575 matches
-
Extenuat, cu rău de mare, Milton stătea Înghesuit ca o sardină, cărând În spate un rucsac greu. Întotdeauna Își dorise să fie american, iar acum avea ocazia să vadă cum erau confrații lui americani. În cazărmi, le suporta lubricitatea de provinciali și conversațiile de tăntălăi. Stăteau ore În șir Împreună, În bărci, aruncați de colo colo, udându-se leoarcă. Se culcau la trei sau la patru dimineața. Apoi răsărea soarele și era timpul s-o ia de la capăt. De ce se Înrolase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un restaurant mai bine zis „O bombă”, unde toți borfații cartierului Își aveau punctul lor de Întâlnire punând la cale tot felul de matrapaslâcuri! În ce privește clădirea, era locuită În exclusivitate de țigani. Astfel, acest edificiu avea o Înfățișare dezolantă, oricare provincial fiind În vizită se putea minuna cum de se mai țin zidurile pe verticală, din precauție ocolind’o...!! Curtenitor, Șeful Șantierului Îl apucă de braț pătrunzând Într-un gang jegos, plin de zoaie de urină și lături, deschizând o ușă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
spre dezlegare: "Cât de familiare vă sunt istoria, tradiția și cultura ținutului numit Banat?" Și iacătă răspunsul pe care îl reiau în rubrica de față ca să știe lumea largă ce anume discută între ei niște inși din provincie, adică niște provinciali, cum (ni) se (mai) spune pe drept cuvânt. * "Dragi cetitori bănățeni și de alte felurite feluri, mult mă îngrijesc ca să fie bine, adică să scriu despre istorie și tradiții pe înțeles, pe măsura lipsei dumneavoastră de timp și de alte
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mână pe ei în luptă, înainte de toate, este faptul că anonimi fiind, nu mai vor să fie așa ceva. Vă spun cum este și cu treaba asta cu ieșirea din anonimat, cu dorința secretă de a ieși din pârdalnicul anonimat al provincialului. Este așa cam cum ar fi să fie în emisiunile de varietăți, din acelea realizate pe vremuri la TVR, la care priveam cu toții duminică seara. Acolo vedeta (atunci de muzică ușoară, astăzi altfel, în sens, adică, politologic) cântă partitura ei
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ale balerinilor și ale coriștilor, să se exprime altfel, în loc să se miște cum trebuie încep aiurea un ritm anapoda, se arată în față, în lumina tare a reflectoarelor și, pe muzica melancolică, execută un dans furtunos, "bat tureacul", cum zice provincialul, adică execută acele mișcări, pe care le găsim prezente transetnic, în dansurile ardelenești românești și ungurești. Vă spun acum ce este și cu naivii, vă spun ce sunt aceștia: ei se prezintă, de regulă, ca niște semeni de-ai noștri
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pe undeva prin provincie. Se plictisise, zicea, de incertitudini și mizerii și voia să scape de familie. În provincie avea să-și facă o mică gospodărie, avea să se bucure de liniște. După el, marile cariere începuseră totdeauna în mediu provincial. Acolo, concurența e mai mică, meritul iese mai repede în evidență. În capitală, lupta e mare, geniu să fii, și e greu să pătrunzi. E mai bine, cum spune înțelepciunea populară, să fii capul cozii decât coada capului. Da, decât
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
timp, să se ridice deasupra banalității triste a existenței? Să fie oare viața ștearsă a omului de provincie atât de apăsătoare și lipsită de lumină, atât de mizerabil supusă unei uzuri mediocre, încât să nu-i mai îngăduie acestui biet provincial să îndrăznească a crede că viața lui interioară are în ea suficiente resurse ca să participe la ceea ce specia omului pune mereu în joc sub specia sublimului? Este oare omul de provincie atât de condamnat de împrejurarea mediocră și obiectivă a
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ai adoptat pe Titi Ialomițeanu, fapt pe care în ruptul capului nu l-ai fi crezut posibil atunci când l-ai văzut prima dată, la acel five o’clock al Sophiei. Când l-ai văzut fâstâcindu-se la ușă ca un provincial, încât feciorul a trebuit să-i ia cu forța mănușile și pălăria, și i-ai zărit dunga ușor cenușie a gulerului, și manșetele roase, și pantalonii stropiți de noroi... Ca să nu mai amintim despre cupa lor demodată ! Ca să nu mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întreține singur, ba să ducă medica mente unei cunoștințe, domnișoară bătrână... Și tot așa aleargă bietul băiat mereu, împletindu-și relațiile, câte le are, într-un mod caritabil și profitabil pentru toată lumea. Acesta este Titi Ialomițeanu, mai ieri un biet provincial, dar capabil să-ți facă legătura, când ai nevoie, cu cineva de la Culte, de la Externe, de la Interne. Pentru că nu uită pe nimeni și intuiește (sau află) cum poate fi abordat fiecare : aici o mică atenție, dincolo o slăbiciune galantă, dincolo
