1,482 matches
-
moșierimea, marii industriași, marii bancheri și politicienii burghzi, îi exploatează. Pentru ca agitatorii comunismului că nu mai aibă motive pentru a face propagandă comunistă, pentru că legionarii înțeleseseră că ideologia comunistă nu era decât o minciună criminală, o înșelătorie prin care masele proletare erau instigate pentru distrugerea civilizației creștine, legionarii au cerut asanarea societății românești. Această situație a atras ura celor vizați, a celor care se simțeau cu musca pe căciulă. Încă de la revoluția din 1848 au apărut ideile comuniste, care au fermentat
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
devenit: Ion Nițescu, Grigore Benetato, Daniel Danielopolu, Dimitrie Voinov, Constantin Parhon, care nu numai că au reușit În tentativa lor de a-l arunca la coșul de gunoi al istoriei, dar chiar au reușit să-l proclame, cu Înverșunarea tipic proletară, dușman al poporului. Revalorizarea lui Începe odată cu dezvoltarea curentului protocronist din mișcarea culturală românească ai anilor 70 din secolul trecut, când personalități prestigioase ale științei medicale românești (Ion Pavel, Alfred Rusescu, Ion Crăciun, Constantin Angelescu, Iulian Mincu, Constantin Ionescu Târgoviște
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
lupta de clasă la rang de politică de stat, metodă prin care Încerca să distrugă suportul moral și spiritual al poporului. Demonstrează astfel că Nietzsche, Marx și darwiniștii sunt părinții dictatorilor contemporani, prin crearea și promovarea fascismului, nazismului și doctrinei proletare. Demonstrează, de asemenea, că morala creștină “ține seama atât de nevoile spiritului care râvnește spre transcendent, cât și de nevoile conviețuirii oamenilor În societate” Soluția? “Înapoi la morala creștină” conchide savantul. Afirmații extrem de curajoase, Într-un moment când invazia comunistă
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
apără sistemul, pentru că au de cîștigat de pe urma lui. Doamna Ponor, domnul Ban, doamna Leonida față cu reacțiunea. Un grup de cetățeni indignați. Reuniți la ședința cu părinții nu pentru a cotiza la fondul clasei, ci pentru a înfiera cu mînie proletară dezvăluirile Oanei Petrovschi despre grozăviile din cantonamentul de la Deva. Regimul Belu-Bitang trece prin momente dificile, așa că are nevoie de susținere. Mamele și tații campioanelor pot fi uneori mai utili decît un titlu la individual compus. Vine doamna Ponor și-și
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
frustrarea nu vă ocolește, ce altceva ați mai spune cititorilor în pragul aniversării celor nouă decenii? Parafrazându-l pe Creangă și privind spre cei 90 de ani înverigați între două războaie mondiale sub apăsarea a trei dictaturi (regală, militară și proletară), plus o Revoluție neterminată, aș putea începe, cum a încheiat autorul Amintirilor, partea a treia: Ia, am fost și eu, în lumea asta, un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită din satul „de peste Răstoaca-Sabar”, mânat în lume de
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
socială esențială a acestor societăți este tocmai faptul că majoritatea covărșitoare a cetățenilor își asigură traiul zilnic nu prin valorificarea proprietăților pe care le dețin, ci prin salariu, adică prin valorificarea statutului lor de neproprietari nevoiți să accepte un statut proletar într-o societate caracterizată prin concentrarea proprietății într-un grad care continuă să ilustreze mai vechea teoremă a lui Pareto. O comparație a structurii veniturilor gospodăriei medii din România și Marea Britanie evidențiază tocmai această diferență esențială - căci, în vreme ce în gospodăria
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
cum în urmă cu două-trei decenii era etichetat ca reacționar. Doctrina comunistă opunea naționalismului, ,,concepție și politică reacționară, care susține interesele burgheziei naționale, prezentîndu-le ca interese ale întregii națiuni“ <footnote Dicționarul limbii române moderne, Editura Academiei, București, 1958. footnote> , internaționalismul proletar, care ,,îmbină în mod organic dragostea proletariatului pentru patria sa [...] cu sprijinirea luptei oamenilor muncii din alte țări pentru pace, democrație și socialism“ <footnote Dicționarul enciclopedic român, Editura politică, vol. al II-lea, București, 1964. footnote> . În numele acestei poziții față de
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
doi versanți ai unei legende care a făcut din scris o misiune și o teroare, excluzându-l din seria activităților plăcute și din viață, transformându-l într-o mașină abstractă de creație într-un program. Între geniul inspirat și artistul proletar nu a mai rămas loc pentru scriitorul emotiv. Și e nedrept. Pentru că și cei care scriu, asemeni celor care citesc, sunt tot oameni, biete ființe afective. De ce să judecăm diferit plăcerea Ziței pentru "misteruri" și obsesia lui Rebreanu pentru construcția
