19,629 matches
-
Alex. Ștefănescu Un prozator care ne ia de fiecare dată prin surprindere Alex Mihai Stoenescu (născut la 2 octombrie 1953 în București) este un spirit proteic și imprevizibil. Fiecare carte a să ne proiectează într-o altă lume, fără legătură cu cea precedentă. Surprinzătoare sunt și schimbările de regim stilistic, susținute de o cunoaștere multilaterala a lexicului limbii române (terminologie militară, eclesiastica, administrativă etc.), ca și de capacitatea de a integra în textul românesc
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
ăvîrste comportamentaleă, paliere cronologice, astfel că sub această comoda emblemă viețuiesc și supraviețuiesc în contemporaneitate ăfiguriă aparținînd că sensibilitate și înțelegere poetica unor epoci literare complet deosebite (de la pașoptism la - să zicem - postmodernismul de astăzi). Un fenomen diacronic este, deci, proiectat într-o pestrița, bizară, bolnavă sincronie; muzeu viu al tuturor formelor și mentalităților literare, etalîndu-si exponatele sub același nume de-o ironică generozitate: Poezia". Să mai adăugăm acestui portret al conceptului în cauză cîteva note ce ne vor conduce la
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
autohton. El vine direct din apus, de la Paris, de prin jurul anului 1797. Și nu cu ifosele bucureștene ale bojuristului nostru de mai tîrziu. Nici cu amnezia conașului, căruia numele greblei nu i se revelează decît prin mișcarea nărăvașa a cozii proiectată în nas. Ci cu prestanta, cu morgă celei mai depline autenticități. Produsul este eminamente străin, importat, inimitabil, învelit în ambalajul sau original, marque deposée. Regalist înfocat odinioară, pe vremea Directoratului, june bogat, urînd vulgul porofan și tinîndu-l departe de el
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
să vă incitam să o faceți, dîndu-vă cîteva mostre din uimitoarea libertate de gîndire a lui vasile Băncilă, în plină teroare comunistă, din curajul de a pune pe hîrtie adevărul lui exploziv, pentru care știa că își riscă viața. El proiecta - între altele - si alcătuia fișe pentru o critică a ideologiei comuniste și o antropologie răsturnata, specifică acestei ideologii: scria eseuri despre dorința de putere, analizà critic dogmele materialiste, schița o Filosofie a golanului și un studiu despre Diminuarea omului în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
nu complică prea tare lucrurile, e mai bine să rămînem la ceea ce anglosaxonii au numit, generic, fiction) istoric care s-au impus, de-atunci și pînă astăzi. Recursul la istorie e un bun pretext de a crea distanțe, de a proiecta o lume în același timp familiară și îndepărtată, pe fundalul căreia personajele pe care le propune textul pot evolua nestingherite, ducînd la acele efecte de discurs specifice limbajului ficțional. Se știe că istoria poate rămîne în planul secund, ca în
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
uneori. Nu există selecție ideală sau palmares ideal. Important este ca tindem spre el. Cu profesionalism și onestitate, față de noi înșine, în primul rînd. O astfel de ordine trebuie să excludă reflexul "să împăcăm și capră, si varză" și să proiecteze opțiunea dincolo de momentul căreia îi aparține, acordîndu-i o dimensiune, în fond, istorică.
Cel mai..., cea mai..., cei mai... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18104_a_19429]
-
uneori, a unui altundeva, a unui contrast între prezent și trecut, între prezent și viitor. Nu degeaba cred sociologii și psihologii că putem fi nostalgici fără a ne fi dor de ceva anume, ori că ni se întîmplă să ne proiectăm nostalgiile, percepînd prezentul într-un fel anume, pe care să îl putem rememora nostalgic în viitor. Nostalgicul este, după Jankélévitch, posesorul unei conștiințe îngrijorate, acea neliniște care îl face să vadă contrastul, fisură, falia, în locul continuității, ireversibilul în locul mobilității compensatorii
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
sau Tragi Jiu (nonșalanta în reproducerea numelor proprii e egalata de obicei doar de cea în indicarea cifrelor - inca mai usor de constatat, dar neavînd, desigur, relevanță lingvistică). Acestea fiind zise, e stabilit cred fundalul de scepticism pe care se proiectează cele cîteva observații de mai jos. A enumeră grafii jurnalistice greșite e în mare măsură redundant și inutil. Există totuși o ierarhie a inacceptabilului și o gradație a indignării. Mi se pare evident că erorile grafice sînt mai supărătoare cînd
Cuvinte italienesti by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18103_a_19428]
-
explicații către finalul cărții spre mai bună înțelegere a narațiunii datorată cititorului (ce a așteptat pagina cu pagina dezvăluirea misterioasei identități a naratorului): "Numai de mine, prima lui copilărie, nu reușise să se descotorosească. O copilărie pe care, daca as proiecta-o pe ecran, ar lua forma de nas cu negi. A vorbi despre mine înseamnă a vorbi despre nasul meu cu doi negi (...). Dorința lui Boris este să scape de mine. Eu, copilăria lui complexata". Bucuria celui ce s-a
