556 matches
-
abordărilor. Notele definitorii ale celor două reviste, așa cum încearcă să le surprindă autorul celor două articole, ar fi legate de caracterul antifascist al orientării publicațiilor în discuție. Se menționează în consecință acele articole, texte literare, cronici, pamflete care denotă spiritul protestatar, nonconformist. În acest sens se amintește articolul din numărul 7 semnat Felix Anadam, Între poezie și cuvintele încrucișate, unde se definește refuzul generației lui Geo Dumitrescu de a se alinia "noii ordini"70. Emil Manu se oprește și asupra poeziei
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se oprește și asupra poeziei publicate în Albatros în încercarea de a evidenția ce anume o deosebește, în mod fundamental, de creațiile apărute în alte reviste ale timpului, nota definitorie fiind exprimarea noțiunii de libertate în mod figurat. Astfel "accente protestatare" descoperă Emil Manu în poeziile lui Dimitrie Stelaru, Cântec din neguri sau chiar în "madrigalul negru" dedicat Oliviei. Trimiterile la Geo Dumitrescu sunt iarăși bulversante: Aici au apărut câteva din cele mai insolite versuri ale lui Geo Dumitrescu; unele aveau
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de frondă, revolta, dorința de a ieși din tipare sunt trăsături care îi caracterizează și care nu ar fi putut să apară brusc, atitudinea lor devenind mai fermă pe măsură ce trece timpul. Nu trebuie, e drept, să absolutizăm existența unei atitudini protestatare, să o punem în legătură cu orice articol, cu orice text ce vede lumina tiparului în Albatros. Chiar și atunci când apar accente teribiliste este de analizat dacă protestul este unul antifascist sau doar unul de factura celui avangardist menit să-l șocheze
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
frondă, sfidarea convențiilor poeziei ca și a cititorului comod de poezie, dorința de a șoca sunt trăsături pe care le regăsim și în acest text și care se vor impune ca mărci ale creației lui Geo Dumitrescu. Poate tocmai accentele protestatare l-au apropiat pe tânărul poet de grupul de la Cadran și i-au facilitat debutul. Poezia de la Cadran nu se impune și nici nu impune o direcție atât din cauza numărului redus de apariții, cât și a mediocrității majorității textelor publicate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
orientare clar antifascistă, de altminteri, se poate remarca și un oarecare ecletism al revistei, o anumită eterogenitate a opiniilor exprimate. Faptul acesta este, de altfel, explicabil prin grija de a evita neplăcerile cauzate de cenzură 129. Atitudinea devine însă din ce în ce mai protestatară, mai ales, în ultimele numere (nr. 7 și nr. 8, cel din urmă, cenzurat). 4.1. Programul revistei în texte teoretice În cazul acestei reviste e poate mai potrivit să-i urmărim orientarea pornind de la ultimul număr apărut, pentru că, pe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lui Raul Teodorescu. Se explică aici numele revistei: "Titlul revistei, simbol al poeziei ce-și urmează destinul împotriva tuturor vitregiilor vremurilor și oamenilor, ținea loc de obișnuitul manifest". E poate prima dată când Raul Teodorescu precizează, destul de voalat totuși, caracterul protestatar al revistei. Raul Teodorescu afirmă, de asemenea, că revista Albatros s-a dorit a fi o punte de legătură între generații, "între cei vechi legați de tradiție și respectul câteodată exagerat al trecutului și între cei tineri frământați de dorința
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de valoare germane și totodată imputările care se fac traducătorilor "Rilke - și în general noua literatură germană - își așteaptă încă traducătorul competent"137. Am putea totuși să consemnăm aprecierea aceasta a lui R. M. Rilke tot ca pe un act protestatar căci poetul se refugiase la Paris încă din 1938 din cauza persecuțiilor naziste, indirect referirea laudativă la el se constituie într-un act de dezaprobare a fascismului. Aprecierile pe jumătate ironice pe care le face Geo Dumitrescu, într-o notă din
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu vederea, caracterizarea care este făcută revistei Albatros, juvenilă, e o revistă a tatonărilor, recunoașterea caracterului ei neselectiv, nu impusese o viziune unitară, nu era o revistă a unei grupări omogene, regretul pentru dispariția ei, recunoașterea lipsei unui caracter accentuat protestatar în revista amintită. Totodată referirile la starea actuală sunt sugestive. Atitudinea protestatară face de astă dată parte din programul revistei, stilul se apropie într-adevăr de cel al manifestelor avangardei: "Bătrânilor cu umbrelă, gută sau lavalieră. Doamnelor, care își declară
