604 matches
-
este exmatriculat pentru lecturi interzise din Tudor Arghezi și Lucian Blaga. Debutează cu poezie în „Almanah literar” în 1949 și colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul” etc., semnând la începuturi și poezii de circumstanță, în ton cu epoca proletcultistă. Este redactor la „Tribuna” (1957-1969), director al Editurii Dacia (1969-1986) și din nou redactor la „Tribuna”, unde ține nu numai cronica literară, ci și o „cronică sportivă”. În perioada de început a „Tribunei” a fost și cronicar plastic și dramatic
CAPRARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
pe teme religioase (Fața de lumină a creștinismului fiind cea mai însemnată). Alte romane, precum Acasă și Pe drumuri, sunt interzise de cenzură. Odată cu încheierea războiului, A. se întoarce la Cluj (în martie 1945). După o relativă eclipsă în epoca proletcultistă, este ales, în 1955, membru onorific al Academiei RPR. Sămănătoriste sunt, sub unele aspecte, povestirile din primele volume ale lui A., De la țară și În clasa cultă. În sfera tradiționalismului se înscrie, astfel, atitudinea de la început față de oraș, blamat cu
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
seria de Opere, a găsit de cuviință să rescrie unele fragmente, chiar să modifice unele romane (Sectarii, de exemplu, are un cu totul alt final), să postdateze unele povestiri (Valurile, vânturile e datată 1942, deși a fost scrisă în conformitate cu clișeele proletcultiste din jurul lui 1960), în încercarea de a oferi posterității o imagine definitivă a ceea ce credea că este el însuși. El zugrăvește mai cu seamă intelectualitatea satelor de peste munți, compusă din preoți, notari, doctori. Stilul e potrivit materiei; fără coloare lexicală
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
e străină o anume ingeniozitate epică. Sunt descriși anii de școală din Iași și Țarigrad, în pagini care consemnează lecturi și dialoguri ale Spătarului, portretizat ca un umanist cu sensibilitate pentru cei obidiți (discursul, reținut, nu are însă tezismul literaturii proletcultiste care se înfiripa pe atunci), călătoria în Transilvania, întâlnirile cu Dosoftei și Miron Costin, marea expediție în China și întoarcerea la Moscova. Alei, codrule fârtate (1956), roman de factură romantică, povestește faptele eroice a doisprezece haiduci (Ciornei, Darie, Dobre, Balaur
ALMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
care se ridică. Mai pășesc în noroaiele de pe ulița noastră, bucuroasă că sunt vie și că îmi mângâi din priviri grădina în fiecare dimineață. O femeie răscoaptă. Mi-am început viața într-un sat din Transilvania, în finalul „obsedantului deceniu” proletcultist, când comuniștii torturau oameni în pușcării și eu habar nu aveam, dar plângeam la cinci ani după „holda de peste vale”, când mi-a luat-o CAP-ul. Mi-am făcut școala într-un oraș siderurgic, muncitoresc, pe când se consolida comunismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
80 și bucureștenii, editat de Muzeul Țăranului Român și publicat la Editura Paideia în 2003. În 2004 a apărut un volum dedicat Vieții cotidiene în comunism, coordonat de Adrian Nicolau, la Editura Polirom, Iași. Termen folosit cu referire la perioada proletcultistă, cea a instaurării dictaturii proletariatului (anii ’47-’64). Ce de metafore din imaginarul sexual masculin folosesc! Învinși, ratați. Hărțuirii instituționale. Ecologia de profunzime. Știind asta, Ștefan S. mi-a adus un săculeț cu fân, să îl țin în biroul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe culoare. Nedumerit, pufnește: „Ce-i mai trebuie, dom’le, Bibliotecă ăluia. Și încă scrie, tot scrie!“. Tolbaru le consacrase o oră de emisiune acum câteva săptămâni criticului Pompă și altor câtorva ca el, acuzându-l, între altele, de „intelectualism proletcultist“. Râd complice, prostește, desigur, neștiind ce să-i răspund. Am doar imaginea rățuștei de plastic, minusculă, care măcăia într-un lighean, pe lada de portocale pe care o țigancă își etala jucăriile de vânzare. O rățușcă vopsită țipător, întoarsă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dar și din cele moderniste, cei mai mari făcători de cuvinte în acest sens dîndu-i de pildă suprarealiștii întîrziați, sau chiar suprarealiștii propriu-ziși (în paranteză fie spus, din aceștia din urmă s-au recrutat în mod surprinzător cei mai radicali proletcultiști, ei găsind în proletcultism satisfacția ruperii de tradiție, pe care oricare alt curent le-o refuza). O categorie de făcători de cuvinte a fost desemnată prin denumirea de scriitori pășuniști, asta ineluzînd adică pe acel scriitor care stă înfipt cu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
că "ai noștri", adică dascălii "cu experiență" din școlile gimnaziale și liceale, "știu mai mult și mai bine" decât cei din Universitate. Argumentul era mereu același: teoria ca teoria, dar pe noi, nu-i așa, practica ne omoară. Această zicală proletcultistă nu mai ține: stăm rău la teorie și de aceea nici cu practica nu ieșim la liman. Învățământul între agonia specializării și extazul salarial (II) Așadar, în mare parte, "lumea dascălilor" nu este pregătită pentru reformă. Este adevărat, pe de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
