480,341 matches
-
cei mai importanți artizani ai devenirii sale politice, poate că ar trebui să citim și memoriile Anei Blandiana, înainte de a-i da credit, pe cuvînt, dezamăgitului fost președinte. Se pare însă că la noi, în memorialistica Puterii, fiecare își scrie propria sa istorie. Seria a deschis-o Radu Vasile, a continuat Răzvan Popescu și sper că nu o închide fostul președinte Constantinescu. Regret s-o spun, dar dl Constantinescu încearcă să copleșească prin cantitatea de pagini ceea ce a ratat prin gafa
Opera domnului Constantinescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14706_a_16031]
-
o teză de doctorat coordonată de Andrei Pleșu - unul savant, academic, însă seducător prin felul în care își desfășoară subiectul. Autoarea vorbește despre percepția și simbolistica spațiului în lumea creștinismului ortodox. Monahismul pustiei și o întreagă tradiție a întoarcerii către propria interioritate, a intrării în sine pe drumul desfășurat de calea contemplației, sînt atent privite într-un discurs care se lasă cu greu încadrat unui gen precis. în principiu demersul propus de Locul călătorului e unul de hermeneutică religioasă, de decriptare
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
și pînă la analiza, pe un ton cît se poate de științific neutru, a episodului în care, cu cîțiva ani în urmă, Emil Constantinescu invoca în timpul campaniei electorale protecția unui misterios călugăr athonit - secvență înțeleasă ca recurs la depozitul simbolic propriu unui alt model social decît cel democratic. Acestea, alături de lectura textelor adînci, pline de savoare și înțelepciune sfîntă, din perioada primelor veacuri creștine. Totul, într-un discurs de o desăvîrșită continuitate și coerență argumentativă. Care e relația dintre spațiu, termen
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
în care inaccesibilul, ilimitatul pot căpăta intimitate - pustia, lumina, întunericul� Rămîne în această spațialitate, lipsită de măsură și de limită, mai mult decît o metaforică legătură cu datele spațiului concret? Două structuri topologice și de sens care susțin un spațiu propriu cunoașterii contemplative sînt "descoperite" în carte. Chôra tou achôrêtou, cuprindere a necuprinsului, și locul călătorului . Textul, imaginea iconografică, sanctuarul sînt apoi privite de autoare ca exerciții de topologie contemplativă. Cunoaștere dincolo de cunoaștere, spațiu dincolo de spațiu. Trebuie reluată o precizare: cartea
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
linie să se implice cum am zis, în sensul contrar? Cât îi privește pe proști, aceștia par răspândiți în formațiuni politice de toate orientările. Venind la putere, P.R.M.-ul s-ar vedea silit a purcede la o severă secerare în propriile rânduri - dacă nu chiar l-ar amenința dispariția. Ce s-ar mai alege din Camera Deputaților, din Senat, unde s-ar mai tupila purtătorii de cuvânt de ambele sexe, mustăcioșii crainici și atâția și atâția VIP? Mai bine să nici
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
era limpede stabilită. Dar cum societatea noastră, croită ambiguu după modele orientale, dar plină de interes și pentru instituțiile occidentale, era una evident falocrată, în special vinovăția femeilor în compromiterea unei căsnicii atrăgea după sine și pierderea drepturilor asupra patrimoniului propriu. Chiar dacă toate aceste informații, mai mult sau mai puțin explicite, se regăsesc în textul și în subtextul expoziției Zestrea, ele nu sînt singura miză a acestei expoziții și nici pe departe cea mai importantă. Pentru că în afara nivelului ei narativ, expoziția
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
pentru că asta ar însemna un nou mandat iliescian): ba c-ar fi încercat să-l compromită, ba c-ar fi intenționat să-l pună în fața faptului împlinit, ba c-ar fi vrut să știe cum stau lucrurile, ca să-și lanseze propria campanie. Oricare-ar fi fost mobilurile lui Adrian Năstase, nădușeala îi trădează neliniștea. Cu toate că, deocamdată, "prințul moștenitor" se află într-o poziție ideală: șef de partid, șef de guvern, el ar avea, în principiu, toate ușile deschise. Și atunci? De ce
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
al lui Nicolae Ceaușescu. E bineștiut că orice guvern ia măsurile dure în prima parte a mandatului, lăsând pentru partea a doua oblojirea rănilor sociale. De-acum, chiar dac-ar vrea să facă reformă, el nu va fi lăsat de propriii oameni. Iar nefăcând reformă, Adrian Năstase își compromite absolut orice șansă de a păstra puterea. Că premierul e conștient de șubrezenia poziției, o dovedește felul parșiv în care a înțeles să-și asume răspunderea pentru actele sale: în loc să-și pună
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
demisioneze dacă nu vom fi admiși în N.A.T.O. Să fim serioși! Subliminal, el induce ideea c-ar avea un cuvânt de spus în ceea ce decide sau nu decide forța militară occidentală. Dl Năstase nu mai e ascultat nici în propriul partid, cum o să fie ascultat la Bruxelles?! În cealaltă tabără, Ion Iliescu are, cu siguranță, mari probleme nu cu administrarea prezentului, ci cu a moștenirii ce-o va lăsa. Toate semnele dinspre Cotroceni arată că președintele nu e absolut deloc
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
o chestiune de titulatură. Adică, în loc să ne alegem președintele, ne alegem primul - ministru! Cu alte cuvinte, să intrăm în binecunoscutul scenariu al furtului național al pălăriei, domeniu în care românii au o reală valoare... internațională. Ea ne-ar înălța în propriii noștri ochi, dovedindu-ne că iar i-am tras în piept pe occidentali: adică am sacrificat forma salvând conținutul!
