1,268 matches
-
fragede, inocente a băiatului, pentru a se reliefa nevoia unei purificări, umanitatea se apropie de celest numai într-o stare de curățenie interioară și de candoare. 500 . Personajul feminin narator se dovedește, istorisind această întâmplare, mai evlavioas decât părea în Prologul general. Utilizează deseori adjectivul „mic”, este sensibilizată vizibil de mucenicia copilului, atitudinea ei devine antisemită, dar, în același timp, este naivă și simplă. Sfârșitul povestirii ne impresionează prin aceeași pietate și tandrețe față de soarta nefericitului și inocentului sacrificat. Povestirea stareței
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
opere regăsim motive des folosite de autor: lauda adusă cărților 675, elogiul adresat poeților francezi 676, aluziile mitologice, momentul temporal al primăverii, visul. Poetul englez are ca model predecesorii italieni, Francesco Petrarca și Giovanni Boccaccio, Legenda femeilor cinstite, în special Prologul ei, împărtășește același interes, pe care îl arătase și Povestirea călugărului, pentru faima, despotismul și căderea marilor nume ale ierarhiei antice, de data aceasta interesul acordându-se principiului feminin, ca și în De mulieribus claris, cu toate că Chaucer ar fi putut
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și în De mulieribus claris, cu toate că Chaucer ar fi putut cunoaște și micul tratat petrarchist, de laudibus feminarum, dedicat unei împărătese, Ana de Boemia.677 În universul ficțional al textului chaucerian, zeul dragostei, Amor, îl ceartă pe poet în versurile prologului operei fiindcă, prin traducerea Romanului Trandafirului și creionarea Cresidei, imagine a femeii trădătoare, nestatornice, l-a ofensat grav: i-a criticat și ridiculizat pe cei care îl slujesc, și mai ales pe femei. Zeița Alceste, metamorfozată în poem sub înfățișarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
le înfruntau femeile, dar nu se focalizează doar asupra lor, rămâne întâi de toate un umanist.723 Femeile sunt mai rar masculinizate. Efeminarea bărbaților este în parte un efect al relației lor cu personaje feminine care dețin puterea. Naratorul din Prologul Legendei femeilor cinstite este redus la tăcere de mult mai raționala și autoritara voce a Alcestei, iar în Cartea Ducesei, cavalerul negru pare mult mai feminin când vorbește despre supunerea lui totală față de Blanche. Însă Dalba și Alceste sunt aproape
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
răbdării. Mai curând, istorisirea constituie exemplul dat de un filosof și clarifică o doctrină, aceea a supunerii obediente în fața divinității. Răbdarea Grizildei poate fi respinsă ca neveridică sau poate fi admirată ca o eroică posibilitate umană. „Povestirea avea nevoie de Prologul târgoveței, o extremă pe care să o contrabalanseze, dar și de Povestirea preotului pentru a aduce lucrurile pe un făgaș normal.”809 Aceasta este povestirea care l-a impresionat până la lacrimi pe Petrarca, după citirea selectivă a Decameronului, realizând chiar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
exemplele de viață concrete 886, fie de a o privi într-o lumină favorabilă, ca pe o taină instituită de Biserică și binecuvântată. Tendința împotriva căsătoriei, susținută de Justin, nu face decât să completeze ceea ce afirmase târgoveața din Bath în prologul ei atât de sugestiv și de edificator: „Să tragi nădejde, cugetând că ție/ Chiar soața poate purgator să-ți fie!/ Ea-i canon, și drum spre slăvi cerești;/ și-atunci către rai ai să zvâcnești/ Mai iute ca săgeata! Nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
călugărul John trădează șiretenia amândurora, concupiscența, minciuna și ipocrizia. Confesiunile femeii nu sunt sincere, cum nu este onestă nici compasiunea slujitorului Bisericii. Interesant de observat că ceea ce pretinde soția de la negustor seamănă izbitor cu ceea ce proclamase târgoveața din Bath în Prologul ei: „și bine știi că orișice muiere,/ Tot ca și mine șase lucruri cere/ De la bărbat: să fie zdravăn, harnic/ La minte, cu parale multe, darnic,/ Focos în pat și soaței preasupus.”941 Dar pentru obținerea unei sume dorite femeia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
vreo stea/ Mai limpede cât Cresida>>, grăiesc/ Acei ce-o văd în negrul ei veșmânt,/ Măcar că ochii ei în gol țintesc,/ Dosită cum stătea-n ungheru-i strâmt/ De lângă prag, mereu cu teama-n gând”968. Asemănător cu unele portrete din Prologul general, imaginea femeii cunoaște un anticlimax, unul dublu chiar.969 După ce a fost înzestrată cu toate acele atribute admirabile, specifice unei femei cu o inimă tandră, afectuoasă, simplul fapt că este văzută drept lipsită de curaj și instabilă emoțional, vine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
