678 matches
-
the 1960s, Columbia University Press, New York, 2001. Bale, Jeffrey M.,"Political Paranoia v. Political Realism: On Distinguishing between Bogus Conspiracy Theories and Genuine Conspiratorial Politics", Patterns of Prejudice 41, nr. 1 (2007), pp. 45-60. Balmer, Randall și Lauren F. Winner, Protestantism in America, Columbia University Press, New York, 2002. Baraka, Amiri, "A Raisin in the Sun's Enduring Passion", în A Raisin in the Sun și The Sign in Sidney Brustein's Window, ed. Robert Nemiroff, expanded Twenty-Fifth Anniversary Edition, Plume, New York
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
viziunii despre lume a europenilor, dezvăluindu-le existența altor oameni și a altor forme de civilizație. "Fiice" ale redresării europene din a doua jumătate a secolului al XV-lea, Marile Descoperiri vor tulbura profund o Europă deja zdruncinată de "inventarea" protestantismului, ascensiunea lui Carol Quintul și înaintarea otomanilor în sud-estul continentului. Redresarea europeană de la sfîrșitul secolului al XV-lea După un secol și jumătate de tulburări de tot felul, a doua jumătate a secolului al XV-lea reprezintă pentru Europa epoca
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
a unora dintre episcopi, regele susține doctrina tradițională a Bisericii și pînă la moarte (1547) întețește persecuțiile împotriva protestanților. După moartea lui Henric al VIII-lea, Anglia este guvernată de Lordul Protector Somerset (Eduard al VI-lea este minor), favorabil protestantismului. Episcopii Cranmer și Latimer redactează o carte de rugăciuni de conspirație pur calvinistă, în timp ce o confesiune de credință, avînd patruzeci și două de articole, definește doctrina anglicană. Biserica anglicană devine astfel, către 1553, o Biserică de stat cu o ierarhie
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
fidelă catolicismului. Pe de o parte, Germania de nord și Scan-dinavia luterană, Anglia anglicană, Scoția calvinistă (numai Irlanda rămîne catolică). De cealaltă parte Italia, Spania, Portugalia, în care triumfă catolicismul tridentin (bazat pe trinitate), între acești doi poli, catolicismul și protestantismul se îmbină în Franța, în Țările de Jos și în provinciile renane, în Elveția, în Austria, în Boemia, în Ungaria și în Polonia. Pentru o Europă marcată încă de principiul unității religioase, această coexistență este insuportabilă: fiecare din cele două
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
în Anglia, puritanismul constituie un ecran împotriva influenței sale. În ciuda cîtorva tendințe ale Curții, influența italiană nu pătrunde decît foarte lent și sub o formă mai mult clasică. Cît despre Provinciile Unite, acestea sînt dominate de burghezia olandeză legată de protestantism. Respingînd orice influență barocă, ea cere pictorilor (Franz Hals, Peter de Hoogh, Vermeer de Delft) portrete, peisaje sau interioare, pe scurt o reconstituire a cadrului vieții cotidiene. Totuși, cel mai mare dintre toți artiștii olandezi este Rembrandt. El pictează, desigur
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
provoace formarea unui nou stat. Asasinarea prințului de Orania (1584), departe de a restabili situația, hotărăște Anglia să susțină Provinciile Unite. Începînd din acel moment, războiul capătă caracterul unei lupte neiertătoare între credința catolică, al cârd apărător este Filip și protestantism, forță centrifugă ce trebuie distrusă acolo unde este ea mai puternică. Încă o dată, motivele religioase coincid cu vederile politice ale lui Filip. Pentru a instaura în Europa dominația Spaniei catolice, pentru a se restabli și în Provinciile din nordul Țărilor
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
intenționează să cucerească odată cu regatul și inimile supușilor săi. În acest scop, el începe să plece urechea la sfaturile binevoitoare ale celor care, urmînd sugestia lui Henric al III-lea pe patul de moarte, îl împing să se lepede de protestantism pentru a face să dispară ezitările francezilor. Din rațiuni politice, temîndu-se de puterea lui Filip al II-lea, națiunile Europei nu-i refuză lui Henric al IV-lea sprijinul lor. Acestea își intensifică eforturile cînd regele Spaniei își dezvăluie planurile
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
amenințările pe care le include titlul imperial. Pentru a pune capăt ambițiilor Habsburgilor, Richelieu se vede obligat să încheie cu reformații o alianță la care nu s-a gîndit pînă acum decît cu aversiune. Regele Preacreștin devine protectorul recunoscut al protestantismului european, în 1635, se încheie acorduri cu Suedia căreia i se promite Electoratul de Mainz -, cu Danemarca căreia i se oferă Bremenul în schimbul binevoitoarei sale neutralități -, cu Bernard de Saxa-Weimar care va primi Alsacia în schimbul armatei sale și, în sfirșit
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