șantiere până nu demult. Și tabloul acela, ce curios, îl pictase unul, Condrat Focan. Nu cred că ați auzit de el. Era în vogă acuma vreo treizeci-patruzeci de ani. Cu proletcultismul, dacă ați auzit de chestia asta. O licheluță, tipic proletcultistă. Curios că tabloul acela fusese la noi, la Județeană mult timp, până la evenimentele din decembrie. Avea comenzi grase Focan. Până și la Interne, că era în cârdășie cu colonelul Goncea. Ăla care, știți acum, e...Generalul generalilor. În fine, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se deplasa într-un asemenea hal nu putea fi suspectată de cel mai firav dram de talent!! - Că ți-ai și găsit, povestitor al fundului meu, pentru cine să folosești vorba asta: talent! Pentru cine?! Pentru fătălăii de Optzeciști... Păi, proletcultiștii mei, cât sânt de calomniați, erau măcar viguroși ca bărbați. Când tropăiau, despicau munții. Când băteau pas de defilare, săltau fustele la cucoane în cap. Răcneau un hei-rup de te podidea sângele pe nas... - Șaizeciștii, admit, unii erau coioși. Dădeau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ciorovăiau între dânșii cu privire la Ulpiu și Fiorosul Marcel, Relu Înmiresmatul, Dulcele Doru și Gabi cel Norocos, neputîndu-se pune niciodată de acord dacă tăietura ce le-o aplica propriu-zis Sargețius muierilor aducea mai curând cu vigoarea cu care-și secționau poeții proletcultiști versurile sau reamintea mai pregnant de rafinamentul cu care unii poeți nouăzeciști își ciopârțeau capodoperele. Înainte ca Genel, desăvîrșindu-și pilotajul, să-și strecoare taximetrul înapoi, din lumea Bucureștiului anilor '30, printre zăbrelele capacului de canalizare, spre domiciliul din strada Perone
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Îi perforau cu capse tricoul, își dublau volumul sânilor, înmuindu- și-i în parafină, îi caligrafiau, cu verde, pe tencuială, cuvinte dezlânate și-i declarau că poate să plece unde vrea, fiindcă ele fie or să-l aștepte, fie nu. Proletcultistele se dovedeau cele mai îndîrjite. Îi solicitau rapoarte amănunțite despre stările sufletești încercate în munca la strung. Îi înaintau notițe informative despre activitatea soților lor. Trebuia să le coboare cu forța de pe lampă, acolo unde se cățărau pentru a scanda
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vedere“ referentul livresc, precum și registrul stilistic ludic, parodic, specifice discursului postmodernist. Tema poetică - alienarea omului contem poran întrun univers „tehnologizat“, în care până și țăranul a pierdut sentimentul comuniunii cu natura - accentuează o viziune polemică în raport cu poezia sămănă toristă și proletcultistă românească. Sub stratul aparenței de joc și pastișă, vădind elibera rea fanteziei de orice constrângeri, se disimulează, însă, un mesaj grav: ideea că progresul științei nu ameliorează condiția umană nu anulează lupta omului cu timpul, cu moartea. Item 2: prezentarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
jocul / arză lar focul. Ultimele două versuri, reproduse din finalul poeziei lui Arghezi, nu sunt marcate prin semnele citării, ceea ce este specific intertextualității. Poezia poate fi „citită“ și cu o altă grilă de semnificații, ca o paro die a liricii proletcultiste care elogia „victoriile socialismului“, electrificarea satelor, mecanizarea agriculturii, „culturalizarea“ țărănimii. Această dimensiune parodică se realizează prin tonalitatea ironică, prin deconstruirea unor clișee ale „limbajului de lemn“. Limbajul poetic cărtărescian se remarcă prin amestecul registrelor stilistice: tenta ostentativ populară a cuvintelor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Marin Preda publică în 1955 primul volum al romanului Moromeții (volumul al doilea va fi publicat în 1967), deturnând marile teme ale lumii țărănești - familia și paternitatea, timpul și istoria, viața și moartea, iubirea, cunoașterea - de la șabloanele interpretărilor și viziunii proletcultiste. Romanul lui Marin Preda continuă tradiția romanului românesc de inspirație rurală (Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu), ilustrând formula realismului obiectiv. Autorul Moromeților aduce însă o viziune nouă asupra existenței satului și a țăranului român. El construiește o monografie a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
vedere“ referentul livresc, precum și registrul stilistic ludic, parodic, specifice discursului postmodernist. Tema poetică - alienarea omului contem poran întrun univers „tehnologizat“, în care până și țăranul a pierdut sentimentul comuniunii cu natura - accentuează o viziune polemică în raport cu poezia sămănă toristă și proletcultistă românească. Sub stratul aparenței de joc și pastișă, vădind elibera rea fanteziei de orice constrângeri, se disimulează, însă, un mesaj grav: ideea că progresul științei nu ameliorează condiția umană nu anulează lupta omului cu timpul, cu moartea. Item 2: prezentarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
