1,451 matches
-
îndepărtează unele de altele, Universul fiind în plină expansiune, dilatându-se continuu. Pașii făcuți de Univers, de la nașterea lui și până-n prezent ar fi: 1. Big Bang 2. Formarea primelor particule (fotoni, quarci, electroni, quarcii grupânduse au dat naștere la protoni și neutroni - 0,000 001 s = 10-6s = 1μs 3. Formarea nucleelor atomice - 100 s 4. Formarea atomilor - 300 000 ani 5. Formarea galaxiilor - 1 miliard de ani 6. Formarea nebuloaselor, Protogalaxii, galaxii, stele - 2 miliarde de ani 7. Formarea Sistemului
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
000șC aparținând fotosferei, cu aspect întunecat și câmp magnetic intens; pot avea suprafețe de întindere de cinci ori mai mari decât ale Terrei; numărul lor cresc din 11 în 11 ani; 9. vânt solar - emiterea unui flux de particule invizibile, protoni și electroni, cu viteze de deplasare de 500 Km/s, ce ajung în patru zile la planeta noastră. În momentul în care particulele sunt captate de polul nordic sau sudic, apar aurorele polare (în N aurora boreală sau luminile nordice
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
de miliarde de miliarde de newtoni. 4.11 Magnetismul planetelor « Sfera magnetică definește regiunea unde câmpul magnetic al planetei poate fi modelat prin câmpul unui uriaș magnet sub formă de bară, numit dipol , este o regiune populată cu particule încărcate, protoni și electroni. Sursa lor e vântul solar. Aceste particule reușesc să intre în limitele magnetosferei, dar nu prin regiunea frontală, ci prin «cornetele polareă, un fel de « urechi ă ale magnetosferei în care axa polilor magnetici străpunge magnetosfera. Particulele acestea
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
particule reușesc să intre în limitele magnetosferei, dar nu prin regiunea frontală, ci prin «cornetele polareă, un fel de « urechi ă ale magnetosferei în care axa polilor magnetici străpunge magnetosfera. Particulele acestea alcătuiesc niște curenți circumplanetari inelari, niște curenți din protoni și electroni ce poartă numele de centuri Van Allen. Nu toate planetele au magnetosfere, dintre planetele telurice numai Mercur și Terra au câmpuri magnetice, Venus (cu toate că are dimensiunile Pământului) și Marte - cu viteză de rotație egală cu a planetei noastre
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
maximă. Efectuând un număr mare de expuneri de scurta durată, am obține pe placă un număr mare de puncte de forma unui nor. In prezent este unanim acceptată structura atomului ca fiind format din nucleu, care la rândul său conține protoni și neutroni iar electronii gravitează în jurul nucleului aflându-se în orice punct din spațiu cu o anumită probabilitate. O schiță simplă a atomului de sodiu este dată în Fig. I.4 I.2. FORȚE INTERATOMICE ȘI INTERMOLECULARE Forțele care acționează
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
și sunt deosebit de implicate în cadrul proceselor biochimice din sistemele vii. I.2.5.2. Legătura (puntea) de hidrogen Legătura de hidrogen este o legătură intermediară între legătura ionică și legăturta Van der Waals. Ea se stabilește între molecule, respectiv între protonul unei molecule și un atom puternic electronegativ al unei molecule vecine. Atunci când un atom de hidrogen este angajat într-o legătură covalentă, protonul acestui atom încarcat pozitiv si înconjurat de o densitate electronică slabă, creează în vecinatatea sa un câmp
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
legătură intermediară între legătura ionică și legăturta Van der Waals. Ea se stabilește între molecule, respectiv între protonul unei molecule și un atom puternic electronegativ al unei molecule vecine. Atunci când un atom de hidrogen este angajat într-o legătură covalentă, protonul acestui atom încarcat pozitiv si înconjurat de o densitate electronică slabă, creează în vecinatatea sa un câmp electric intens care este capabil să atragă un alt atom încarcat negativ, formând legatura de hidrogen (Fig.I.8) Exemplul tipic pentru legatura
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
1,84D). Unghiul experimental observat în molecula de apă este explicat prin unghiul de 900 dintre orbitalii de legatură ai oxigenului 2px si 2py care se resping datorită caracterului parțial ionic al legăturii (O - H). Datorită acestui caracter cei doi protoni se resping și lărgesc unghiul de valență la 104,5 Tinând seama că în jurul oxigenului din molecula de apă există patru dublete electronice, aranjamentul cel mai logic ar fi sub forma de tetraedru regulat In care două vârfuri ar fi
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
