900 matches
-
Poemele acestea sunt grave și severe: nu sunt „poetice”, nu sunt „frumoase”, nu urmăresc să fie admirate. Ele proclamă direct sau cu un minim de retorică indirectă lucruri esențiale și presante. Aceasta nu înseamnă deloc că ar fi „antipoetice” sau „prozaice” în spiritul lirismului de avangardă. Jebeleanu nu propune nici o formulă și nici o tehnică, nici inovatoare, nici tradițională. Nu-și pune probleme de artă: arta cea mare a acestui poet e de a spune adevărul cel mai omenesc în forma cea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sau, și mai rău, „poematică” - iată niște formule pe care le întâlnim foarte des și prin care se recomandă, de obicei, cu un soi de euforie ce obnubilează inteligența și gustul, niște produse literare bastarde și fastidioase. Proza mare e prozaică, iar sublimul în proză nu se obține niciodată cu sublimități, ci numai cu cel mai acut și radical realism (vezi Balzac, Tolstoi, Dostoievski). Despre Craii de Curtea-veche am citit undeva că ar fi un „poem în proză”. Ce idee! Doar
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
rândul său, este un mare literat. Dar prefer să-mi las în suspans analiza privitoare la emoția pe care această carte mi-a provocat-o printr-un caracter poetic simplu aproape evident (adjective ce precedă substantivele, câteva inversiuni, excluderea cuvintelor prozaice, folosite doar în câteva cazuri, dintr-o neașteptată nevoie de realism sau de expresionism): ea îl lasă pe cititor rănit de arsura lacrimilor, deși nu este sentimentală nici un moment. Tempo, 10 iunie 1973 Don Lorenzo Milani: Scrisori către mama1 (sau
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
șterse „îmbracă pereții cu nuanțe de aur rece”, turnurile unui castel se desenează în brun pe albastrul cerului (Alba). Că insurgentul modernist e dublat, la început discret, de un explorator în arhaic, iată semnul unei mobilități in nuce. Metafore ostentativ prozaice, un senzualism multiform, etalări de pietre prețioase în manieră simbolistă, o retorică minulesciană, o gestică apropiată farsei alternează, în Poemele trupești, cu manifestări afective bântuite de trecut. În momentul publicării, Salomeea, poem în opt părți, cu fragmente dialogate, a părut
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
nonșalanța dublată ferm de limpezimi caustice, un teribilism dublat de „travaliul atent asupra compoziției interne a poemelor” și un onirism erotico-avangardist bine strunit de cruzimea disecțiilor lirice. Dacă în Cântece de trecut strada, Radu G. Țeposu vedea Orașul „fără solemnitatea prozaică din poemele lui Carl Sandburg”, ca un „hibrid cu îndoită înfățișare, de ființă tentaculară și de monstru încremenit”, iar în La cea mai înaltă ficțiune (1984) sublinia felul în care „predispoziția pentru stilul colocvial, grav și jovial, malițios și bonom
IARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
cu distractivul. Ca umorist, adresându-se adulților, a frecventat, pe de o parte, universul tematic propriu literaturii SF ori polițiste (abordat însă prin parodiere inteligentă a genurilor respective) și, pe de altă parte, filonul predilect al umoriștilor specializați: universul cotidianului prozaic, anodin, viața de birou, viața de familie, conviețuirea în imobile supraaglomerate ș.a.m.d., ambianțe propice pentru revelarea comicului. Spirit ludic, J. e un fantezist cu resurse. Prozele SF au întotdeauna un tâlc moral și umanist, chiar dacă strecurat discret. La
JURIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287689_a_289018]
-