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
problematică pe cît de interesantă, pe atît de variată. Mircea Eliade deplînge, bunăoară, stadiul de perpetuu imitator în care se află eseistul autohton față de cel occidental, Ion Pillat realizeză o bine documentata prezentare a liricii moderne americane, în timp ce Nichifor Crainic proiectează un paradis terestru întemeiat pe preceptele de bază ale creștinismului. Cele patruzeci și trei de texte antologate sînt grupate în două secțiuni, Scientia și Arte, deși o dispunere contrapunctica a acestora ar fi conferit mai mult echilibru ansamblului. În formula
Fragmentarium interbelic by Marius Țepeș () [Corola-journal/Journalistic/17444_a_18769]
-
oarecum ermetic care i-ar fi contrariat pe optzeciști. De altfel, poetul brașovean "se joacă", nu de puține ori, cu seriozitatea și spiritul polemic al postmodernismului timpuriu. Celebra sintagma "poetul a coborât an stradă" cunoaște replică: "Post-scriptum:/ părți smulse și proiectate pe carosabil". Și acest accident rutier are loc după ce poetul a avut la ăndemână și altă opțiune (mai postmodernă), aceea de a rămâne lângă televizor ("mai degrabă zappeur"). "Teoria an versuri" ocupă foarte mult spațiu an poemele lui Mihai Ignat
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
vantura pe malul marilor;/ albele oscioare/ ale urechii lui Mallarmé/ șanț ascunse an tărăna din Valvins,/ postavul verde/ al hainei ămpăratului/ se destramă că spumă/ și inima lui Apollinaire/ ănfloreste-ntr-o mușcată roșie? (Poem glorios) (traducere Aurel Țîța). Să ăncercm a proiecta lumină poeticii după care se călăuzește bardul francez "microrealist" ănspre producția unuia dintre contemporanii noștri autohtoni, Ioan Tepelea. Iată cum scrie acesta: Se fierb mințile noastre pana dispar/ an leșia cuvintelor oarbe/ abia apuci/ să ăntelegi de ce asuda larvele spaimei
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
resorbții, transpare neputința armonizării eului cu cadrul universal an care a fost plantat. Lumea rămâne un deziderat neămplinit, o rană a ființei, care, cu toate strădaniile sale, nu poate atinge decât ipostază unui plâns al nepotrivirii ontice. Fie că e proiectat dinăuntru an afară, fie că e proiectat din afara ănăuntru, realul se revelă drept o "minciună", deci o pecetluire an veac a singurătății, cu atat mai acute cu cât se ăntretese, ăn jocul discursului imagistic, cu utopia mundana: "Mai devreme sau
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
universal an care a fost plantat. Lumea rămâne un deziderat neămplinit, o rană a ființei, care, cu toate strădaniile sale, nu poate atinge decât ipostază unui plâns al nepotrivirii ontice. Fie că e proiectat dinăuntru an afară, fie că e proiectat din afara ănăuntru, realul se revelă drept o "minciună", deci o pecetluire an veac a singurătății, cu atat mai acute cu cât se ăntretese, ăn jocul discursului imagistic, cu utopia mundana: "Mai devreme sau mai tarziu/ tot te vei ăntoarce/ la
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
recunosc, această ultimă intenție nu mi-a reușit în toate cazurile). Remarcam acolo un paradox și atît. Tradus, el ar suna cam așa: daca în lumea civilizată de astăzi filosofia și practica politică afirmă dreptul la diferență, ocrotesc specificitatea și proiectează construcții sprijinite pe diversitate, limbajele simbolice aspiră, dimpotrivă, spre integrare și ecumenism, spre un fel de esperanto artistic. Iar acestei banale observații nu ii asociam nici cel mai palid frison. ansa nu cumva, doamne ferește, mă întreb eu din nou
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
de istorie coordonat de Sorin Mitu, ca și stârnirea, de către aceiași, a unui scandal prostesc în legătură cu grupul statuar din Arad probează gravă imaturitate a societății românești. Avem o proastă relație cu prezentul, suntem incapabili să rezolvăm problemele zilei, și atunci proiectăm totul într-un trecut necontrolabil în care, vorba celor patru Beatlesi (după despărțire), "eram fabuloși"! Din punctul de vedere al nivelului de trai al românului, e absolut indiferent dacă la Arad se va dezveli sau nu "Statuia Libertății" (de altfel
Istoricule, deparazitează-ti creierul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17530_a_18855]
-
Dan Croitoru Cartea cuceririlor stă sub efigia baroca a șarpelui care-și musca coadă, simbol al eternului început, al unei curgeri neîntrerupte, a ceea ce grecii denumeau "katastrophe". Strict delimitate cronologic, personajele sunt proiectate în afara timpului care a devenit un continuum. Realitatea, reimaginată în termenii realismului magic, recursul la mitologie și folclor, tehnicile parabolei și ale parodiei îl apropie pe Cornel Ivanciuc de maeștrii prozei sud-americane. O seminție ciudată populează paginile Cărții cuceririlor. Inițiați