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
iar Hellen clătina din cap: - Nu știu ce te poate face și pe tine să te distrezi un pic. După care se lăsa din nou purtată de muzică, își învîrtea ochii în cap și dansa și se rotea sub privirile inocente ale propriilor ei fiice. în acele momente, Hellen părea un copil, s-ar fi zis că regăsise o veche versiune a ei însăși, strivită de adulta care fusese nevoită să devină. Nissy Poe nu cînta niciodată pentru mama ei, dar se ducea
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
tematică cît mai diversă. Ce am obținut? Drame diverse și o comedie rătăcită încă de astă vară. Lansat acum cîteva luni, Puicuțe bune este, după cum o sugerează și versiunea autohtonă a titlului, un film ușor, ușor, o comedioară ieftină la propriu și la figurat. Ba chiar aflăm din materialul de presă că scenariul propriu-zis a avut o existență de sine stătătoare pînă a deveni film, cunoscut la vremea aceea ca "scenariu fără titlu momentan". Regizorul Roger Kumble (cunoscut publicului nostru pentru
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
reprezentative ( în ceea ce privește modul în care a fost înțeleasă și aplicată democrația la noi). Vreischte, care are mereu ceva de împărțit cu polițiștii englezi (probabil în amintirea relațiilor afectuoase cu milițienii români) și cu balamucul, vorbește anapoda, se isterizează, creează din proprie inițiativă situații absurde (absurde în acest context dar reale pe vremea comunismului mioritic, cum ar fi interogatoriile de la miliție). Autorul-personaj, sau autorul implicat, cum l-ar numi W.C. Booth, uită mereu unde se află, cu cine vorbește, amintindu-i deseori
Satir dansând by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14717_a_16042]
-
o lumină corectă, aducînd mărturia unui participant direct la istoria zbuciumată a acelor ani. Cazaban nu își renegă, dar nici nu își idealizează trecutul. Egal cu sine, el judecă faptele bune și faptele rele, retrăiește speranțele și dezamăgirile își recunoaște propriile naivități și erori, dar nu iartă nici tendința tot mai prezentă astăzi, de a privi lucrurile în alb și negru, în virtutea unei atotnivelatoare "corectitudini istorice". Este treaba istoricilor de meserie să sesizeze eventualele erori din argumentația lui Theodor Cazaban. Oricum
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
răii, golanii pușcăriașii" - vezi pp. 167-168) sînt subiecte care scot în evidență complexitatea gîndirii și sensibilitatea lui Theodor Cazaban. Partenerul de dialog al lui Cristian Bădiliță este un înțelept care a reușit să învețe, chiar și - sau, mai ales - din propriile sale opțiuni greșite. Iar lecția sa de-spre viață, spusă cu modestie și bun-simț aristocratic este o adevărată încîntare a spiritului. Captiv în lumea liberă este o carte extraordinară care aduce în atenția cititorului din țară una dintre cele mai
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
nouă pistă pe care se hotărîse să alerge. L-am văzut acum cinci ani, cînd împlinea cincizeci de ani și cînd, din disperare că premiera cu Pescărușul nu va merge pînă la capăt, a intrat pe scenă, a jucat în propriul spectacol, înlocuindu-și un actor căruia i se făcuse rău în fața ochilor noștri, în timpul reprezentației. A umblat prin lume, și înainte de '89, și după, a fost prin S.U.A., Franța, Rusia, a văzut multe și a cunoscut mulți oameni, multe personalități
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]
-
îmi vine să laud - poate și din pricina contextului general - în primul rând capacitatea lui de integrare, știința lui de a subsuma puternica lui personalitate imaginii generale, concepției, ideii. Vedetă în deplinul sens al cuvântului, actor care poate duce pe cont propriu un spectacol, el este un extraordinar liant, o garanție pentru creativitatea grupului. Nu, nu pentru că e un "băiat de comitet", dimpotrivă, păstrează distanța reglementară în relațiile umane întâmplătoare; poate timiditate, poate nevoia de introvertire pentru un extrovertit de meserie - accesul
Omul din artist și invers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14729_a_16054]
-
nu are nevoie, nu s-a putut găsi un evaluator al costurilor probabile pe care le implică de fapt operațiunea "cornul și laptele". E presa de vină că guvernul nu-și ia în serios pînă la capăt și în amănunt propriile sale promisiuni? Nu cred! Nu cred nici că presa avea motive să laude acest program. Cornul și laptele maschează de fapt un eșec al partidului de guvernămînt. Acela că n-a putut ridica nivelul de trai, astfel încît părinții care