precum și în cugetarea politică și sociologică a secolului al XIX-lea. Burghezia este stigmatizată pentru păcatele ei, atât dinspre dreapta conservatoare, cât și dinspre stânga revoluționară. Iar romantismul a punctat decisiv în această cruciadă, aureolând revolta spiritelor sensibile împotriva societății prozaice și pragmatice până la cinism instaurată de burghezie. Burghezia produce inegalitate, în vreme ce susține discursul fariseic asupra egalității 9. • Ibidem, p. 72. • Ibidem, p. 73. • Ibidem, p. 76. • Fr. Furet, op. cit., p. 14. • Ibidem, p. 15-20. Dreptul la revoltă, fundamentat filosofic încă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
stil, de tonalitate, ceea ce o integrează poeziei boeme, nonconformiste din timpul războiului și din primii ani postbelici. Versul e totdeauna liber și nerimat, adesea discursiv în chip insidios, derutant prin inadecvarea formulărilor la conținut: banalul apare în alianță cu insolitul, prozaicul cu poeticul uneori sublim, realul cu oniricul și fabulosul livresc. Reminiscențe de simbolism decadent sunt încorporate într-o imagistică de tip suprarealist, pătrunsă de spiritul expresionismului. Modurile poetice mai ușor identificabile sunt evazionismul fantezist, profesat cu deosebit răsunet în epocă
LITUON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287836_a_289165]
-
în soare” (Profesorul meu de desen). Dar această ingenuitate este doar aparentă: nu este viziunea asupra trecutului a copilului ajuns la maturitate, ci articularea unui spațiu interior în care semnalele „din afară” pătrund și își schimbă brusc semnificația. Simplitatea, explicitul, prozaicul trimit oarecum la maniera lui Ion Barbu din poemul După melci. Eul poetic este cel al unui copil ipotetic, închis în interiorul adultului și aflat în stare de latență: „Cred că atunci când dorm mă schimb total./ Îmi cade pielea obosită de
DRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
un tragic livresc, un neoexpresionist și un neosuprarealist, un metafizic evaziv, uneori teatral. Este, în primul rând, o voce dedublată, prinsă într-un iremediabil conflict între irealitate și realitate, livresc și autentic, între moarte (cuvinte) și viață (iubire), între tragismul, prozaicul și absurdul existenței, explorând, asumând și refuzând oricare dintre ipostazele eului său: „Eu sunt viu eu sunt mort eu rămân” (Aurel Dumitrașcu citit de o zână). Deopotrivă liric și lucid, colocvial și ceremonios, vizionar și livresc, D. este actor, regizor
DUMITRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
om fără importanță, București, 1997. Repere bibliografice: Florin Muscalu, Addenda sau Boala copilăriei, VR, 1976, 1; Alex. Ștefănescu, Lirism saturnian, LCF, 1978, 36; Lucian Raicu, Portret interior, RL, 1978, 48; Nicolae Motoc, Poezia amănuntelor vii, T, 1979, 1; Ion Stratan, Prozaic și prozaistic, AFT, 1979, 5; Petru Vălureanu, O poezie a autenticității, T, 1981, 9; Dan Cristea, Vasile Petre Fati, LCF, 1982, 29; Dumitru Mureșan, Unul dintre cei mulți, VTRA, 1986, 9; Valentin Berbecaru, „Peripeții de vacanță”, VR, 1987, 1; Teodor
FATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286970_a_288299]
-
și exemple de acțiuni secretetc "Tipuri și exemple de acțiuni secrete" În sensul său cel mai larg, de influențare prin mijloace secrete a evenimentelor sau circumstanțelor din altă țară, sintagma acțiune secretă include o gamă largă de activități, de la cele prozaice, de genul acordării de asistență tehnică secretă (ca, de exemplu, cursuri de perfecționare sau furnizarea unor echipamente de comunicații ori asigurarea securității) unui guvern străin prieten, până la cele mai spectaculoase, cum ar fi asasinarea unui lider sau instigarea ori sprijinirea
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
ghicită în Mutilarea artistului la tinerețe (1999), carte mult mai eterogenă, marcând o prelungire a meditațiilor etice (Despărțirea, Conspirația tăcerii, Nastratinul colectiv), o radicalizare a crizei interiorității (Dihanii azurii și litanii, Dark Ages, Casa), dar și o surprinzătoare pactizare cu prozaicul și cu anecdoticul, în poeme ca Recviem, Peștișorul de aur sau Artiștii patriei mele. Pe aceleași coordonate se distribuie și versurile din Zestrea de aur (2002), ultimul act al unei poezii autentice, în care eticul și esteticul devin aproape inseparabile