preferând K cu patru ordine de mărime mai mult decât Na. II.2.3.4. Canale ionice Dacă ionii ar trece prin membranele celulare doar prin difuzie solubilitate, atunci viteza lor de difuzie ar fi extrem de mică. Sodiul, potasiul, calciul, protonii, ionii bicarbonat sunt toți foarte necesari celulelor și intră și ies foarte rapid din celulă. S-a găsit că fluxurile rapide de ioni trec prin canale care sunt molecule proteice. Canalele ionice sunt proteine, sunt specifice pentru un anumit tip
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
A este acceptorul primar. Transferul de electroni de la acceptorul primar de electroni la cei secundari are loc cu o viteză mai mare decât cea de recombinare DA, deci transportul energetic este ireversibil. Efectul este transportul electronilor prin membrană și a protonilor în direcție inversă. Transferul energiei de excitație de la o molecula de pigment la alta se realizează prin rezonanță, numai în cazul în care distanța dintre moleculele de pigment este mai mică de 8-10 nm. III.8.1.3 Transformarea energiei
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
trecând-o din starea oxidată (NADP+) în starea redusă (NADPH): Energia eliberată formează ATP din ADP și fosfor anorganic. ATP-ul și NADPH sunt utilizați în timpul reacției de întuneric în care CO2 este fixat în carbohidrați. Doi electroni și doi protoni pot reduce o molecula de NADP+, iar pentru reducerea unui mol de dioxid de carbon sunt necesari doi moli de NADPH+, rezultând că, în condiții ideale, se folosesc 12 fotoni. In general însă, se utilizează 15-20 fotoni. Fotoliza apei generează
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de NADP+, iar pentru reducerea unui mol de dioxid de carbon sunt necesari doi moli de NADPH+, rezultând că, în condiții ideale, se folosesc 12 fotoni. In general însă, se utilizează 15-20 fotoni. Fotoliza apei generează un aport permanent de protoni care se acumulează în lumenul tilacoidelor. Ca urmare a faptului că tilacoidele sunt inpermeabile pentru protoni, concentrația acestora ajunge să depășească de 1000 de ori pe cea din stroma. Reacțiile la lumină se finalizează cu obținerea a trei produși: NADPH
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
NADPH+, rezultând că, în condiții ideale, se folosesc 12 fotoni. In general însă, se utilizează 15-20 fotoni. Fotoliza apei generează un aport permanent de protoni care se acumulează în lumenul tilacoidelor. Ca urmare a faptului că tilacoidele sunt inpermeabile pentru protoni, concentrația acestora ajunge să depășească de 1000 de ori pe cea din stroma. Reacțiile la lumină se finalizează cu obținerea a trei produși: NADPH, ATP și O2. III.8.1.5. Fotosistemele Pigmenții fotoreceptori din tilacoidele cloroplastelor sunt grupați formând
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
complexul citocrome b6/f prin intermediul plastocianinei și să-i ridice la un potențial redox suficient de înalt încât să-i treacă feredoxinei • Apoi ei pot reduce NADP+ la NADPH (Fig.III.8) Mersul electronilor (linia dreapta în Z) și al protonilor (săgețile) prin membrană este prezentat în Fig.III.9 Cercetările au dus la descoperirea a trei tipuri de mecanism ale fotosintezei, și anume tipul fotosintetic C3, tipul fotosintetic C4 și tipul fotosintetic CAM. III.8.2. Faza de întuneric (ciclul
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
și în cazul atomului. Interacțiunea momentului magnetic al nucleului cu câmpul magnetic al electronilor produce o despicare suplimentară a liniilor spectrale. Spinul nuclear reprezintă momentul cinetic total al nucleului, care provine din suma momentelor cinetice orbitale și de spin ale protonilor și neutronilor (nucleonilor). Mărimea acestuia este cuantificată cu numărul cuantic de spin nuclear “i” prin relația unde i = 0,1/2,1,3/2,... Valorile maxime ale numărului cuantic de spin, găsite experimental, sunt 7/2, pentru valorile semiîntregi și
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
1, -i+2,.. .i-2, i-1, i, Momentelor cinetice ale nucleelor (care sunt sisteme cu sarcină electrică nenulă) le corespund momente magnetice. Magnetonul nuclear este definit printr-o relație asemănătoare cu cea a magnetonului Bohr: unde mp este masa protonului. Factorul giromagnetic nuclear este dat de raprtul dintre momentul magnetic și cel cinetic în cazul protonului, pentru care i=1/2, proiecția momentului magnetic de spin pe direcția privilegiată Oz este Pentru neutron, deși neutru electric, determinările experimentale indică Să
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
sarcină electrică nenulă) le corespund momente magnetice. Magnetonul nuclear este definit printr-o relație asemănătoare cu cea a magnetonului Bohr: unde mp este masa protonului. Factorul giromagnetic nuclear este dat de raprtul dintre momentul magnetic și cel cinetic în cazul protonului, pentru care i=1/2, proiecția momentului magnetic de spin pe direcția privilegiată Oz este Pentru neutron, deși neutru electric, determinările experimentale indică Să considerăm un nucleu care posedă un moment magnetic µ și un moment cinetic I Cele două
