569 matches
-
drept moștenire tuturor fraților sunt: dragoste mutuală, stimă înaltă față de sărăcie și fidelitate față de Biserică. Ordinul a fost structurat în: Provincii (conduse de către un ministru general), custodii (conduse de către custozi) și convente. Ministru general era ales la 6 ani, cel provincial la 4 ani, iar conducerea conventului este aleasă de câte ori este cazul. Formarea se realizează în institutele de probandat, noviciat și profesat. Autoritatea ordinului o exercită Capitolul General, care se desfășoară de Rusalii. Sfântul Francisc a dictat la Porțiuncula, înainte de a
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
trimis la Craiova pentru Arhiva Parohiei, altul s-a trimis la Curia Arhiepiscopală din București și unul a rămas la Comisariatul Provincial, actualmente cu reședința la Bacău. 5. Craiova În ziua de 4 Septembrie din anul acesta 1938, Părintele Comisar Provincial a făcut vizita canonică a Comunității terțiarilor din parohia romano-catolică din Craiova. Comunitatea a fost înființată la 8 Noiembrie 1936 cu ocazia Sfintelor Misiuni predicate de P. Comisar Provincial. În parohie erau 2 frați terțiari profeși de la Maria-Radna. Părintele paroh
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
care unul ca Maurice Barrès se transformă într-un bard al rădăcinilor și înainte ca un oarecare Pétain să facă elogiul gliei "care nu minte", zona de țară este încă privită ca un paradis pierdut al francezilor. Se admite că provincialul, și a fortiori țăranul, este desigur mai puțin rafinat, mai puțin strălucitor decât parizianul, încă este la fel de profund, mai drept, mai sincer. În vreme ce la oraș oamenii "simt repede și puțin", la țară "trăirile sunt lente și profunde", după cum afirmă unul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lucrurilor. Cu toate acestea, Maud redevine Eva, atunci când își elaborează și își pune în aplicare strategia matrimonială. Asta deoarece planul său de atac se bazează în totalitate pe prefăcătorie, înșelătorie și manipulare. Atunci când îl cunoaște pe Maxime de Chantel, un provincial cam stângaci, dar "de viță nobilă", "un bărbat aparținând societății adevărate, înzestrat cu singura calitate adevărată, acea calitate rară pe care ți-o conferă un nume cu vechime, un latifundiu consistent, o familie fără pată și relații fără cusur", Maud
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
frate sau cu o soră mai mare. Însă le scapă din vedere faptul că supravegherea frățească este adesea mult mai puțin eficace decât aceea a guvernantelor severe de odinioară. Astfel, Paulette D., născută în 1921 și provenind dintr-un mediu provincial modest, își amintește că îi era foarte ușor să-și ducă de nas fratele mai mic. Mergeau la cinema, unde ea se întâlnea cu iubitul. În timp ce fratele, așezat cu două rânduri de scaune mai în față, era prins de acțiunea
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
masculin. În romanul lui William Styron, punctul acesta de vedere îi aparține lui Stingo, naratorul poveștii și confidentul Sofiei, cel căruia aceasta îndrăznește să-i destăinuiască, în frânturi, trecutul său, greșeala sa de negrăit și zbuciumul său interior. Acest "tânăr provincial" ajuns la New York, acest "sudist jigărit și însingurat", cum îi place să se descrie pe sine, se instalase, în vara anului 1947, într-o pensiune modestă din cartierul evreiesc din Brooklyn, cu intenția de a lucra aici la primul său
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
afișeze unoeri ostentativ. Nu vedea la ea nicio schimbare deosebită, afară poate de cea din ea însăși. Era poate un soi de idealism adolescentin, dar acum nici el nu mai era sigur dacă acest mod de a gândi era tipic provincial sau era “impus” de circumstanțe. În drum spre Universitate, Lăură îi pomeni iarăși despre prietena ei, Irina, care avea acum un iubit, un pictor mediocru cu care rămăsese însărcinată din prima și acum era înnebunita. El o sfătui circumspect să
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
are loc procesul de luare a deciziilor la diferite niveluri. Partidele care au măcar un minimum de extensie au cel puțin două niveluri de activitate: central și local. Mai pe larg, multe partide au patru niveluri de activitate: național, regional (provincial sau "statal" într-o federație), local (oraș, circumscripție electorală sau colegiu electoral), de ramură, secțiune sau celulă. Nivelul cel mai de jos nu este de obicei foarte important din perspectiva luării deciziilor. Astfel, chestiunea centralizării privește în principal al doilea
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