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
spațiul cvasioniric al poemelor. Imaginarul, preponderent nocturn, își apropriază de-a valma „personaje” ale străzii, fragmente de realitate banală, obiecte domestice, supunându-le de regulă unei alchimii după logica bizarului sau unor proiecții în registrul ludic. Scriitura e adeseori „albă”, prozaică și sincopată, iar altădată înțesată de imagini expresive, de o prețiozitate enigmatică ori de subtile referințe livrești. Citadinismul de substanță al lui G. se relevă tocmai în dezinvoltura jovial-uimită cu care este asimilat, ca sensibilitate, un univers ciudat, dar nu
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
Tânărul la pârâu), Hugo (Dimineața) și Lamartine (Lacul). André Chénier (din care a dat în românește Elegia a XXXVIII-a, sub titlul Lampa, și Idila a XII-a, Neera) era modelul său. În schimb, „cercările” sale (erotică și elegie) sunt prozaice și comune, nedesfăcute din formele greoaie ale poeziei secolului al XVIII-lea. Ruinelor Cetății Neamțu are un pronunțat caracter ocazional, lipsindu-i accentul meditativ pe care îl pune în joc motivul ruinelor. H. deplânge decăderea morală a celor ce risipesc
HRISOVERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287460_a_288789]
-
cereau, iar el nu le refuza; indiferent de cele cerute și chiar de cele autopropuse, poezia este la el izbucnire și curgere, o emoție fundamentală, care de la sine se face vers. Tot ce spune, superficial sau adânc, naiv sau rafinat, prozaic sau eterat sau toate aceste laolaltă, cum e mai curând drept să spunem, inspiră încredere, un „om” vorbește și tot interesul stă în această mobilizare a umanului în vorbire, în voce, în timbru, în ritm. Uneori, cu o seriozitate copilărească
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
vorbește și tot interesul stă în această mobilizare a umanului în vorbire, în voce, în timbru, în ritm. Uneori, cu o seriozitate copilărească, descoperă marile locuri comune ale eticii umane, dar accentul de convingere și de fervoare neînduplecată salvează cursul prozaic. Poezia sa este în întregime ocazională, strict determinată de împrejurări biografice, dar „sunetul” pare straniu și face aceste împrejurări de nerecunoscut sau neglijabile în sine. LUCIAN RAICU SCRIERI: Primele iubiri, București, 1956; ed. pref. Paul Georgescu, București, 1962; Puiul de
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
gen de Moromete dezrădăcinat, mânat de vicisitudinile vieții într-un spațiu străin, iar în strădania de a-l confrunta cu demnitate, dezvoltă o gamă întinsă de reacții, de la apăsare și deznădejde sufletească până la sublimă detașare, prin refugii în cele mai prozaice comportamente. (În filmul cu același nume, povestea vieții lui Sanchez este jucată de celebrul actor Anthony Quinn.) Prezentarea destinelor tatălui, Sanchez, și a copiilor lui nu este făcută din exterior, ci din perspectiva fiecăruia. Iar ceea ce e remarcabil, și beletristic
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
familia și-a pierdut din relevanța sa economică, politică, religioasă și de instruire profesională, controlul celor mai în vârstă asupra tinerilor a devenit mai puțin apăsător. Dacă în societățile arhaice și tradiționale mariajul era o chestiune ce privea interesele foarte prozaice ale familiei, „clanului”, tribului ca întreg, astăzi, datorită unui complex cauzal (factori tehnoeconomici, politici, socioculturali), alegerea partenerului conjugal este din ce în ce mai mult o problemă a individului în cauză. De la căsătoriile aranjate de părinți și rude s-a trecut la căsătoriile construite
