588 matches
-
Ioan Marcu își revarsă roadele cinstit asupra ridicării economice a acestei comune. Dsa este un distins muncitor pe ogorul de ridicare economică al acestei comune prin miile de exemple ce le-a dat, întrucât le dă și în prezent întrunește proverbialul “Omul sfințește locul”. Ia parte activă la toată conducerea economică, sfatul său este înțeles și alăturea de d-nul Pr. Vasile Petrovanu și a celorlalți colegi formează mănunchiul de îndrumare și conducere în Consiliul de patronaj, Căminul Cultural, cantina școlară
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
păstrează un loc sub Soare cu ajutorul unei arme chimice, conținută de rădăcină: acidul cafeic. Și Își procură, fie și În parte, azotul necesar direct din atmosferă, exploatându-și rizosfera, adică microflora solului din imediata apropiere a rădăcinilor. Iar prolificitatea ei proverbială o ajută și pe ea și pe noi și pe mine pentru un alt comentariu. Un bun prieten Îmi reproșa o aparentă inconsecvență: că sunt ostil vânatului, nu și culesului, după expresia lui tot un fel de vânătoare, căci și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
punct de vedere. Iar Moti, motanul din preajma mea, ca și prietenul lui, Tomiță, nu lempăie laptele, ci chișleagul de a doua zi: păi laptele e deficitar energetic, pe când chișleagul, În care au trăit acele bacterii lactice, e excedentar... la urma-urmei proverbiala smântânire a oalelor nu e gratuită, ci firească. Pisica râde de mine chiar rozând fire de grâu ori asparagusul din glastră; ce să mai zic de papirusul originii ei: tustrele plantele sunt extrem de excedentare energetic. Râde de mine, acela care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
face la fel, devenind leuț? Pe când moneda națională va deveni doar o pisică? N’ar fi rău, căci ea știe să se „strecoare“. Aș vrea ca măcar aceea să fie și sălbatică, compensând mica-i greutate cu agilitatea și Îndrăzneala proverbiale... „Milenium“, 21 aprilie 2001, ora 15,55 63. Culori Culoare nu există. Ați auzit bine: nu există culoare, ci doar iluzia ei. Tot ceea ce ne Înconjoară, noi Înșine, ne scăldăm Într’o mare de energie. Concretizată În radiație, Îi puteți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ales de specie Întru clocire: fie după depunerea Întregii ponte, precum găina și suratele ei, fie chiar după depunerea primului ou, dar cu certitudinea unui al doilea ș.a.m.d., precum bufnița și suratele ei. Spuneam prin alte părți că, proverbial de fragil, oul este o „construcție“ extrem de solidă În lungul axei sale longitudinale. Paradoxul rezidă În forma de ovoid. O formă perfectă, totodată complexă, În care un paraboloid care se deschide spre infinit este silit să devină un elipsoid care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pământ, pentru că știe să transforme o tortură chinezească Într’un mătăsos tors. Mă refer desigur la sfârâit, nu la genul plastic omonim care, mărturisesc, nu mă lasă nici pe mine rece... mai ales de e și cald... Poate pentru că, fugind proverbial de apă, pisica e În mediul ei În seceta care vă strânge de gât, dar de care sunteți și voi vinovați. Poate pentru că niciodată nu știi ce vrea sau face cu adevărat o pisică. Nu vă rămâne decât s’o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Eminescu n’a prea făcut casă bună cu pisicile - că acela care se va naște peste câteva zile a aflat poezia ecologiei, științei supreme a lumii? „Meridian“, 12 ianuarie 2001, ora 12,45 15. Vreau omăt! Ca pisică respectabilă, fug proverbial de apă, deși știu să Înot, și Încă foarte bine. Fug și de omăt, În care simt o altă stare a apei, chiar dacă de apa lui nu-i cine știe ce. Îl văd Însă pe Cristi Îngrijorat de lipsa lui. Aș face
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu’și divulgă sursa - că m’am ales cu câțiva prieteni. Deși n’am văzut nici un whisk... as. Chiar dacă nu-mi place să vorbesc despre mine, dar Îmi place să fiu lăudat, Încerc să stimulez lauda, renunțând la discreția-mi proverbială. Cum mă cheamă, știți. După cum și că sunt un motan negru - de tot - deși pisicile mi-au scos câțiva peri albi... De albit n’o s’o fac niciodată; cel mult strămoșul - unul din mai mulți - concurentului meu canin, lupul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de plini de păcate față de mama noastră: a pisicilor și a oamenilor. „Meridian“, 30 martie 2001, ora 12,54 25. Un contract Mă mănâncă limbuța dar mi-e teamă că mulți mă vor Învinui de partizanat, când mă gândesc la proverbialul conflict dintre pisică și subiect: câinele... Deși eu n’am nimic cu el, zisa dușmănie fiind un soi de antropomorfizare, dezvoltată de voi, bipezii adică, de două milenii și jumătate cel puțin, de când Esop Își compunea fabulele. - Vrei să spui