începutul si sfârsitul by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17550_a_18875]
-
Gloanțele lui Van Moos amintește de Moartea și busola lui J.L. Borges. Detectivul lui Borges se transformase într-un exeget al textelor talmudice. Grigore Ona interpretează mitologiile nordice. Numai că, în timp ce imaginația lui Borges construiește spații simetrice, Cornel Ivanciuc ne proiectează într-un fabulos cu intenții parabolice. "Gloanțele răzbunării" parcurg mii de kilometri până să-și atingă victima, sfidând legile fizicii. Grigore Ona devine un înger al răzbunării, întrupare a pedepsei divine, de care nimeni nu poate scăpa. Pe Vancea, personajul
începutul si sfârsitul by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17550_a_18875]
-
raiul canadian. Glisarea între lumea de celuloid și cea reală este inerentă (nu neapărat fiindcă televiziunea locală îi urmărește pe cineaști nu doar la conferințele de presă, ci și la diverse party-uri) mai ales că pe ecranele festivalului a fost proiectat Berlin-Cinéma de Samira Gloor Fadel, care-i are protagoniști pe Wim Wenders și Jean-Luc Godard, discutînd despre cinema și originea să în documentar. În maniera godardiană, cu un buletin de știri din off, demarează Gabriele Muccino în Come te nessuno
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
picături, bolnave, de sudoare. Departe de a scrie o poezie apocaliptica, precum scriu unii critici, S.F. scrie, ca orice aristocrat, la modul feudal, adică, fără dorința de a se scrie pe șine așa cum este cît cu dorința de a se proiecta în ideal, de unde reiese o falsă apocalipsa și o mare oboseală. Limbajul poemelor lui oscilează între blîndețe și violență, între slăbiciune și forță. Melancolice și, în mod paradoxal, concentrate la maximum, parcă dintr-un dezinteres prea mare pentru scris sau
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
nucleul astfel încifrat este de două ori ascuns (acoperit). De aici oboseală atît de caracteristică a poemelor și, uneori, cruzimea și violență imaginilor care rup membrana nucleului și izbucnesc, fierbinți, în afară. Dorința de a scrie și de a se proiecta în ideal șunt la fel de puternice pe cît este de puternică disponibilitatea autorului pentru histrionism. O singură dată a considerat Sergiu Filip că este bine să fie un histrion în scris ("Povestea poetului și a părului de porc"), într-un poem
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
poem care ar fi trebuit să fie un prolog a un manifest și, în același timp, un tribut adus generației de care nu se dezminte: "Eram obosiți a o generatie obosită./ aCe se întâmplă doctore?a/ Aveam sentimentul că suntem proiectați/ dintr-o uriașă mașină a salvării/ răsturnata într-o intersecție/ pustie./ Dedesubt girofarul pulsând că un soare/ lent!" Volumul de față ușurează reconstituirea unui traiect poetic destul de sinuos. Un prim pas ar fi Neuronia, lume a dilemelor intelectului pur care
Un poet obosit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17586_a_18911]
-
iveală dosare mistificate despre trecutul său, îi incendiază locuința ș.a.m.d. Le rezista dar nu-i învinge, mafia securistica și "clonele de activiști" proliferând mai departe implacabil. Destinul eroului, acest om al vremii noastre, "nici învins, nici învingător", este proiectat pe marele ecran social, cartea nerestrângându-se numai la cazul său ci producând una dintre cele mai cuprinzătoare și mai elocvențe imagini ale lumii care ne conține. O lume complicată, ca să nu spunem tulbure, despre care mult așteptatul român al
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
de la spate, pielea jupuita de ham, încheieturile anchilozate de reumatism și destinul la care se resemnase". Urmează implorarea celui ce se căiește de erorile trecutului, nevoind cu nici un chip a se întoarce în "abisurile" tenebroase în care l-ar fi proiectat refuzul ființei iubite: "Dar ce mă fac eu în singurătatea mea fără nădejde? Vezi? Am lăsat capul pe braț, fruntea grea, am închis ochii să se facă din nou întuneric. Așa cum am trăit, cum trăiesc de atîția ani. Și în
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
de intens atenția mass-media, daca Günter Grass nu s-ar fi numărat printre puținii scriitori mari în viață ai republicii federale. Fiindcă, dincolo de oportunitatea indiscutabila a scrierii de față, există un anumit orizont de așteptare în care orice carte este proiectată. Iar acesta este foarte înalt, în cazul autorului Tobei de tinichea. Lectură surprinzător de abundentelor recenzii la cartea lui Grass, publicate în intervalul zilelor care au precedat lansarea volumului în librarii, trădează în tabăra criticilor literări simptomele unor așteptări nu
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]