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prin expoziție. A ales altceva, un peisaj de iarnă, cu o biserică asemeni celei de după colină. Apoi, într-o zi, pictorul a plecat. Chiar dacă voi fi cel mai bun pictor din oraș ori din județ, la urma urmei, rămîn un provincial. Bătaia peștelui e în altă parte. Ce crezi ca faci tu dacă rămîi în uzină? Scrii! Ei și?! A, inginerul de la Valea Brîndușelor... La o adică, ești bun, vii din mediu muncitoresc, scrii despre asta, ți se solicită lucrări sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ar rezolva nimic. Oricum, jocurile sînt făcute. Ei n-au venit prea tîrziu, ca-n maxima dragă lui, ci au ținut locul altora. Altora mai buni, mai răi cine poate spune?! Sigur e un lucru: a fost și rămîne un provincial, una din colaborările cu provincia... "Așteptăm provincia; veniți, fraierilor, să ne susțineți pe noi, care facem jocurile!" Așa a fost întotdeauna. Și va mai fi! Scenariul e primul pe lista de rezerve active! îi asigură prietenul lor, redactorul de la casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cu adevărat să fiu un altul, vreun fripturist notoriu și nici nu m-a acuzat că încerc în vreun fel să suplinesc valoarea cărților mele, atît cît am putut eu să le promovez, pentru că nimeni nu ia în considerare "un provincial", chiar tu mi-ai spus-o atunci, la mare, cînd mă sfătuiai să fac pe dracul în patru și să revin în București, că numai de aici se selectează valorile. Și n-am avut dreptate? îl seceră privirea rece a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Îl obligă propriul nume pus pe cruce." Îmi aduc aminte că în tren mi-a povestit despre prietenia lui cu Cioran, câtă a fost. Facultatea de filozofie au făcut-o împreună, fără să se cunoască însă, pentru că Cioran avea complexul provincialului și era un retras. Frecvența nu era obligatorie și prilejurile de întîlnire sau lucru în comun la seminare erau rare. S-au cunoscut abia după licență, cu prilejul unei burse de două luni la Geneva, dată de Rădulescu-Pogoneanu, fiul elevului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
arată pe rând, cu degetul, cifrele din fața sa: — Conversia trupelor auxiliare... Privește cu subînțeles către împărat: — ...pe care le furnizau până nu demult statele aliate... — Fiindcă stăpânirea noastră era atât de nepopulară încât guvernul nu îndrăznea să apeleze militar la provinciali, îl întrerupe mânios Augustus. Nici măcar pentru a i pune să-și apere propriile cămine împotriva invaziilor! Ridurile de pe frunte se adună amenințător. — Ți-e chiar atât de greu să înțelegi că supușii Romei tre buie să ajungă să identifice interesele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sentințe judecătorești. Iar decizia lui este definitivă și irevocabilă. Îi vine să-și dea cu pumnii în cap. A câștigat până acum destui bani de pe urma proceselor de delațiune. Putea să se fi gândit la asta. Dacă cel din urmă dintre provinciali are posibilitatea să ceară ajutorul principelui cu condiția să fie cetățean, atunci sigur că Scribonius Libo o va face și el! Când îndrăznește în sfârșit să-și înalțe ochii din pământ, tresare descumpănit. Principele îl studiază, mohorât la chip. Dar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
afișeze unoeri ostentativ. Nu vedea la ea nicio schimbare deosebită, afară poate de cea din ea însăși. Era poate un soi de idealism adolescentin, dar acum nici el nu mai era sigur dacă acest mod de a gândi era tipic provincial sau era “impus” de circumstanțe. În drum spre Universitate, Lăură îi pomeni iarăși despre prietena ei, Irina, care avea acum un iubit, un pictor mediocru cu care rămăsese însărcinată din prima și acum era înnebunita. El o sfătui circumspect să
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
vine. În acea Arcadie nu mi-a trecut o clipă prin cap să devin filosoafă, adică să produc filosofie, să comentez critic filosofie. Profesoratul și fidelitatea față de gândirea altora păreau a fi un destin fatal și dezirabil pentru femei și „provinciali”. Capitalele gândirii se află in altă parte. Aici se reprogramează doar mașinăria teoretică. Eram dublu minoritară. Pe cât de femeie, pe atât de provincială. În plus, mi-am asumat și al treilea minorat. Filosofia practicată într-un sistem contra naturii filosofice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