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
12,51 29. Ham-ham. I Cristi Își oblojește zgârâieturile administrate - Îl iubesc totuși - numai și numai pentru a mă lăsa singur. Nu de altele, dar s’ar putea să aibă altă părere despre subiect. Oare? Cu care sunt Într’un proverbial conflict. Pentru voi. Căci eu și el ne Înțelegem foarte bine, respectându-ne reciproc: eu pe gard, el pe drum; eu pe cuptor, el În ogradă. Pentru că În casă, iar nu În ogradă, mișună șoarecii, iar ca să intre În casă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că m’a convins torsul unei pisicuțe de rasă, cu microfon În lăbuță. Dar pentru a zgârâia cât mai tare, căci am văzut multe. Precum ceea ce urmează. 33. Vagabonzi și limite Prin fabulațiile voastre m’am trezit Într’un conflict proverbial cu colegul meu de subordin sistematic, tot un fisiped. Dar vă spun cu lăbuța pe suflețel că n’am nimic cu el. Sine ira et studio, Îmi vărs năduful pe voi, chiar dacă aparența Îl implică. Și cum e chestia cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
12,44 34. Cercul vicios Nu-i un secret că-mi place laptele. Dar vă spun altul: mai ales când e covăsit, căci biocâmpul lui ajunge astfel la fel de bogat ca al meu. Și așa, smântânitul oalelor de chișleag a devenit proverbial pentru noi, pisicile... De alcool nu mă ating căci, ca animal carnivor, n’am fost Înzestrat de mama Natură cu alcool dehidrogenază, enzima care protejează ierbivorele și omnivorele față de o beție involuntară provocată de „concurență“, drojdiile și nu numai ele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vina“ că sunt centrul definitoriu al vieții umane laudă lor! să mă ierte: dar rusoaicele n’au avut niciodată alt rol decât acela de a „produce“ soldați. Ne-au devenit „oaspeți“ de felul vulpii care-și schimbă vizuina, Învechită și proverbial „Înmiresmată“, exportând „parfumul“ În vizuina vecină a viezurelui. Dar, tot răul spre bine, fie că rușii au pornit prea târziu la drum, fie că tehnica militară a progresat prea rapid, noi am pierdut doar, dureros doar, Basarabia. Urma altminteri restul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sfârșit și generalizatei sărăcii, unor represalii, Îndreptățite, dar și incontrolabile ca venind pe calea terorismului. Căci războiul Își schimbă caracterul: din cenușăreasă, “coloana a V-a” devine prințesă. Și, ca și poluarea, terorismul nu are granițe. Altminteri, sărăcia noastră devenită proverbială ne-ar fi fost scut: cine râvnește la așa ceva? Mă gândesc și la deja cotidienele alarme false: sunt ele simple manifestări ale unor iresponsabili sau sunt menite amorțirii vigilenței ca’n povestea cu Petrică și lupul la oi? Și mă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cumva să miroase sau să pipăie ceva, În bezna pânzei negre care acoperea borcanul, ca nu cumva să vadă ceva, cu radioul - desigur acordat pe cunoscutul 1053 kHz - destul de tare pentru ca nici să poată auzi, a simțit că eu - pescar proverbial - mă apropiam de el. Și a „făcut pe el“ de frică, cel puțin așa a arătat analiza apei... Simplu, mi-a simțit biocâmpul, care nu poate fi ecranat decât de distanță. Cristi a fost atunci diabolic: Apropiindu-i alt peștișor
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai toate ungherele presei culturale românești, dar și în revistele din Capitală, alături de faptul că nu lipsește de la nici o manifestare mai răsărită, de la Constanța, la Săpânța; cine o cunoaște personal s-a obișnuit de mult cu neastâmpărul juvenil, ubicuitatea-i proverbială și agitația colocvială ca adevărată stare de agregare. Până și ritmul fragmentat și nervos al textelor sale trădează o ne-stare, să-i zic astfel, funciară. Orice editor păstrează, pentru uz propriu, o listă a debuturile petrecute sub privegherea sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
este foarte important și "ce se înțelege prin ajutorare", căci, așa cum remarca S. Fiske (1991), comportamentul prosocial poate fi identificat practic în orice cultură studiată de antropologi, dar înțelesul atribuit acestui gen de comportament variază considerabil. De exemplu, Grecia era proverbială pentru generozitatea manifestată față de străini, cel puțin pînă la invazia turiștilor din prezent. R. Feldman (1967) semnala că străinii care cer o favoare în Atena primesc mai mult ajutor decît localnicii greci ce solicită aceeași favoare (un sfat, un ajutor
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