Statuie din bani publici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14737_a_16062]
-
cel puțin din zestrea de înțelepciune a presei noastre. Mai ales că înțelepciunea este printre puținele lucruri de preț pe care soarta nu ți le poate răpi. Ca, de altfel, și credința - unica posibilitate autentică de a lua în posesie propriul destin. Amândouă sunt arme rare, de o nesfârșită precizie, cu care Ștefan Niculescu a dobândit știința învingătorului fără învins, a cuceritorului fără pradă, ce se adapă din tradiția unui spațiu imens, pentru a îmbogăți un timp eroic. Cândva, în studenția
Muzica cea de toate zilele: Maestrul la 75 de ani by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14733_a_16058]
-
nobilă precauție care corectează eventualul entuziasm partizan, însă și cu o miză sensibilă care evită uscăciunea expertizei reci, deschizînd înțelegerii, de cele mai multe ori, porțile adecvate. Două sînt obiectivele de căpetenie ale investigației în chestiune: situarea poetului abordat atît în raport cu genul propriu cît și cu diferența specifică, ergo integrarea și singularizarea lui din care să rezulte un profil pe de o parte înscris în istoria literară, pe de alta detașîndu-se prin tulburătoarea unicitate fără remediu a creatorului. Să le luăm pe rînd
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
un ansamblu performant ca orchestra berlineză, singur declara într-un interviu că travaliul interpretativ este și mai ușor și mai dificil, totodată. Nu problemele tehnice apar în prim-plan, ci acelea de conținut, pe care un interpret original își pune propria-i amprentă. Și așa au "sunat" Mahler, Haydn sau Schubert, cu surprinzătoare linii, nuanțe și accente muzicale pe care parcă le descopereai acum pentru prima dată; cu o susținere interioară impresionantă, cu verva ritmică și apetitul de a sublinia momentele
Jurnal berlinez (1): Operă în piscină by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14732_a_16057]
-
și din discontinuitățile evenimentelor cuprinse între deceniul patru și anul 2000. Iar această continuitate adîncă înlăuntrul atîtor discontinuități exterioare nu se datorează vreunei manipulări, ci unei ordini infailibile: aceea pe care o creație artistică sistematizată în operă o asigură prin propria sa natură. Spre deosebire de Margareta Sterian, al cărei statut nu poate fi identificat chiar dintr-o singură privire, Ilfoveanu, Grife, pune mai puține probleme de încadrare. Cartea este un album de etapă, o sistematizare a preocupărilor artistului din ultima perioadă și
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]
-
o săptămână suntem amenințați să ni se suprime gazul, iar peste o lună apa rece. Culmea incoerenței e că principalii autori ai jafului sunt un peremist și o udemeristă! Așa încât, duplicitarul Voltaire, care pe de-o parte făcea elogiul "cultivării propriei grădini", iar pe de alta pregătea otrava revoluției comuniste, ar face bine să se ducă naibii!
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
bogată activitate expozițională, că Nichita Stănescu desena cu multă dezinvoltură, iar Marin Sorescu a avut chiar tentative concrete de a-și sistematiza, în expoziții, desenul și pictura. De departe cea mai notorie este situația lui Tudor Arghezi, cel înzestrat, după propria-i mărturisire, în egală măsură pentru poezie și pentru pictură. Faptul că a optat pentru prima se datorează, spune el cu un anumit umor, împrejurării că poezia are nevoie de o recuzită extrem de sumară, pe cînd pictura cere o mult
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14755_a_16080]
-
să-l aducem la zi, este suficient să ne reamintim că poetul Sabin Opreanu și-a organizat deja cîteva expoziții de pictură, iar ,,sexagenarul și tînărul" Șerban Foarță a deschis o remarcabilă expoziție de pictură în filigran, de Cromografii, după propria-i onomastică, la Muzeul de Artă din Timișoara. Și, evident, această listă ar putea continua copios, fie adîncind investigația în timp, fie extinzînd-o în contemporaneitate. însă nici unul dintre cei amintiți mai sus, cu excepția poeților de avangardă și a lui Arghezi
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14755_a_16080]