856 matches
-
iasă pe buze. Ajunge! Voia să-l cruțe pe sărmanul Tanaka de această farsă prostească. Cuvintele lipsite de însemnătate ale scrisorii. Omul cu mitră albă ascultând în tăcere. Și el, și cardinalul Borghese de lângă el păreau să îndure această farsă prostească fără nici un efort. — E drept că Nueva España se află tare departe de țara noastră, dar noi nădăjduim să statornicim legături cu acest ținut și de aceea implorăm pe Sfinția Voastră, care are mare trecere, să ne sprijine ca să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
planul meu, japonezii surghiuniți la Manila au clătinat din cap și mi-au zis și ei că e un plan nesăbuit. Mi-au spus că dacă urma să fiu prins îndată după ce aveam să pun piciorul pe mal, planul meu prostesc n-avea să folosească la nimic. Dar dacă fapta mea este nesăbuită și prostească, atunci și drumul până la Ierusalim al Domnului Iisus a fost tot o faptă nesăbuită. Cu toate că știa că oamenii arhiepiscopului Caiafa aveau să-L omoare, Domnul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și ei că e un plan nesăbuit. Mi-au spus că dacă urma să fiu prins îndată după ce aveam să pun piciorul pe mal, planul meu prostesc n-avea să folosească la nimic. Dar dacă fapta mea este nesăbuită și prostească, atunci și drumul până la Ierusalim al Domnului Iisus a fost tot o faptă nesăbuită. Cu toate că știa că oamenii arhiepiscopului Caiafa aveau să-L omoare, Domnul s-a așezat în fruntea ucenicilor Săi și din pustia Iudeii s-a suit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trei stăteau ca niște maimuțe pe o buturugă În spatele autocarului. Când era tânăr, să oferi o bomboană mentolată era semnalul codificat cum că ești gata pentru o nouă sesiune de sărutat. Acum nu mai trebuia să folosească astfel de coduri prostești. Putea să spună direct ce vrea. O bomboană mentolată era o bomboană mentolată. Un sărut era un sărut. Da, Într-adevăr, era pe drumul cel bun către dragoste, către armonia perfectă. Marlena luă bomboana sperând că Harry nu se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cola. Tot timpul, Esmé nu spusese un cuvânt. Îi era rușine de mama ei și de Harry. Se făcuseră de râs. Distruseseră căsuța. Ar fi putut să moară. Toată lumea văzuse și vorbea despre asta. Ea făcuse lucruri mult mai puțin prostești și mama ei se supărase și refuzase să-i vorbească. „Pur și simplu nu te Înțeleg“, Îi spunea lui Esmé și nu se mai uita la ea ore Întregi. În astfel de momente, simțea un gol În stomac. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
frig. Cu toate astea, transpirația îmi curgea șiroaie. Îmi era iar greață. După această hartă mă aflam la prima ieșire. Stăteam lungit acolo. Nu știam ce e cu mine, de ce mi-e așa de frig. Mi se păreau niște lucruri prostești. Îmi amintesc că cerul era învăluit de nori. «Astăzi ar fi trebuit să fie senin.» Mirosea a ploaie și credeam că ăsta era motivul pentru care îmi era frig. Până atunci nu avusesem nici o boală. Nu știam exact cum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Vor pune o piatră mare pe linie, vor opri metroul, vor stinge lumina, vor sparge geamurile, vor intra în metroul învăluit în beznă și vor mușca din carnea noastră cu dinții lor ascuțiți. Bineînțeles că e o idee puerilă și prostească. Un film de groază prost. Stăteam în colțul ușii și priveam cotloanele întunecate din stație prin fereastra metroului și, uneori, aveam impresia că văd siluetele înfricoșătoare ale Întunegrilor în umbra coloanelor. Când am auzit știrea despre atacul cu gaz sarin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
prăpastia și păcălește oamenii folosind puterea științifică. ăsta este deja un act criminal. Murakami: Un om cu calități supranaturale poate suporta? Kawai: În primul rând nu cred că un personaj într-adevăr credincios ar fi făcut un lucru atât de prostesc. De exemplu, Shinran spunea că nu ia discipoli. Cu toate că a declarat asta, după aceea a făcut o sectă mare. Cred că dorința de a pătrunde în religie trebuie să fie o dorință personală. Murakami: Este o simplă obiecție, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aceasta cred că vrea Cicero să ne comunice aici. Or, când un filozof recunoaște el însuși așa ceva, este demn de luat în seamă măcar pentru acest lucru. Știm însă că, pe vremea lui Cicero, termenul absurdum nu desemnează doar ceva prostesc, inept, cum s-ar putea crede. Cicero nu afirmă că filozofii de până la el au spus numai prostii, unele atât de mari încât nu mai pot fi depășite. Om cultivat și atent la nuanțe, nu și ar fi permis să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