diplomatică; despre profesorul Daniel Condurache, care mi-a "formatat" reperele esențiale ale excursului jurnalistic; despre profesorul Cristian Bocancea, care mi-a împărtășit din rigoarea unei profesiuni ce nu exclude frumusețea multiplelor interpretări ale realității; despre profesorul Doru Tompea, a cărui proverbială carismă m-a ajutat să înțeleg de ce este important să ai mereu un ideal regulativ, încercând să eviți mirajul utopiei. Timpul formării mele profesionale s-a suprapus peste timpul în care mi-am construit viața de familie. Model de abnegație
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
a 2 armate, care totalizau 12 divizii de infanterie, o divizie blindată și 6 brigăzi independente, precum și aviația militară 3 . Operațiunile din Basarabia și Bucovina de Nord au dovedit calitățile armatei, privite pe diferite planuri, măsuri judicioase la comandamente, rezistența proverbială a soldatului român la oboseala marșurilor și manevrelor, inteligența în utilizarea terenului și a împrejurărilor tactice 4. La 16 iulie 1941, era eliberat Chișinăul. Relevând semnificația momentului, ziarul “Universul” consemna: “Hotarele ciuntite acum un an au fost reîntregite de ostașul
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
efectivele a 2 armate, care totalizau 12 divizii de infanterie, o divizie blindată și 6 brigăzi independente, precum și aviația militară . Operațiunile din Basarabia și Bucovina de Nord au dovedit calitățile armatei, privite pe diferite planuri, măsuri judicioase la comandamente, rezistența proverbială a soldatului român la oboseala marșurilor și manevrelor, inteligența în utilizarea terenului și a împrejurărilor tactice. La 16 iulie 1941, era eliberat Chișinăul. Relevând semnificația momentului, ziarul “Universul” consemna: “Hotarele ciuntite acum un an au fost reîntregite de ostașul neînfricat
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
nu se ridică nici la înălțimea hotărîrii lui de a-și aplica idealurile în politica reală 14. El a reprezentat cea mai extraordinară minte care i-a fost vreodată hărăzită națiunii române. Măreția lui Iorga izvorăște din talentele sale; dar proverbiala sa energie, care-l transformă într-un Tatmensch goethian, era alimentată de naționalismul său. El era o figură mai mare decît viața. Cît timp a trăit, geniul său s-a reflectat în activitățile sale. A suferit multe transformări, dar exista
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Iorga era patriot, a reușit întotdeauna să se plaseze pe planul doi față de România și-i iubea sincer pe țărani. În ceea ce-l privește pe intelectualul Iorga, nu încape loc de comparație. Brătianu era un exemplu clasic de despot oriental. Proverbial de arogant (ca întreaga lui familie), Iorga îl numea pe drept cuvînt pe tatăl lui Brătianu un "vizir tiranic". Aroganța aceasta era evidentă în comportamentul lui Brătianu, chiar și în vocea lui, care cerea autoritar respect și era obișnuită (de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
hotărîtor 41. În sfîrșit, în august, Brătianu l-a chemat pe Iorga la cabinetul său ca să-l anunțe intervenția militară a României. Cu mintea românului cea de pe urmă (în 1934), Iorga își bătea joc de încrederea în sine și de proverbiala aroganță a lui Brătianu, descriindu-l: Nu l-am văzut niciodată atît de dominant, dominîndu-se pe sine, pe rege, pe noi toți, destinul însuși. Aceștia sînt felul de oameni pentru care sufletul omenesc, sufletul acela care este mai presus de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
relativismul rămîne în picioare. Cu atît mai mult cu cît corupția de toate felurile era atît de răspîndită, începînd cu Coroana (și de aici pînă jos). Cei care îl acuzau acum pe Iorga îl împroșcau cu noroi pe un om (proverbial de curat) de faptul că "s-a vîndut evreilor...". Așa cum o numeau membrii familiei Iorga în discuțiile cu autorul acestei cărți 138. Mahalaua bucureșteană a început să exagereze contribuțiile lui Blank, estimîndu-le de la 10 la 20 de ori mai mari
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și afrodiziac, dar prea puțin promovat peste hotarele țării, unde se află atâta inteligență tânără românească. Deci vă rog să faceți D-stră cei din diaspora să se cunoască peste hotare, că avem și noi românii mâncăruri care ne reprezintă, alături de proverbiala ospitalitate românească care ne caracterizează, ca oameni buni și primitori ce suntem românii. Căci numai așa o să fiți mândri că sunteți români și n-o să puteți uita România de unde ați plecat odată... Cu simpatie, Denisa Rodica Goldbach - Teșu. (autoarea acestei
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]