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a tatonărilor, recunoașterea caracterului ei neselectiv, nu impusese o viziune unitară, nu era o revistă a unei grupări omogene, regretul pentru dispariția ei, recunoașterea lipsei unui caracter accentuat protestatar în revista amintită. Totodată referirile la starea actuală sunt sugestive. Atitudinea protestatară face de astă dată parte din programul revistei, stilul se apropie într-adevăr de cel al manifestelor avangardei: "Bătrânilor cu umbrelă, gută sau lavalieră. Doamnelor, care își declară sau nu aptitudinile pentru șerbet și tricotaj, dar care preferă să facă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
momentul Albatros, reprezentanții celor două grupări continuă colaborarea. Geo Dumitrescu este printre primii care, într-un articol publicat în 1944, în revista Orizont, afirmă continuarea ideilor de la Cadran în Albatros 163. Tot aici, Geo Dumitrescu se străduiește să evidențieze valențele protestatare ale poeziei pe care el și cei din generația lui o cultivă începând cu Albatros, e până la urmă o definire a spiritului albatrosist (care va mai fi adus în discuție și ulterior): "Poezia (...) noastră a tuturora, celor care descindem din
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a rezista cu versul abil, insinuant, disimulant, pe baricada - dacă voiți mai puțin incomodă decât lagărul și pușcăria - a paginii revoluționare, a luptei și boicotului împotriva dictaturii și a fascismului". Tocmai ideile exprimate aici și poate nu atât poezia indirect protestatară au dus la suprimarea revistei. Grupul de aici, căruia i se alăturaseră și alți scriitori precum Sergiu Filerot, Marin Preda, Constant Tonegaru care participau la întrunirile de la Tiparul Universității, va încerca să-și continue activitatea, dar asemenea celor de la Cadran
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poate afirma cu certitudine dacă au fost redactate de el sau au făcut parte din campania de denigrare a scriitorului după refugiul acestuia în Elveția. În ceea ce privește activitatea literară, publicistică din deceniul al V-lea, observăm că își proiectează o aură protestatară asupra tinereții sale literare, prin mărturisirle despre debutul literar în Zarathustra, revistă a liceenilor, "pentru care era gata să fiu exmatriculat". Refuză apropierea de gruparea Albatros și s-a discutat adesea pe marginea posibilității de a fi publicat în revistă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
unul antum Plantații (numit inițial Plantația de cuie), care primește premiul Fundațiilor Regale, și altul postum, Steaua Venerii, cel din urmă sub îngrijirea lui Barbu Cioculescu. Între cele două se produce o mutație fundamentală, primul este unul al generației sale protestatare, celălalt e unul care nu mai pare a ieși atât de evident din tipare, se simte aici o tonalitate ușor elegiacă, ceea ce a făcut poate ca Tonegaru să fie receptat ca poet romantic. În realitate, e vorba de o trecere
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acest tip de text (a se vedea repetarea insistentă a sintagmei "în general", care accentueză ideea că excepțiile nu numai că nu sunt negate, dar sunt absolut necesare), atrăgând atenția că banalizarea excesivă duce la falsitate și eșec. Poemele devin protestatare, violente, nu atât prin mesajul transmis, cât prin sugestii și prin modul de organizare a materialului poetic, astfel nu lipsesc imperativele, interogațiile retorice, tot arsenalul unui fals dialog: "Și stingeți odată această cumplită/ lampă scormonitoarea de iad,/ care-mi bate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
creion/ să scriu cum am dat în poezie cu o grenadă". Eros și thanatos se confundă, acesta e un "epitaf", caligrafiat noaptea curtezanelor pe ferestre, cum afirmă textul. Se pierde poate din vedere că accentul nu cade neapărat pe caracterul protestatar, cât pe ideea finalului de operă, pe faptul că poezia sa se transformă în polemică, în antipoezie sau metatext. Dintre procedeele preferate, se remarcă și interjecția "iată" care marchează aducerea în actualitate a trăirilor, într-un poem care oricum folosește
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care va exploda în brațele altcuiva..." Dublarea discursului literar de către unul autoreferențial se regăsea și la Geo Dumitrescu, deși în acest caz tehnica dialogului este altfel utilizată. Poemul se compune aici dintr-o tentativă de exprimare a sentimentelor și intervențiile protestatare, lucide ale unui alter ego conștient de imposibilitatea de a depăși cu adevărat clișeele literare: "Sufeream de alergia singurătății. Luna.../ Dar mereu năvălesc venerabilele inerții/ și gândurile mi le-apucă de gât, lăsându-mi/ emoții curate, aproape neîncepute,/ urme groase
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