depășite. Om cultivat și atent la nuanțe, nu și ar fi permis să afirme chiar așa ceva. Din lectura paginilor sale îți dai seama că e vorba și de o altă semnificație a termenului. Unele dintre afirmațiile filozofilor sunt, într adevăr, prostești, inepte, fără sens. Sunt absurde în accepțiunea vulgară a termenului. Altele însă, mai ales în cazul celor care au dat de gândit, sunt absurde în altă accepțiune. Ele îți apar mai curând incomprehensibile, stranii. Cred că acesta este termenul potrivit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
NONSENSULUI 143 144. Secțiunea a patra PARADOX ȘI NONSENS 19. „Credo quia absurdum“ Nu știu din ce motive, astăzi, sinonimia termenului „absurd“, oferită de un lexicon oarecare, este destul de săracă. Sunt menționate de regulă accepțiuni comune și negative: inept sau prostesc, aberant, irațional, aiuritor, elucubrant, lipsit de sens. E adevărat, termenul latin trimite înainte de toate la ceea ce suportă cu greu auzul omenesc: vocea nepotrivită sau falsă, exprimarea brută, grosolană sau primitivă. Însă semnificațiile termenului s-au extins către alte zone ale
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
aceasta cred că vrea Cicero să ne comunice aici. Or, când un filozof recunoaște el însuși așa ceva, este demn de luat în seamă măcar pentru acest lucru. Știm însă că, pe vremea lui Cicero, termenul absurdum nu desemnează doar ceva prostesc, inept, cum sar putea crede. Cicero nu afirmă că filozofii de până la el au spus numai prostii, unele atât de mari încât nu mai pot fi depășite. Om cultivat și atent la nuanțe, nu și ar fi permis să afirme
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
depășite. Om cultivat și atent la nuanțe, nu și ar fi permis să afirme chiar așa ceva. Din lectura paginilor sale îți dai seama că e vorba și de o altă semnificație a termenului. Unele dintre afirmațiile filozofilor sunt, într adevăr, prostești, inepte, fără sens. Sunt absurde în accepțiunea vulgară a termenului. Altele însă, mai ales în cazul celor care au dat de gândit, sunt absurde în altă accepțiune. Ele îți apar mai curând incomprehensibile, stranii. Cred că acesta este termenul potrivit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
NONSENSULUI 143 144. Secțiunea a patra PARADOX ȘI NONSENS 19. „Credo quia absurdum“ Nu știu din ce motive, astăzi, sinonimia termenului „absurd“, oferită de un lexicon oarecare, este destul de săracă. Sunt menționate de regulă accepțiuni comune și negative: inept sau prostesc, aberant, irațional, aiuritor, elucubrant, lipsit de sens. E adevărat, termenul latin trimite înainte de toate la ceea ce suportă cu greu auzul omenesc: vocea nepotrivită sau falsă, exprimarea brută, grosolană sau primitivă. Însă semnificațiile termenului sau extins către alte zone ale celor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de dedesubt: — Frumoasă priveliște, eh? Balamber parcurse peisajul cu un ochi atent. își aținti apoi privirea asupra orașului aflat la dreapta lor. — Genava? întrebă. — întocmai. Ai văzut ce mare e lacul? Audbert se căi pe loc că pusese întrebarea aceea prostească: hunul nu era, desigur, omul care să-și treacă vremea contemplând priveliștile. Iar acesta, într-adevăr, se mulțumi să ridice din umeri: — Nu e cel mai mare pe care l-am văzut. Li se alătură, între timp, și Odolgan. își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi vedea înaintând trecuseră de o cotitură deasupra căreia se apleca o stâncă imensă, astfel că nu aveau posibilitatea să-și dea seama de ceea ce se întâmpla în spatele lor și, deci, de gravitatea pericolului în care se găseau. Simți impulsul prostesc să strige, să-și agite brațele, să-i avertizeze cumva pe oamenii aceia, aflați prea departe de el ca să-l vadă ori să-l audă. Dintr-odată, însă, un freamăt confuz îndepărtat se ridică în vale, răsunând straniu, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chemare, dar nu auzi decât vocile, cu fiecare pas tot mai îndepărtate, ale mulțimii ce ajunsese în fața villa-ei. Adâncindu-se iute printre tufișuri, se pregătea să-și mustre cât se poate de aspru prietena, care, cu siguranță, pradă acceselor