controlează producția, favorizează comerțul interior și pe cel de peste mări și creează un imperiu colonial. El este strîns legat de dorința de a controla viața religioasă: lupta împotriva practicilor considerate disidente (jansenismul 67 si chietismul 68), încercarea de a extirpa protestantismul din regat prin abolirea Edictului de la Nantes, dar și intrînd în conflict cu papalitatea pentru afirmarea "libertăților Bisericii galicane". În sfirșit, absolutismul se extinde în domeniul artelor, unde regele susține idealul clasic, Versailles devenind astfel simbolul unei estetici care va
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
un sfîrșit incert, regele profită de moartea lui Inocențiu al XI-lea (1689) pentru a ieși din capcana în care s-a băgat singur: anulează "Declarația celor patru articole". Și asta din cauză că în acel moment regele are de luptat împotriva protestantismului. Absolutismul regal nu putea, desigur, să accepte divizarea religioasă a regatului și Edictul de la Nantes care, din 1598, reglementa coexistența protestantismului și a catolicismului. Ierarhia catolică, congregațiile religioase și magistrații împărtășesc dorința regală de a-i readuce pe hughenoți la
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
a băgat singur: anulează "Declarația celor patru articole". Și asta din cauză că în acel moment regele are de luptat împotriva protestantismului. Absolutismul regal nu putea, desigur, să accepte divizarea religioasă a regatului și Edictul de la Nantes care, din 1598, reglementa coexistența protestantismului și a catolicismului. Ierarhia catolică, congregațiile religioase și magistrații împărtășesc dorința regală de a-i readuce pe hughenoți la catolicism și vor să sfîrșească cu RPR (Religia pretins reformată). Regele a apreciat totuși loialitatea supușilor săi protestanți în timpul Frondei. De
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
-și pleda cauza pe lîngă episcopi. Ludovic al XIV-lea obține desigur o condamnare papală (bula Unigenitus din 1713), dar Parlamentul din Paris refuză, din spirit galicanist, să o ia în considerare. În sfîrșit, regele nu a reușit să extirpe protestantismul și trebuie să înfrunte hotărîrea reformaților rămași în Franța. În plin război pentru succesiunea Spaniei, revolta calviniștilor din munții Cevennes ("camisards") mobilizează, din 1702 pînă în 1705, o armată de 20 000 de oameni. Războiul pe care Ludovic al XIV
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
între prinții protestanți și Franța, împotriva lui Carol Quintul, în 1530. 57 "Sinodul de la Tyrol", în Italia, unde între 1545 și 1563 a avut loc un celebru conciliu ecumenic; aici a fost hotărîtă reforma generală în biserica catolică în.fața protestantismului. 58 Tratatul de la Cateau-Cambresis este un tratat de pace, încheiat între Henric al II-lea al Franței și Filip al II-lea al Spaniei (1559); el punea capăt războaielor din Italia și dădea Franței trei episcopate: Metz, Toul, Verdun. (Fr.
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
opune instituțional puterii papale. Reforma a început în secolul al XV-lea, ca o reacție împotriva autorității papei, fără a urmări crearea unei noi biserici, ci numai reformarea celei vechi, dar a căpătat ulterior mai mult caracter social-politic, încît prin protestantism tre-buie să se înțeleagă mai mult decît o ruptură religioasă. Promotorii acestei mișcări au fost de origini diferite: cehă (Jan Hus), germană (Martin Luther, Thomas Müntzer), elvețiană (Ulrich Zwingli și Jean Calvin). Ideile reformate au cuprins mai multe zone ale
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și astfel de aluzii nu pot fi înțelese. Aici, ca și la popoarele ortodoxe, acestea au devenit inteligibile mai tîrziu, îndeosebi cînd au fost inserate în operele literare scrise în zonele protestante, răspîndindu-se astfel prin contact cultural. Sub acest aspect, protestantismul a produs un fenomen asemănător aceluia din comunitatea antică grecească, în care erau constante aluziile la mitologie (precum se atestă în opera lui Homer: călcîiul lui Ahile). Mișcarea reformată a produs schimbări și în zonele europene unde nu s-a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
procesele culturale care s-au desfășurat în spațiul european după apariția Reformei au fost direct sau indirect legate de ea. La jumătatea secolului al XV-lea, s-a produs o contrareformă catolică, care a fost o mișcare de reacție față de protestantism și prin care catolicismul a încercat să recîștige regiunile devenite protestante, prilej cu care s-a creat Ordinul călugărilor iezuiți (Societas Jesu), întemeiat de Ignatius de Loyola. Iezuiții au creat și un nou stil artistic caracterizat printr-un amestec de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mai autonomi decât catolicii, fiind mai vulnerabili în fața forțelor modernizării și secularizării. Catolicismul pune accent pe comunitatea credincioșilor și pe coeziunea grupului format în cadrul bisericii, protejându-i mai bine pe cei afiliați Bisericii. Pe de altă parte, conform lui Berger, protestantismul "dezvrăjește lumea", elimină sacrul din viața cotidiană, rupând legătura dintre lumea sacră, transcendentă și cea profană, cotidiană. În acest context, realitatea devine deschisă investigației cu mijloace raționale, științifice, miracolul nemaiputând să fie conceput. Prin comparație cu Europa de Vest, predominant Catolică și