primii trei soți. De data aceasta femeia avea de două ori vârsta tânărului, și a fost forțată să-și cedeze avutul înaintea ceremoniei nupțiale. Asemenea bătrânei din povestea rostită, a trebuit să câștige dragostea bărbatului.” 1037. În teoria ei din Prolog, târgoveața părea că susține, cu orice preț, o dominare totală a femeilor în spațiul intim al mariajului, în realitate ea tânjea după gingășia unei povești de dragoste care să-i evidențieze atributele deosebite, ascunse.1038 Căutarea dragostei i-a dominat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
romani. În întortocheata tragedie Rozamunda, unde se pare că L. ar fi prelucrat pe Vittorio Alfieri, întâmplările se petrec în timpul gepizilor și longobarzilor. O emfatică „legendă națională”, Jianu (tipărită în 1900), și o euforică „dramă războinică”, Peneș Curcanul (1903), un prolog la Povestea neamului..., proiectatul poem istoric în versuri al lui Al. Davila, dar și Zavistie, care aduce cu Năpasta lui I.L. Caragiale, și Ucigă-l crucea (aceste ultime două piese alcătuiesc volumul Două drame țărănești, 1903), drama Oricum! (reprezentată din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287779_a_289108]
-
dramatic notabil. SCRIERI: Traian și Andrada (în colaborare cu Grigore Ventura), București, 1893; Jianu (în colaborare cu T. Duțescu-Duțu), București, 1900; Peneș Curcanul (în colaborare cu T. Duțescu-Duțu), București, 1903; Două drame țărănești (în colaborare cu T. Duțescu-Duțu), București, 1903; Prolog în 16 cânturi la „Povestea neamului de la Traian la Carol I. 106-1906” de Alexandru Davila (în colaborare cu T. Duțescu-Duțu), București, 1906. Repere bibliografice: Sanielevici, Încercări, 68-76, 98-101; Chendi, Scrieri, IV, 140-143; Mihail Dragomirescu, Dramaturgie română, București, 1905, 324-344; Rebreanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287779_a_289108]
-
ci și micul scenariu sadic în care detectivul înțelege să-și gestioneze inutilitatea, tristețea și dezabuzarea: Pândeam de cinci minute musca albastră și așteptam să se așeze. N-avea chef să ia loc. Prefera să se rotească și să cânte prologul la Pagliacci. Ridicasem puțin pliciul și eram gata. Pe colțul biroului se întinsese o pată luminoasă de soare. Știam că, mai devreme sau mai târziu, musca avea să aterizeze acolo. La început nici n-am văzut-o când s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
internarea într-un ospiciu a mezinei, Carmen. Altele au rămas neschimbate: Vivian Sternwood continua să locuiască în aceeași casă, iar majordomul Norris își consolidase poziția de stâlp al familiei. În ciuda acestui plonjeu direct în narațiune, trebuie semnalată o stângăcie. Dacă Prologul are o motivație convingătoare, citarea in extenso a întâlnirii dintre Marlowe și Carmen (reluată din debutul Somnului de veci) dă o senzație de nefiresc, de imprecizie și de dificultate de a regla tirul povestirii. Descrierea rămâne fără consecințe, nimic din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
București, săptămânal, între 6 ianuarie și 19 martie 1932, între 25 martie și 30 aprilie 1933, apoi între 25 ianuarie și 2 iulie 1936, ca supliment cultural al ziarului „Credința”, cotidian de orientare antiguvernamentală. Directorul publicației este Sandu Tudor. Articolul-program, Prolog pentru ceasul acesta, schițează, într-un stil metaforic, atitudinea ofensivă, polemică, a revistei: „O spunem răspicat: venim ca tulburători, cu sabia cuvântului și floarea de flacără a propriei noastre inimi în palmă, cu o binecuvântare și o hulă pe buze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287022_a_288351]
-
țărănimii, și Duduia, întruchipare a boierimii lipsite de vitalitate, îndepărtată mult de tradițiile și aspirațiile satului, este pruncul Făt-Frumos, un copil bolnav psihic, semn al degenerării, al „rătăcirii”. Romanul, conceput ca un „jurnal” al lui Bujor, e însoțit de un prolog și de un epilog, texte impregnate de același sentimentalism desuet. Câteva personaje reapar și în al doilea roman, Sybaris. Astfel, Duduia, bătrână, se reîntoarce pe meleagurile unde trăise alături de Bujor pentru a muri răpusă de remușcare. În cu totul alt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]
-
un motiv folcloric cunoscut, lucrarea este bine primită de spectatori și de critica specializată, care o consideră o „reabilitare a literaturii dramatice românești”. Este adoptată formula „teatrului în teatru”, primul și ultimul act fiind doar ample secțiuni cu rol de prolog și de epilog pentru actul al doilea. Având a interpreta, într-un „teatru de societate”, rolul feminin central dintr-un basm dramatic scris de un necunoscut, fiica unui senator, logodită cu un personaj politic important, se îndrăgostește de enigmaticul autor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
importantă, prin amploarea construcției, prin concepția care o ordonează, dintre lucrările sale. S. investighează trei secole de poezie românească, de la Dosoftei, Miron Costin, Dimitrie Cantemir până în perioada interbelică, ultimul volum antum încheindu-se cu prezentarea poeziei lui Lucian Blaga. Un prolog, unde sunt expuse cadrul conceptual, criteriile cercetării, preconizează renunțarea la perspectiva istorico-literară tradițională și afirmă opțiunea pentru o istorie a formelor, a convențiilor poetice. În primele două volume sunt puse în discuție modul de constituire, cristalizarea și metamorfozele „convenției clasicizante