unei țări descentralizate atât din punct de vedere administrativ, cât și economic. Bucureștiul e la polul opus. Bucureștiul la 1936 avea 50% din industria țării. La ora 11, centrul Bucureștiului e plin de cetățeni care se plimbă, cum și mulți provinciali veniți pentru rezolvarea atâtor treburi. Washington la acea oră lâncezește. În schimb, când ministerele Își Încetează activitatea, e un furnicar de automobile, ca la Paris. Cu greu am găsit o cameră la hotel. Ne aflăm În centru nu departe de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
rătăciților de la periferie. Așa m-a găsit Victoraș, brăileanul și fratele nostru ce studiază sitarul în India. El a fost cel ce mi-a dat primele informații despre organizare și a reușit să mă orienteze puțin, îndepărtându-mi temerile de provincial. Revenind la Victoraș, m-am bucurat că am putut să-i transmit pachetul de la părinți, dar și mai mult m-a bucurat faptul că am descoperit în el copilul înfrumusețat de spirit. Un spirit în continuă evoluție, ce pe fața
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
să te ferești?... Urma să mă confrunt cu o civilizație complet diferită de cea europeană, o civilizație îmbibată de acel ceva... de acel parfum unic, specific Asiei, urma să descopăr lucruri obișnuite pentru alții, dar inedite pentru mine, urma aventura provincialului plecat pentru prima oară cu trenul la oraș... Voiam să văd totul și chiar mai mult! Dinainte știam că nimic nu va reuși să-mi potolească setea de nou, de informare turistică, timpul și banii nu-mi vor permite; singură
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
piedestal destinal și istoric, nu m-a atras niciodată și, nu rareori, cu o exaltare nepotrivită și cu un exces de argumente, am combătut-o În fața prietenilor mei, de o mie de ori mai calmi, mai convingători, mai „eleganți”, decât provincialul funciar care eram și aveam să rămân. Și - dar asta s-a văzut abia după decenii! - nu am sucombat nici În fața „fatalismului realității”; de timpuriu „realitatea” avea ceva, ca să zic așa, care „nu-mi mirosea prea bine”: o persoană bine
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
eșecuri!...Ă Da, În primii ani de după decembrie ’89 nu am făcut altceva decât să calomniem „copios” această revoluție care ne-a salvat de o gravă fundătură a istoriei, ca și propriile alegeri, intrând extrem de greoi, de ne-dibaci, de „provinciali” În ceea ce se cheamă normalitate. Nu numai că această amplă mișcare tectonică socială ce se cheamă revoluție a adus la suprafață straturi diverse, țipător de colorate, ale națiunii, dar a devenit evident - pentru mine, cel puțin -, un fapt pe care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
viitorii mei prieteni, nu aș fi crezut poate niciodată cu adevărat În existența tipurilor umane, psihologice și sociale, așa cum le Întâlnim la marele episcop al romanului care a fost Balzac! Într-o metropolă, profilul tipologic se șterge și se amestecă, provincialii Îi imită, uneori destul de reușit, pe bucureșteni sau pe parizieni, iar aceștia, ce să facă?! Având simțul humorului și pozând, pozând la nesfîrșit, cu ingeniozitate și farmec, Îi imită pur și simplu pe eroii unor romane la modă. (Nu e
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care au crezut și care au fost receptați ca atare! E adevărat însă că nu dorința mea de a publica romane a contrariat în primul rând - și asta, dar e un fapt secundar acest lucru, ce ține de veleitatea oricărui provincial necunoscut de a se face cunoscut în capitală, de a intra în „elite”! -, ci tipul de proză pe care o visam și o abordam și, mai ales, polemica pe care o făceam prin viu grai, dar și prin cărțile mele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
temperamentală, un fel de neaderență la persoana și ideile mele ce nu poate fi expediată cu un atribut oarecare. Nu era antipatie din partea lui, ci o ușoară formă de dispreț, elegant ascunsă, dar mereu prezentă, ce se adresa, în aparență, provincialului care eram, fără licență, fără a fi avut norocul unui liceu cu dascăli de nivel universitar, fără a fi avut șansa unică de a sta în umbra lui Vianu și de a-i fi chiar asistent la catedră sau norocul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acest punct de vedere. În anii, în deceniile ce vor veni” - spunea el, plimbându-se cu pași agale prin cameră și fumând, ușor absorbit, un tânăr frumos, fin, grav și capabil de acea ironie ce-l detașa iute de „vreun provincial” sosit de curând de undeva, din locuri în care sentimentele și ideile trăiesc în emfaza și substanța lor primă, în lumea care s-a instalat, spunea el domol și grav, ațintindu-și privirea și atenția asupra țigării sale ce ardea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