toate înțelepciunile veacului prost". Accentuarea eului poetic, introducerea elementelor autobiografice în text sunt modalități prin care se încearcă ștergerea granițelor dintre realitate și ficțiune, procedeul nu este nou, dar, în cazul poeziei secolului al XX-lea, el exprimă o atitudine protestatară, un protest față de "ipocrizia" literaturii de dată recentă. 4. Realismul. O poetică a faptului divers, a banalului O caracteristică a literaturii moderne este, conform lui Hugo Friedrich, excluderea eului din poezie ca și a universului familiar, cotidian. Geo Dumitrescu este
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dovedește că a ținut seama de acest lucru. De asemenea, el a mai sesizat că ultimul său „Vobiscum” se potrivește mai bine cu momentul și că, tradus, titlul i-ar face mai evidentă atitudinea personală. „Cu voi...” sună angajant, umanitarist, protestatar, pune accentual moral pe solidaritate, nu pe retragere și izolare. într-un fel, el contrazice ceea ce spune poemul, în special declarația din prima strofă, dar e fidel cu starea sufletească a autorului din anul în care și-a alcătuit volumul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
2005a: 63-4). Dacă privim mai în amănunt, dezvoltarea FPÖ în perioada de dinaintea intrării la guvernare poate fi împărțită în trei etape. În prima etapă, care a durat cu aproximație până la finalul anilor 1980, Haider a transformat FPÖ într-un partid protestatar față de coaliția SPÖ-ÖVP. Acesta "a vehiculat intens temele suveranității populare și a libertății de alegere, pentru a da glas opoziției crescânde față de modul birocratic și autoritar în care țara era guvernată de elitele consociaționale" (Mouffe, 2005a: 62). Speculând nenumărate scandaluri
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
101; în Republica Cehă, 119, 121, 123, 124, 125, 146 Partidul Revoluției Democrate (PRD) (Mexic): și alegeri, 163 Prezeworski, Adam, 30 prieten și dușman, 36, 236, 261 protest, 85, 121, 123, 148, 150, 160, 163, 170, 175, 241, 252; partid protestatar, 78, 177, 196; vot de protest, 61 Partidul Socialist Unit al Venezuelei (PSUV): și alegeri, 235 pueblo, 186, 224, 225, 236, 240 pujadism, 19 R rasism, 66, 68, 98, 127, 138, 141, 205, 304; antirasism, 59, 202; rasist, 65, 67
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
importante deoarece au apărut ca principala consecință a primei perioade a jurnalismului literar narativ modern din America. Acestea pun în evidență o perspectivă critică a ceea ce a urmat, adică ceea ce în opinia lui Pattee apare ca nimic (prefață xii-xiii). Adepții protestatari ai jurnalismului literar narativ, cum ar fi Lincoln Steffens și Hutchins Hapgood, nu sunt menționați în importanta istorie a lui Pattee. Ceea ce se discută despre jurnalism are legătură cu naturalismul literar și cu unii scriitori care au acceptat, în mare
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
n-ar fi doar declarative, teoretice, abstracte, ar fi ideal. Maica Tereza, supremul meu exemplu în materie de etică aplicată, mergea în cocioabele de leproși și îi mângâia cu mânuța ei zbârcită, de Sfântă Vineri reală și contemporană. Miloșii ori protestatarii noștri de serviciu mai bifează un program european, mai iau un salar, mai înhață o bursă pentru lacrimile lor... Mulți cad la proba practică, pe care nu altcineva, ci ei înșiși ar putea-o fixa, în orice moment al existenței
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Benedict al XVI-lea urma să facă o vizită la Universitatea „La Sapienza“ din Roma. Vizita a fost însă amânată, ca urmare a protestelor îndârjite lansate de câteva organizații studențești și de un grup de profesori ai universității. Cadrele universitare protestatare, în număr de 67, au redactat o scrisoare deschisă, în care au declarat că papa arată ostilitate față de progresul științific și, mai mult, că acesta a aprobat hotărârea luată de Biserica Catolică în procesul intentat lui Galileo Galilei în 1633
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
reacție - inculcată de o educație laică, într-un stat comunist - ar fi aceea de asociere cu protestul universitar. Universitățile aduc lumina științei, nu? Ele ne scot din obscurantismul mistic. Sau, cum am văzut că declara la televizor unul din profesorii protestatari, trebuie să separăm odată pentru totdeauna știința de religie. Sau educația de biserică. Ceva de genul ăsta... Totuși nu mi-a sunat tocmai bine. Procesul lui Galilei are ițele mult mai încâlcite și ține de un șir întreg de negocieri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
a greșit în cazul lui Galilei. Așadar, nu e chiar așa cum ziceau universitarii și nu papa a zis ceea ce ziceau ei că ar fi zis. Dar chiar și așa... Papa Benedict voia să viziteze - nu să catehizeze - o universitate. Tonul protestatar mi s-a părut exagerat de feroce în raport cu evenimentul. Să separăm știința de religie? Educația de biserică? În regulă, o facem. Dar să-i interzici cuiva - fie și papei (sau mai ales papeiă - să viziteze o universitate mi se pare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]