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
cuprinsul Europei răsăritene mitologia bogomilică s-a interferat cu legendele populare dualiste 7, Însă deși aceste materiale populare au suferit, Într-un anume stadiu, o vădită influență bogomilă, este posibil ca ele să fie mult mai vechi decît bogomilismul. 2. Prolog În ceruri Două izvoare sînt de acord cu existența a șapte ceruri 8, opt dacă socotim și cerul vizibil, făurit de Satan 9. Eftimie Zigabenos nu menționează decît un cer și un pămînt create de Dumnezeu și un cer și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
in nullo casu jurant, nullo modo occiderint, non tangunt aliquam mulierem (nu depun jurămînt, nu ucid, nu se ating de femei)68. Arnaut Teisseyre de Lordat, soțul fiicei lui Pierre Authié, Guillemette, Își amintește că Pierre cunoștea interpretarea radicală a Prologului la Evanghelia lui Ioan cu trei ani Înainte de a se converti și de a pleca În Lombardia: „El m-a Întrebat: «Știi ce Înseamnă Toate prin El s-au făcut și fără El nimic #nu## s-a făcut?»” Și a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lui Desiderius, origenismul popular Înțeles ca reîncarnare - traducianismului bogomil, iar „veșmintelor de piele” li se acordă aceeași importanță ca În vechea tradiție. În decursul celor trei ani de noviciat În Lombardia (1296-1299), Pierre Authié trebuie să fi uitat de interpretarea Prologului la Evanghelia lui Ioan, impregnată de catharism radical, pe care i-o Împărtășea ginerelui său pe la anul 1293. A judeca Întregul catharism numai după basmele rudimentare ce prefigurează deja trista perioadă a perfectului Guillaume Bélibaste - ultimul din specia sa, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
diferite. Începînd de la primele cuvinte: „La Început a făcut Dumnezeu cerurile* și pămîntul”. Acestea au fost interpretate de unii kabbaliști ca semnificînd că cerul și pămîntul au fost create În, sau prin intermediul ipostazei aurorale numite Început. Această interpretare include evident Prologul Evangheliei lui Ioan, iar Prologul Evangheliei lui Ioan o include sau poate o formulează pentru prima oară: „La Început a fost Cuvîntul”.) Dumnezeul creator din Geneză face mai Întîi cerurile și pămîntul, apoi se vede confruntat cu o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
La Început a făcut Dumnezeu cerurile* și pămîntul”. Acestea au fost interpretate de unii kabbaliști ca semnificînd că cerul și pămîntul au fost create În, sau prin intermediul ipostazei aurorale numite Început. Această interpretare include evident Prologul Evangheliei lui Ioan, iar Prologul Evangheliei lui Ioan o include sau poate o formulează pentru prima oară: „La Început a fost Cuvîntul”.) Dumnezeul creator din Geneză face mai Întîi cerurile și pămîntul, apoi se vede confruntat cu o serie de lucruri ce nu fuseseră create
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și apoi simțurile îmi sunt răvășite. Departe de a se liniști, ele se tulburau și mai tare când am început să simt farmecul ei". 235 Apărută în Mélange littéraire au Journal des dames de Claude -Joseph Dorat. Acesta scria în prolog: "Istorisirea acestei povești mi s-a părut picantă, spirituală și originală. Fondul ei este, de altfel, adevărat și este bine pentru istoria moravurilor să arătăm contrastul care există față de femeile interesante cu care acest secol se mândrește și cele care
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mereu / Și este loc în iarbă printre stele / Și pentru tine suflete al meu". Ideea Imnelor Putnei (1985) se ivise cu două decenii înainte, când pelerinul-student veghease acolo "pe fânul clopotniței în care a dormit tânărul Eminescu". Într-un concis prolog, Prinos la Putna, se schițează sensul noii panorame: "Ea (Putna) este modelul pentru întreaga Moldovă, tiparul, înainte de a fi fost Mănăstirea Neamțu, Voronețul, Humorul, Sucevița, Moldovița, Dobrovățul, Stănileștii, Arbore, Căpriana și celelalte. Aici la Putna s-a săvârșit cea dintâi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nivel de tempo impropriu caracterului aferent acestei piese. Astfel, în numeroase versiuni interpretative se remarcă o tendință neadecvată în sensul augmentării valorii de tempo, fapt ce conduce, în mod inevitabil la tulburarea atmosferei intime și liniștite, proiectată de compozitor ca „prolog” al plăsmuirii sale imaginative. De asemenea, frecventele schimbări de registre operate în interiorul unui ambitus extins la spațiul a șase octave (do# contraoctavă - do#4) impune o execuție interpretativă cu „economie” de mișcări și un control perfect al acestora, care să
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]