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
frecvență perpendicular pe B r 0 ca în figura VI.4 (în direcția Oy). G și M din figura indică generatorul de radio frecvență și circuitul pentru măsurarea absorbției de energie de către probă. O curbă tipică (de absorbție rezonantă a protonilor din apă) pentru experimente de RMN este indicată în figura VI.5 Valoarea frecvenței de rezonanță și a semilărgimii de rezonanță oferă indicații foarte precise asupra factorului giromagnetic și a câmpului local, ceeace permite estimări asupra structurii moleculelor organice complexe
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
distanța pînă la vecinii cei mai apropiați și indică lungimea legăturii cu vecinii, iar poziția liniei dă tăria interacțiunii. Aceste mărimi permit determinarea cu mare exactitate a formulei structurale a substanței analizate dacă formula brută (compoziția procentuală este cunoscută). Dacă protonii unei anumite grupări dintr-o moleculă sunt înlocuiți cu deuteroni, se pot studia prin RMN comportările grupării respective (în acest fel se pot obține acizi grași complet deuterați). Diferențele între datele obținute prin metoda RES și RMN (în cazul acizilor
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
în acest fel se pot obține acizi grași complet deuterați). Diferențele între datele obținute prin metoda RES și RMN (în cazul acizilor grași) arată că atașarea markerilor de spin reprezintă o perturbare mai mare a moleculei decît în cazul înlocuirii protonului cu deuteriul, în cazul RMN-ului. Ca urmare, informațiile obținute prin metoda RMN sunt mult mai apropiate de realitate decât cele date de RES. Combinarea celor două metode, RES și RMN a condus la apariția tehnicii de dublă rezonanță electronică-nucleară
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
substanța se poate descompune în părțile sale componente prin efectul Compton, cu ajutorul fotonilor care au o energie foarte mare, așa cum sunt fotonii ultravioleți, nucleari γ sau X (Röentgen), care interacționează atât cu învelișul electronic cât și cu nucleul atomic, cu protonii si neutronii, particule pe care le pot transforma în particule libere. De exemplu, moleculele de hidrogen sunt diatomice, iar fiecare atom de hidrogen este compus din câte un proton și un electron. Prin iluminare cu radiații ultraviolete se produce ionizarea
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
interacționează atât cu învelișul electronic cât și cu nucleul atomic, cu protonii si neutronii, particule pe care le pot transforma în particule libere. De exemplu, moleculele de hidrogen sunt diatomice, iar fiecare atom de hidrogen este compus din câte un proton și un electron. Prin iluminare cu radiații ultraviolete se produce ionizarea moleculei de hidrogen; mai întâi, aceasta se separă în cei doi atomi, iar ulterior amândoi atomii sunt ionizați. Dacă ionizarea este totală, atunci în locul moleculei de hidrogen ne vom
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de hidrogen; mai întâi, aceasta se separă în cei doi atomi, iar ulterior amândoi atomii sunt ionizați. Dacă ionizarea este totală, atunci în locul moleculei de hidrogen ne vom afla în prezența a patru particule elementare libere, doi electroni și doi protoni, deci apare plasma (fig. 1.8.). Fig. 1.8. Schema apariției particulelor libere din molecula de hidrogen prin iradiere cu radiații UV În prezent se urmărește posibilitatea obținerii plasmei perfecte sau totale, adică descompunerea atomilor în electroni, protoni și neutroni
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
și doi protoni, deci apare plasma (fig. 1.8.). Fig. 1.8. Schema apariției particulelor libere din molecula de hidrogen prin iradiere cu radiații UV În prezent se urmărește posibilitatea obținerii plasmei perfecte sau totale, adică descompunerea atomilor în electroni, protoni și neutroni liberi, nu numai din gaze, dar și din lichide (fig. 1.9.) Fig. 1.9. Relații între diferitele stări de agregare 29 Prin interacțiunea fotonilor ultravioleți cu particulele lichidelor, acestea se vaporizează prin ionizare, după aceea se transformă
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
1.9. Relații între diferitele stări de agregare 29 Prin interacțiunea fotonilor ultravioleți cu particulele lichidelor, acestea se vaporizează prin ionizare, după aceea se transformă în gaze care tot prin ionizare se descompun în particule atomice elementare libere: fotoni, electroni, protoni si neutroni. Astfel, apare plasma din lichide. Superplasma constituie acel gaz în care atomii materiei sunt descompuși în particulele atomice elementare libere electroni, protoni și neutroni și subatomice electroni-pozitroni si electroni-neutrini. Superplasma se poate obține prin efectul Compton și interacțiunea
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]