428 matches
-
mama singură situație în care mama tinde să își exercite controlul omnipotent nu doar asupra universului copilului ci și asupra clinicianului; copilul, mama și frații pun înainte de toate problemele de interacțiune dintre frați (fie că acest fapt se petrece în psihismul mamei sau al copiilor); copilul singur sau însoțit de un terț (asistent social, bunic, frate mai mare, vecin) exprimă o suferință de tip abandonic sau o respingere familială nai mult sau mai puțin netă; copilul împreună cu tatăl semnalează o discordie
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
critice: în pofida faptului că, în teorie, Lovinescu aprecia rolul voinței și al "bovarismului" în formarea personalității, în realitate (în paginile confesive și în practica literară) el neagă importanța imitației și a influențelor modelatoare, acordând "temperamentului" individual (expresie particulară a unui psihism colectiv, "specific"), factorului psihologic "inconștient", rolul decisiv în procesul creativității. E de reținut, în acest sens, ideea că imitația "formelor" occidentale nu se datorează atât prestigiului "formelor" în sine, cât admirației (unei predispoziții psihice înnăscute a "fondului", a rasei noastre
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Un popas la izvoare sau despre vârsta prenatală „Am deja multe de povestit.” Deviza Asociației italiene de educație prenatală Evoluând în spiritul restructurărilor de optică și responsabilități pe care le generează aceste noi tendințe și câmpuri disciplinare, ce demonstrează continuitatea psihismului uman pre și postnatal, suntem invitați să inspectăm posibilele traume din viața intrauterină. Acest deziderat este cu atât mai salutar cu cât stagiul prenatal al fiecăruia dintre noi determină ceea ce suntem și ceea ce vom deveni. Rezultă că acei copii care
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a descoperirii copilului nenăscut. Concret, în așteptarea nașterii, acesta este utilat inclusiv psihologic și nu doar organic și funcțional. Așa cum observa una dintre autoritățile domeniului și anume, P.G. Fedor Freibergh (2005), copilul nenăscut este un partener psihologic și social. Concret, psihismul fetusului se mobilizează așa încât, în al treilea trimestru de viață intrauterină, întregul echipament senzorial a atins deja un anume nivel de maturizare, de asemenea, posedă memorie, capacitate de învățare, inteligență senzorială, viață emoțională, activitate onirică etc. Datorită secreției de ocitocină
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
fi readuse în arenă conștiinței prin anumite metode precum: stimularea lobului temporal al creierului, regresie hipnotică, terapie psihianalitică, terapie psihedelică, respirație holotropică etc. Desigur nu este cazul, oricât ar fi de interesant, să contabilizăm acum care sunt principalele caracteristici aferente psihismului prenatal. Există în literatura de specialitate, mai ales în cea străină, destule lucrări pe această temă. Iată câțiva autori care au asemenea preocupări: Thomas R. Verny, John Kelly, David B. Chamberlain, Whilliam E. Emerson, Entienne Herbinet, Marie Claire Busnel, Frans
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
imensă, devastatoare. Nu de puține ori, aceasta poate derapa într o depresie majoră, cu întregul ei spectru de ramificații, dar și într-o sterilitate secundară, nu mai puțin traumatizantă. Efectele se amplifică atunci când potențiala mamă are informații cu privire la existența unui psihism prenatal. Există filme documentare cu un suport științific consistent, puse în circulație pe diverse canale de televiziune etc. și care prezintă scena terifiantă când trupul copilului condamnat la moarte, e sfâșiat în bucăți de o chiuretă nemiloasă, în timp ce micuțul încearcă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
care le-a înregistrat partajarea servituților domestice și conceptul însăși de autoritate în familie, reclamă imperativ transformarea lui într-un autentic coautor. Direcționându-ne, în continuare, analiza spre accesarea potențialelor experiențe traumatizante ale copilului în perioada prenatală, vom observa că acceptarea psihismului prenatal a devenit din ce în ce mai credibilă pentru comunitatea științifică actuală datorită unor contribuții novatoare repurtate de unele discipline avangardiste. Utilă, în contextul analizei de față, este evocarea limpezirilor pe care le-a provocat biologia moleculară și epigenetica, în problema îndelung controversată
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