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cu nuanțări care depășesc planul semantic gramatical: • apartenența în general: „Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă.” (M.Eminescu, I, p. 75), „Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,/ Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită,/Copii săraci și sceptici ai plebei proletare.” (M. Eminescu, I, p. 49), „Al lumii-ntregul sâmbur, dorința-i și mărirea,/ În inima oricărui i-ascuns și trăitor.” (M.Eminescu, I, p. 56), „...Prin bolțile ferestrelor, la lumina lunei, văzură două dealuri lungi de apă.” (M. Eminescu, P.L.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
socialismul a atacat frontal aceste două valori fundamentale pe care era așezată ființa umană de mai multe mii de ani. "Domnia dreptății veșnice"1129 la care visau Saint - Simon, Fourier sau Owen, rămâne un ideal uman. De acolo până la revoluția proletară și dictatura proletariatului, va fi doar un pas, un pas greșit pe care-l face practica socialismului. Socialismul vine și dintr-un "impuls etic și filosofic"1130, din dorința de a umaniza capitalismul. Este vorba aici despre o generozitate a
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
de pastel (pe un fond poetic posteminescian încă viu și activ în epoca interbelică), pe de altă parte, o scriitură de nuanță avangardistă și simbolistă, dar în primul rând aici se cultivă o serie de producții poetice de tip socialist, proletar, în care mesajul social și simplismul estetic prefigurează cu claritate producțiile proletcultiste. Proza propune alte tipuri de scriitură, oscilând între textul memorialistic sau ficțiunea romantic meditativă și textul de implicație socială (mai exact socialistă), care, din necesități polemice, tinde către
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287982_a_289311]
-
un patriotism manifestat În stratul de suprafață, lipsit de baza morală și nu arareori chiar Îndreptat Împotriva ființei umane, naționalismul este adesea considerat astăzi retrograd, cum În urmă cu două-trei decenii era etichetat ca reacționar. Doctrina comunistă opunea naționalismului, , internaționalismul proletar, care . În numele acestei poziții față de ideea națională au fost condamnați la ani grei de temniță numeroși intelectuali români după anul 1945. Nici astăzi Însă poziția naționalismului ca ideologie și concepție nu e prea mult schimbată, iar motivul este simplu: cînd
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
de oricând ai țării, considerați principalii vinovați, propunând soluții de ameliorare, într-un demers continuat și în Proporția etnică și primatul muncii românești (1938). Formal, ține să precizeze că propunerile lui nu au nimic comun cu antisemitismul sau cu „bestialitatea proletară ce a caracterizat și osândit pe vecie regimul comunist” sovietic. Cu timpul, se adâncește tot mai mult în cercetarea fenomenelor paranormale și a parapsihologiei, ca în Visul profetic (1943), Aparițiuni și fantome materializate (1946) sau în texte ce însoțesc traduceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
versuri, traduceri, comentarii teatrale, literare (de multe ori acide, zeflemitoare) sau de o mai largă cuprindere socială, unele în rubrici precum „Cronica” („rimată” sau „teatrală”), „Note și impresii”, editoriale, articole politice, semnate și Cronicar, M. Ieșanu, M. Sever, M. Sv., Proletar, Rinaldo, Tran, Yacassa. Din 1925 se stabilește la București, unde e numit director la „Adevărul literar și artistic”, funcție deținută până la suprimarea publicației ( 1939). Aici, fără a avea el însuși colaborări semnificative (doar succinte cronici teatrale, recenzii sau note la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
dominația clasei lor. În rețeaua primară - profesională -, spre care sunt orientați, prin jocul niciodată inocent al eșecului școlar, copiii proletarilor, ideologia dominantă se impune sub forma micii burghezii, a unei culturi ieftine făcute să interzică dezvoltarea și exprimarea unei „ideologii proletare”. Considerată de mulți dintre exegeți de sorginte „conflictualistă”, teoria reproducerii formulată de către Pierre Bourdieu va face obiectul unei tratări separate în această lucrare. Rezumattc " Rezumat" • Dezamăgirea provocată de eșecul evident al școlii în democratizarea societății a dus, la mijlocul anilor ’60
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
când văd că nu sunt mari diferențe în ceea ce privește cultura unor conducători de astăzi față de cea a celor care ne conduceau în obsedantul deceniu 1950-1960. De mirare este însă atitudinea unor intelectuali care se implică în a ne înfiera cu mânie proletară pe noi, ceilalți intelectuali, care nu suntem de acord cu zicerile președintelui pe această temă. Personal, am auzit de nenumărate ori astfel de lucruri înainte de 1989, ca fiică de dușman al poporului. Astfel de demascări adresate celor care se împotrivesc
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