sale prostești de gelozie și de furie neputincioasă, vărsa lacrimi pe vreo bancă, surdă și nepăsătoare la tot ce se întâmpla în jur. își reproșa că pierde timp prețios cu căutarea ei, că asta o lua de la sarcini mult mai importante în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a apărut în ochi din primele zile, desigur că am început s-o iubesc îndată ce am revăzut-o. Plouă năprasnic zi și noapte. Când încetează puțin, începe din nou, cu o și mai mare furie, cu un fel de entuziasm prostesc. O ploaie torențială, care se înverșunează atât de inutil și de contrar obișnuințelor naturii a treia zi după începutul ei, are ceva comic. Și a venit așa de discret și de modest - o ușoară picurare pe frunzele copacului de la geam
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
rănile, iar din puținul lui Îi oferi ceva să mănânce astfel reușind să capete Încrederea tânărului, care se agita, Înjurând. “Canaliile...! M’au prins grănicerii acum dar, data viitoare voi reuși...!” “Cum v’au depistat...?” “Ne-am grăbit. Având convingerea prostească a trecerii frontierii române, am rupt’o la fugă. Deodată rachetele luminoase brăzdară cerul În timp ce grănicerii români trăgeau În noi salve de pistoale automate. Imediat, eu m’am aruncat la pământ, Însă prietenul meu n’a mai avut timp. Un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să-i ia și spune-i că vrei o chitanță pentru ei. — Tată! — Da, Shula. Așteptă. Știa că, ținând strâns În mână unul din acele telefoane albe din New Rochelle, Își aduna argumentele, Își reprima indignarea față de Încăpățânarea și rectitudinea prostească a bătrânului ei tată. În dauna ei. Știa foarte bine ce simțea ea. — Din ce o să trăiești, tată, când n-o să mai fie Elya? O Întrebare excelentă, o Întrebare vicleană, la obiect. Pierduse În fața Angelei, o Înfuriase. Știa ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
în pantaloni. Nu mi-a plăcut niciodată acest fel de conversație între femei - despre cât e de groaznic celălalt sex și tot așa. Mai devreme sau mai târziu, întotdeauna degenerează în critici pline de chicoteli adresate sexului masculin. Așa de prostești. Așa de sub nivelul femeilor. Și, comic de-a dreptul, femeile care se pretează la acest fel de misandrie de joasă speță sunt exact acelea care se lasă subjugate de bărbați. M-am uitat la Sheba. Asculta ce spunea Sue cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
am sugerat asta, el a miorlăit imediat că speră să fie ceva „un pic mai subtil“ decât atât. A durat secole ca să mă facă să înțeleg amănuntul precis al folosirii insidioase a verbelor de către știriști. Mie mi se părea cam prostesc. Dar de dragul armoniei, m-am prefăcut convinsă. A fost doar un singur moment stânjenitor în timpul cinei și n-a avut legătură cu mine. S-a petrecut atunci când Sheba a încercat s-o convingă pe Polly să mănânce un pic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
un minut, s-a ridicat și a tras un scaun ca să stea lângă mine. — Te rog, nu plânge. Veterinarul o s-o facă să se simtă mai bine. Efortul pe care îl făcea să mă consoleze era atât de superficial, de prostesc, că aproape m-am înfuriat. Am luat un șervețel din mânecă și mi-am ștersa ușor ochii. Brațele lungi ale Shebei stăteau moi la ea în poală. Avea pielea așa de palidă că i se vedeau toate venele pe dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
simțit că nu pot renunța încă la ea, că o iubeam, dar că nu știam cum să-i spun. Mă hotărâsem să mai aștept. Și dacă avea dreptate? Dacă eram omul cel mai potrivit pentru ea și dintr-un orgoliu prostesc o lăsam altuia? Apleacă-te puțin! am mormăit. De ce? Ca să -ți spun un secret... și când a fost aproape de mine, am sărutat-o prima oară pe buze. Aveam obrazul umed de lacrimile ei. Nu-mi păsa de ce zice lumea din
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de telefon. V-am sunat crezînd ca poate l-ați pierdut... Ea izbucni În rîs. Răspunsul a fost neașteptat. — Ce? Tu erai? zise ea nevinovată, pe un ton blînd. Ce spuneai? — Mă cunoști?... Știi cine sînt?... Cineva... — Lasă glumele astea prostești. — Vreau să mă ajuți, am spus cu un ton implorator, concentrîndu-mi toate gîndurile. SÎnt În cabina telefonică de la poalele dîmbului ce duce spre Orașul de Sus. Te rog. Vino și ia-mă de aici. — Ești Îngrozitor... la ora asta... Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]