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
Biserica Catolică, precum și structura ierarhică și diferențele adânci dintre grupul de credincioși și lumea exterioară au făcut ca această denominație să reziste mai bine represiunii comuniste și să își păstreze membrii în măsură mai mare decât alte biserici. Dincolo de vulnerabilitatea Protestantismului în fața forțelor modernizării, despre care am amintit anterior, Bisericile Protestante din țările foste comuniste au suferit din cauză lipsei suportului exterior în fața represiunii. În timp ce Biserica Catolică Poloneză sau Lituaniană, găseau suport la Vatican, Biserica Protestantă din Germania de Est sau
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
au considerat Biserica Catolică un aliat al ocupanților austrieci (până la 1918) sau al naziștilor (Froese, 2005). Acest fapt a determinat o dată în plus îndepărtarea populației cehe față de biserică și religie. Pe de altă parte, în Germania de Est și Estonia, Protestantismul vulnerabil în fața modernizării a fost supus unei noi provocări, cea a persecuției din partea puterii politice și a suferit pierderi ce par a fi irecuperabile. La începutul anilor 90 cele trei țări se prezentau ca fiind cele mai secularizate societăți europene
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
interesați de religie dintre europeni, slovacii prezintă rate crescute de implicare religioasă, iar Biserica Catolică a fost mereu o instituție importantă pentru slovaci (Froese, 2005). De-a lungul istoriei Biserica Catolică a contribuit la construcția identității naționale slovace, construită în contrast cu protestantismul ocupanților de până la Primul Război Mondial, care erau maghiari, adepți ai Reformei. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, Biserica Catolică Slovacă a jucat un rol esențial în proclamarea primei Republici Slovace independente, al cărei Prim Ministru a fost un
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
are o contribuție importantă în cultura europeană, tocmai prin accentul pus pe trăirea în comun a credinței și prin comuniunea între credincioși și divinitate. Relațiile care se structurează între credincios și divinitate sunt net diferite în ortodoxie în comparație cu Catolicismul sau Protestantismul. În timp ce Ortodoxia pune accent pe trăire și mai ales pe trăirea în comun a credinței, Protestantismul rupe complet planul vieții cotidiene de cel al sacrului, dezvrăjind lumea. Trecând dincolo de aspectele care țin de rit sau de creația artistică asociată culturii
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
credinței și prin comuniunea între credincioși și divinitate. Relațiile care se structurează între credincios și divinitate sunt net diferite în ortodoxie în comparație cu Catolicismul sau Protestantismul. În timp ce Ortodoxia pune accent pe trăire și mai ales pe trăirea în comun a credinței, Protestantismul rupe complet planul vieții cotidiene de cel al sacrului, dezvrăjind lumea. Trecând dincolo de aspectele care țin de rit sau de creația artistică asociată culturii ortodoxe, ar trebui să vedem ce consecințe are ortodoxia asupra societății românești. În anii 90 s-
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
creația artistică asociată culturii ortodoxe, ar trebui să vedem ce consecințe are ortodoxia asupra societății românești. În anii 90 s-a vorbit mult și s-a dezbătut pe larg teza ciocnirii civilizațiilor (vezi Huntington, 1998), conform căreia Ortodoxia și catolicismul / protestantismul dau naștere la două culturi diferite. În timp ce cultura Occidentală, clădită pe fundamentele Catolicismului și Protestantismului au făcut casă bună cu democrația și capitalismul, Ortodoxia ține departe spațiile pe care le domină de cultura democratică și de economia liberă de piață
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
românești. În anii 90 s-a vorbit mult și s-a dezbătut pe larg teza ciocnirii civilizațiilor (vezi Huntington, 1998), conform căreia Ortodoxia și catolicismul / protestantismul dau naștere la două culturi diferite. În timp ce cultura Occidentală, clădită pe fundamentele Catolicismului și Protestantismului au făcut casă bună cu democrația și capitalismul, Ortodoxia ține departe spațiile pe care le domină de cultura democratică și de economia liberă de piață. Teoria a stârnit mari controverse, argumente fiind furnizate atât în favoarea cât și împotriva acesteia. Dincolo de
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
relațiile dintre religie și tipul de relații economice, Weber arata că etica protestantă a favorizat dezvoltarea capitalismului, cultura protestantă constituind un teren propice apariției și progresului relațiilor economice de tip capitalist. În momentul elaborării teoriei, Weber punea față în față Protestantismul și Catolicismul, subliniind virtuțile novatoare a eticii impuse de religia Protestantă în comparație cu morala promovată de religia Catolică. Cu toate acestea nimic nu a oprit dezvoltarea relațiilor de tip capitalist și în țările predominant catolice. Deși nu se poate afirma că
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]