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
insistența noastră pe satisfacția emoțională și spirituală ce trebuie să o ofere familia este o proiecție a condiției de intelectual. În cazul multor familii, distribuite neuniform pe categorii și clase sociale, modelul familiei ca unitate pragmatic instrumentală cu funcții foarte prozaice (sex, buget, reproducere biologică) este cel predominant. Iată așadar ce dialectică subtilă persistă între indicatorii de subiectivitate ai satisfacției maritale și cei ai situațiilor obiective. Mulți părinți se plâng ce grea este viața de familie, după cum întâlnim persoane necăsătorite care
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
partenerilor le revin de rezolvat și împărțit sarcini mult mai puțin plăcute decât cele ale perioadei de dragoste romantică. Iată de ce predicțiile de la această situație (saturată de beneficii emoțional-spirituale) la cea de îngrijire și creștere a copiilor (plină de costuri prozaice) sunt slabe. Întemeierea tinerei familii, intensificată și confirmată prin apariția primului copil, reclamă definirea de roluri conjugale la cei doi parteneri. Fără îndoială că socializarea și perioada curții dă o imagine despre cerințele de rol matrimonial, dar ele trebuie precizate
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Trebuie avut tot timpul în vedere că ei acționează intercondiționat și într-un microcontext cu o înaltă specificitate, și anume cel mai dens și bine circumscris spațiu de interacțiune interpersonală cu cea mai bogată încărcătură afectiv-erotic-comunicațională și de interese foarte prozaice. Proximitatea fizică a persoanelor legate între ele prin atâtea nevoi și experiențe duce inevitabil la probabilitatea de conflicte mai dese și intense. Factorul erotico-afectiv, atenția și iubirea reciprocă înseamnă și o sensibilitate și reactivitate mai mare la comportamentul celuilalt. Familia
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
care a scris versurile din Ritualuri (1987) imprimă icoanelor construite de el un ce inedit, un inefabil individualizant, printr-o stilizare proprie. Noutatea rezultă fie din tratarea unui motiv folcloric în vers liber și alb, cu formulări pe alocuri ușor prozaice, bunăoară, în Brad sau buhaș („Bradule, care stai la fereastra mea/ înăuntru sau afară/ să încercăm să găsim un limbaj, ceva,/ cât pe-amintiri nu se lasă seară// că ai venit dintre sihăstrii/ dintre zăpodii și fețe cu barba-ursului și
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
Constantinopole și înapoi (1886), presărată de cugetările politice ale autorului, nu e decât un prolix jurnal de călătorie, alternând comentariile surescitate cu descrierile incolore. În versuri, o altă cărțulie, Vademecum la Dâmbovicioară (1889), e un fel de reclamă, zgomotoasă și prozaică, a unor priveliști care îl încântă pe călător, dar nu reușesc să-l și inspire. El își adună produsele poetice într-un op intitulat Modeste încercări poetice, „originale și traducțiuni” (1873). Sunt aici versificările unui amator, care, propunându-și nici
RUCAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289395_a_290724]
-
este, în adevăr, efortul spre obiectivitate: după citate celebre despre Nil, într-o ironică paradă livrescă, se relatează o plimbare prin „orașul mort”; mormintele califilor și mamelucilor apar, în crepuscul, ca un labirint straniu. Impresionează poezia realității, insolitul cotidianului, amănuntele prozaice dospind de umor sau, dimpotrivă, de sentimentul tulburător al diversității infinite, de acela al precarității omului și a civilizațiilor, a „tărâmurilor”. În două rânduri e descrisă insula Helgolanda, iar fotografia plină de cețuri nordice rămâne în memorie pentru totdeauna. Textul
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]