et a tous! On peut apporter son casse-croûte... 15 februarie 2006 M-a enervat rău coșmarul cu iz intelectual pe care l-am avut aseară. O să ți se pară amuzant, dar cred că e destul de relevant pentru condiția mea de provincial. Era o zi de vară și parcă eram lângă Universitate, pe strada aceea dintre Facultatea de Litere și Arhitectură, i-am uitat numele... Avea loc un concurs? O manifestație? Eram acolo cu soția și cu fetița. Lângă mine se afla
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Adam i se mișcă În sus și-n jos. — De unde ești? Întrebă Rose. — Din Istanbul, răspunse el repezit. Rose ridică din sprâncene și o urmă de teamă Îi trecu peste chip. Dacă Mustafa ar fi avut vreo experiență anterioară cu provincialii, ar fi putut detecta complexul de informare al provincialului - teama de a nu avea destule cunoștințe de geografie și de istorie a lumii. Rose Încerca să-și aducă aminte unde Dumnezeu era Istanbulul. Era oare capitala Egiptului sau era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
De unde ești? Întrebă Rose. — Din Istanbul, răspunse el repezit. Rose ridică din sprâncene și o urmă de teamă Îi trecu peste chip. Dacă Mustafa ar fi avut vreo experiență anterioară cu provincialii, ar fi putut detecta complexul de informare al provincialului - teama de a nu avea destule cunoștințe de geografie și de istorie a lumii. Rose Încerca să-și aducă aminte unde Dumnezeu era Istanbulul. Era oare capitala Egiptului sau era pe undeva prin India...? Se Încruntă confuză. Oricum, Încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sau trei sute de oameni tăceau interlocați, iar sunetele pronunțate de Paul parcurgeau de cîteva ori spațiul în lung și în lat ricoșînd ca niște mingi de ping-pong lansate cu o forță ieșită din comun. Ca și mine, Paul era un provincial. Cînd ne-am văzut pentru prima dată la primul curs de istoria filozofiei, într-un amfiteatru plin ochi, un fel de curent simpatetic a circulat între noi. Și lui, și mie, Capitala ni se părea copleșitoare, deși ne fascina. Și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ani și ani de umilințe, a aflat că doamna se afla la Buenos Aires; era primejdios să voiajeze cu briliantul, dar nu a dat Înapoi. Hoții l-au urmat În tren: se travestiseră, unul În călugăr, unul În militar, unul În provincial, iar altul Își sulemenise chipul din gros. Printre pasageri se afla un compatriot de-al nostru, cam smintit, un comediant. Cum Își petrecuse Întreaga viață printre travestiți, n-a văzut nimic ciudat la ei. Dar farsa sărea În ochii tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de Sinaia, nici mai știu eu ce alt loc plăcut și, mai ales, liniștit. Le am pe toate aici, ieftin, rapid și bun” “ Da mă, dar riști să te pierzi într-o zi” “Crezi?” “Sunt aproape sigur. Că voi, ăștia, provincialii, dacă reușiți să scoateți o carte la câțivi ani, sunteți niște eroi veritabili” “Nu-i chiar așa. Doar și eu, și bucureșteanul când avem ceva de spus, mergem la editură, prezentăm manuscrisul și, dacă-i bun, e bun. Nimeni nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Ai uitat probabil. Îmi imaginez câte trebuie să fi avut pe cap cu cartea asta, câte probleme...” “Aveți dreptate, probleme au cam fost și încă din belșug, nu m-aș putea plânge...” “Păi vezi? Am spus eu bine că un provincial care poate să mai scoată și o carte, din când în când, e un erou. Îmi imaginez de cât consum nervos a fost nevoie, de câte sacrificii...” ...tic-tac... ...“ ’Mnă zîua.” “Bună ziua. Pe cine cauți dumneata?” “Pe doamna derectoare sau pe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Balzac a spus la intrarea în Paris: Acum, între noi doi! Care dintre aceste lucruri te exprimă? N-aș despărți atât de ferm lucrurile, că Bucureștiul reprezintă spațiul rezervat politicii literare, iar localitățile de provincie sunt predestinate scrisului. Există atâția provinciali care cu succes practică politica literară și, în schimb, se dovedesc plini de stângăcie tocmai la capitolul scrisul personal, după cum există scriitori care trăiesc în București într-o totală izolare, parcă ar trăi în creierul munților, și nu dau semne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]