bine deși eram copil, dar trecusem de 9 ani. Părinții ascultau la radio, așa cum am mai spus, la un aparat de radio cu o carcasă de lemn așezat pe o consolă, știrile de la noi în care erau înfierați cu mânie proletară contrarevoluționarii maghiari care doresc destabilizarea țării lor. Seara ascultau însă posturile străine care vorbeau despre situația reală din Ungaria, despre masacrul pe care l-au făcut trupele sovietice la Budapesta. Aveam să aud aceleași lucruri, parcă trase la indigo, la
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
al mizeriei, al cenzurii și al arestărilor masive (numărul de persoane închise între anii 1948 și 1962 este estimat astăzi la mai mult de o jumătate de milion). Este epoca condamnării cosmopolitismului burghez și al ridicării în slăvi al “internaționalismului proletar”, a falsificării masive a istoriei, a spălării creierelor și a suspiciunii generale. Este epoca în care securitatea intra în casele oamenilor în miez de nopte sau la crăpatul zorilor, pentru a-i aresta, percheziționa și, sau, pentru a-i alunga
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
posibilități de opțiune s-au concretizat în faptul că unele țări și-au inspirat obiectivele de atins din ideologia managementului unor țări cu care au afinități cultural-spirituale (Cehia, Ungaria etc.), în timp ce altele au reluat vechile tradiții democratice, întrerupte de revoluțiile proletare, cu integrarea unor elemente noi, moderne, inspirate din alte țări. China s-a înscris însă pe o cale proprie, care are în vedere nucleul dur al societăților occidentale, într-o formă specifică<footnote Avem în vedere, în mod deosebit, regimul
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
cunoștea această altă cultură (o percepea doar ca pe un lucru străin, incomensurabil cu propria-i cultură). Nelucrând în industrie ori în marile întreprinderi private sau publice (respectivii săraci erau țărani, salahori, mici meșteșugari sau comercianți mărunți), nici măcar prin intermediul condiției „proletare” nu aveau contacte cu burghezia și cu spiritul acesteia. Spre deosebire de muncitori, lumpenproletarii au rămas perfect străini de istoria burgheză până, după cum spuneam, acum doi sau trei ani. Prin urmare, până acum doi sau trei ani, figura „neadaptatului” își găsea imediat
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
năzbâtii ale tinereții, săraci „ca toți ceilalți”. Astăzi, emigrarea a rupt ca o aluviune digurile care închideau poporul săracilor în vechile rezervații. Prin acele diguri măturate de ape, o mare de tineri săraci au pornit să populeze alte lumi: lumi proletare sau burgheze. S-a creat un nou tip de „neadaptat”, care nu mai are modele proprii cărora să li se conformeze și în care să găsească astfel un fel de echilibru consfințit. În același timp, și dinspre centru a avut
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fi astfel, lumea napolitană populară n-ar fi putut să aibă o asemenea vitalitate și un asemenea prestigiu, încât să se prezinte de-a dreptul ca o alternativă îngrozitoare: chiar și astăzi, când alternativa este monopolizată de „conștiința de clasă” proletară, ce detestă lumpenproletariatele și deci, la modul burghez, „culturile populare”, față de care nu a adoptat niciodată o politică decentă. Față de vremurile lui De Blasio, lucrurile nu s-au schimbat prea mult. E suficient să mergi la Napoli. (Sau măcar să citești
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
este mai greu. Oare ideologia și apartenența socială sunt determinate de originea socială ? Cazurile lui Shelley, Carlyle și Tolstoi constituie tot atâtea exemple elocvente de "trădare" a clasei proprii, în afara hotarelor Uniunii Sovietice majoritatea scriitorilor comuniști nü sunt de origine proletară. Criticii sovietici și alți critici marxiști -au făcut cercetări ample pentru a. stabili precis atât originea socială exactă cât și apartenența socială a scriitorilor ruși. Astfel, P. N. Sakulin își bazează analiza literaturii ruse contemporane pe delimitarea ou grijă a
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
fost student, secretara mă știa. Și mi-a spus că la ședința pe care a organizat-o decanul, care era și secretarul de partid al Institutului, le venea să-l strângă de gât pe decan, care mă înfiera, în maniera proletară de atunci, ca dușman al poporului. Ce se petrecuse? Când am fost arestat și dus la Securitate, decanul facultății, Mihai Răvăruță, profesor de botanică, i-a solicitat lui Roșu, rectorul Institutului, să i se aprobe aducerea din practică a celor
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
manifestații în septembrie 1942, în amintirea luptei de la Valmy. Celelalte revoluții franceze - cea din 1848 și Comuna din Paris din 1871 -, interpretate de Marx* prin prisma teoriei sale, au marcat și ele viziunea bolșevică, în deosebi în privința necesității unui partid „proletar” independent de partidele „burgheze” și de regimul democratic (1848), dar și în ce privește caracterul ineluctabil, necesar, al războiului civil în cadrul oricărei revoluții (1871). Pe 27 ianuarie 1891, Clîmenceau declară: „Revoluția este un bloc”, obligându-i astfel pe toți republicanii să se
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]