jocul / arză lar focul. Ultimele două versuri, reproduse din finalul poeziei lui Arghezi, nu sunt marcate prin semnele citării, ceea ce este specific intertextualității. Poezia poate fi „citită“ și cu o altă grilă de semnificații, ca o paro die a liricii proletcultiste care elogia „victoriile socialismului“, electrificarea satelor, mecanizarea agriculturii, „culturalizarea“ țărănimii. Această dimensiune parodică se realizează prin tonalitatea ironică, prin deconstruirea unor clișee ale „limbajului de lemn“. Limbajul poetic cărtărescian se remarcă prin amestecul registrelor stilistice: tenta ostentativ populară a cuvintelor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Marin Preda publică în 1955 primul volum al romanului Moromeții (volumul al doilea va fi publicat în 1967), deturnând marile teme ale lumii țărănești - familia și paternitatea, timpul și istoria, viața și moartea, iubirea, cunoașterea - de la șabloanele interpretărilor și viziunii proletcultiste. Romanul lui Marin Preda continuă tradiția romanului românesc de inspirație rurală (Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu), ilustrând formula realismului obiectiv. Autorul Moromeților aduce însă o viziune nouă asupra existenței satului și a țăranului român. El construiește o monografie a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a scris. Acest nihilism deconstructivist ce prezidează scrierile lui Sorescu s-a dovedit bun conducător de originalitate, generator de opere "paralele" menite să problematizeze modele și valori consacrate. Operațiile "heterotextuale" ale lui Sorescu s-au arătat inepuizabile, de la demolarea ruinelor proletcultiste până la descentralizarea propriului discurs liric. Între parodie, persiflare, sarcasm și regimul ludic și analogic al anulării semnificațiilor, tehnica barocă a deconstrucției și demistificării, a contrapunctului livresc și aluziv face din Marin Sorescu cel mai important anticipator și interpret al unei
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
poet, eseist, publicist și italienist. Nu sunt uitate meritele eminescologului Ion Nica (1924 - 1999), dar nici activitatea literară și publicistică a uitatului Francisc Păcurariu (1920 - 1998), ca să nu mai vorbim de Ion Vitner (1914 - 1991), medic stomatolog și "critic literar proletcultist, dogmatic". Psihiatrul Ion Vianu (n. 1934), fiul prof. Tudor Vianu, figurează nu numai cu celebra lucrare "La repression psychiatrique en Europe de L'Est" (Paris, 1971), ci și cu eseuri despre "Nietzsche și sfârșitul prejudecății", "Psihoterapia ca delegare a puterii
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
deconstrucția canonică a poeticității realizată de marii reprezentanți ai Generației 60, cea a neomodernismului literar, scoate în evidență o particularitate esențială a acestei paradigme și anume aceea de a fi fost un puternic antidot estetic la acțiunea sterilizantă a literaturii proletcultiste, idee importantă, subliniată cu insistență în carte. Ana Blandiana, al cărei har a fost unanim recunoscut, rafinată, subtilă și sensibilă, în interiorul neomodernismului, a avut un rol esențial în relația acestuia cu marea tradiție a scrisului românesc interbelic și, în special
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
la bază poezia Anei Blandiana, care este supusă unei investigații care să aducă arta ei în zona unei deconstrucții canonice, pe care au realizat-o, de fapt, și marii reprezentanți ai generației șaizeciste, generație aflată sub oprimarea sterilizantă a literaturii proletcultiste, ceea ce scoate în evidență o particularitate esențială a acestei paradigme literare și anume aceea de a fi un puternic antidot estetic la acțiunea sterilizantă a dogmatismului comunist. Neomodernismul, curent atașat acestei generații, însă atât de puțin studiat și căruia i
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
unor elemente cu totul noi, de expresie și de conținut, postmodernitatea reconstruiește tradiția, fiind, totodată, o continuitate pentru modernitate. Întreaga critică pledează însă pentru un modernism prolific, al cărui vârf este perioada sa de sfârșit, Generația '60, care recuperează deșertul proletcultist, îmbogățindu-l. Scriitorul postmodern trăiește, însă, oarecum "apăsat de povara secolelor anterioare, fiind conștient că totul a fost deja scris. El trebuie acum să reinvestească fragmentele culturale cu sens, potrivit sensibilității sale. El respinge mimesis-ul, preferând jocul cu limbajul și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sau reale, dar împrospătate cu noi înțelesuri precum și cu noi imagini, într-un cuvânt, cu o nouă retorică. Generația, marcată de nume precum: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, A. E. Baconski, Ileana Mălăncioiu, se îndepărtează de expresia proletcultistă, dominată de realismul socialist, care impunea o poezie de largă inspirație, poeme ample care să cânte transformările socialiste în industrie și agricultură, așa cum dicta partidul unic, comunist și clasa muncitoare în alianță cu țărănimea, o poezie lipsită de lirism, de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]