umane și a ambientului său, orizontal sau vertical, istoric, ezitarea față de orice proiect de sinteză, de viziune - sub motiv că acestea nu mai „sunt posibile” în stadiul științei de azi sau „oferindu-le”, aceste sinteze sau încercări de viziune, „diletanților”, „provincialilor” -, toate acestea, după umila mea părere, nu fac decât să acrediteze strigătul de alarmă pe care-l lansa în singurătatea sa de vultur ideatic un Nietzsche când anunța decadența și decadentismul lumii europene. Ne aflăm, iată, în euforică, sceptică, „amabilă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
două decenii, văd că nu e tratat ca atare, „ca un exil politic”, deși a fost unul; a fost și unul estetic, e drept, dar la noi acești termeni sunt încă tratați rigid și sub semnul excesiv - și, aș zice, provincial - politic!... Dar despre exilul sau, dacă vreți, „exilul” meu, mai târziu! Negoițescu, o spuneam, n-a scris nici un rând despre Îngerul de gips, ca și Manolescu, de altfel! - deși acest roman însemna nu numai reintegrarea mea în lumea și mediul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Balzac a spus la intrarea în Paris: Acum, între noi doi! Care dintre aceste lucruri te exprimă? N-aș despărți atât de ferm lucrurile, că Bucureștiul reprezintă spațiul rezervat politicii literare, iar localitățile de provincie sunt predestinate scrisului. Există atâția provinciali care cu succes practică politica literară și, în schimb, se dovedesc plini de stângăcie tocmai la capitolul scrisul personal, după cum există scriitori care trăiesc în București într-o totală izolare, parcă ar trăi în creierul munților, și nu dau semne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aiurea, impunându-ți reguli stricte de conviețuire permanentă cu restul țării. Provincialismul apare atunci când ignori restul și consideri că doar ceea ce se întâmplă în jurul tău este cu adevărat viața la care ai visat. în acest sens, am întâlnit în București provinciali care habar n-aveau pe ce lume trăiau. Atunci mi se părea că acolo unde trăiesc este pământ ferm, pe care pot călca cu siguranță și convingere că pasul următor mă va duce mai departe. Însă atunci când mă lovesc de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
necontenită dezbatere, un șir infinit de aproximări? Vă interesează dacă eu m-aș putea "înhăma" la o istorie literară. Mi-ar fi foarte greu, mai întâi pentru că nu am scris despre proză și dramaturgie, apoi pentru că... domiciliul meu de mic provincial vă dați seama că mă împiedică de la documentarea amplă reclamată de o atare scriere de anvergură. Poate, cândva, dacă Parcele vor mai fi indulgente, se va închega o istorie a poeziei. Care sunt păcatele cele mai păguboase ale literaturii române
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mă gândesc că nu există o entitate unică, organică, compactă cu numele acesta. Nu există scriitorul bucureștean, există scriitori bucureșteni, mai exact există scriitori sau veleitari în București, ca și în Oradea. Nu, nu m-am simțit ca scriitor, precizez provincial în raport cu colegii "capitaliști", dar așa ca om, ca ins, m-am simțit uneori timorat de dezinvoltura, tupeul, mobilitatea, aciditatea, "savoir faire"-ul unora de pe-acolo, ba chiar admir dinamismul lor, mă uit oarecum mirat la agitația lor, îmi place
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să-i întâlnesc în rarele mele prezențe în orașul de pe Dâmbovița. Dar, de regulă, mă întâlnesc cu amici venetici în București. Eu însumi sunt venetic în Oradea. În fond, dacă veni să mă gândesc acum, toată viața am fost un provincial: clujean fiind de la vârsta de un an până la 23 de ani, am locuit în provincia Clujului, în cartiere mărginașe; în Maramureș eram provincial, în raport cu Clujul, la Oradea sunt provincial în raport cu Clujul și cu Bucureștiul și încă mai trăiesc. Dacă ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sunt venetic în Oradea. În fond, dacă veni să mă gândesc acum, toată viața am fost un provincial: clujean fiind de la vârsta de un an până la 23 de ani, am locuit în provincia Clujului, în cartiere mărginașe; în Maramureș eram provincial, în raport cu Clujul, la Oradea sunt provincial în raport cu Clujul și cu Bucureștiul și încă mai trăiesc. Dacă ai caracteriza Oradea, care te-a adoptat, în două, trei fraze, sau două, trei versuri, cam cum ar suna acestea? Ce iei din Oradea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]