nociv), rezervele disponibile pentru a alimenta procesele de creștere scad draconic. Validarea funcționării intrauterine a memoriei, a dobândit noi argumente odată cu progresele înregistrate în descifrarea mecanismelor neurofiziologice implicate. Astfel, prin descoperirea neuropeptidelor și a aportului lor informațional major, concepția despre psihismul prenatal s-a scientizat suplimentar. Este vorba de acei aminoacizi ce orchestrează dinamica emoțională și constituie liantul dintre corp, afectivitate și gândire. C. Pert (1999) a identificat prezența unor receptori neuropeptidici, chiar și la fetus, ca urmare, fluxul neuropeptidic matern
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Invocând posibilele traume intrauterine care pot bulversa evoluția viitorului copil, suntem nevoiți să insistăm asupra uneia care este cu adevărat capitală. în preambul, reamintim că, în consonanță cu descoperirile tot mai numeroase, mai robuste și mai consolidate metodologic, existența unui psihism prenatal constituie un adevăr indubitabil. în contextul echipamentului senzorial al copilului nenăscut, simțul tactil și cel auditiv joacă un rol privilegiat întrucât, prin intermediul lor, se instituie o importantă comunicare cu propria lui mamă. De asemenea, o relație tactilă explicită a
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
structura lui pozitivă sau negativă. Altfel spus, dominantele Coex determină croiala majoră a statusului nostru psihologic, instituindu-se într-o premisă care aparține de esențele zestrei umane. Asemenea complexelor stipulate de Jung (1960), ele acționează ca niște principii întemeietoare ale psihismului uman întrucât influențează raportarea omului la sine însuși, la semeni și la lume, în general. Sistemele Coex arondate celui de al doilea nivel al inconștientului, cel corespunzător vieții prenatale, și experiențelor din jurul nașterii se numesc, în descendența grofiană, matrici perinatale
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
se asigure experiențelor aferente matricilor I și IV, alura lor pozitivă, solară și securizantă care ar trebui să le fie funciară. Prin urmare, decriptarea profundă și subtilă a cauzalității unor afecțiuni psihiatrice și psihosomatice reclamă adesea accesarea nu doar a psihismului biografic (așa cum procedează știința convențională), ci și a palierului perinatal și chiar a celui transpersonal (Grof, 2002). Spre exemplificare, în consens cu descoperirile epocale grofiene, menționăm că multe cazuri de claustrofobii, depresii inhibate, fobii la reptile, originează în matricea perinatală
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
19). Fiecare copil selectează și subiectivează datele concrete ale aceleiași realități (Sander, 1975), creându-și astfel propria „realitate”în contextul obiectiv dat. Selecția se face în acord cu nevoile și motivația copilului sau a persoanei, în general, în acord cu psihismul acesteia. Sub aspect general, capacitatea complexă care asigură supraviețuirea și dezvoltarea ființei umane este o trăsătură generică. în antropologie se vorbește despre marele Supraviețuitor, strămoșul comun al omenirii. Evoluția speciilor se bazează tocmai pe indivizii rezilienți ai speciilor, cei care
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
un scop comun, dezvoltă sentimentul solidarității. Este o metodă importantă pentru dezvoltarea rezilienței copilului. Este de asemenea o metodă importantă pentru vindecarea copilului posttraumă. în aceste secvențe în care cei doi colaborează, umorul, glumele pe înțelesul copilului sunt balsam pentru psihismul copilului traumatizat și speriat permanent sau traumatizat și într-o permanentă agitație. 5. Narațiunea coerentă. Povestirile coerente sunt importante în povești, în mărturiile depuse în tribunal, precum și în istoria noastră personală. A avea o istorie personală fără goluri, care decurge
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Muzeul de Artă, oprește-te, cîteva minute, în fața Dansatoarei culcate, pînza lui Iser. Carminul corsajului, de o senzualitate dubitativă, te va face să te îndrepți spre partenera ta, diseară, cu impulsuri nebănuite încă. 25 ianuarie Dacă individul obișnuit deviază de la psihismul normal, avem a face cu un bolnav. Dacă același lucru i se întîmplă unei naturi imaginative, rezultă artistul. Ce simplu e, nu? Și chiar este, dacă simplific benefic datele. Dar pentru a nu intra în hățiș teoretic, aș prefera să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
trăit, ne-au pasionat cu mirifica lor producție, putînd fi regăsiți, acum, în Muzeul cu piese emblematice. Ei bine, nimic din cele două opere nu poate (nici măcar vag) sugera că zămislitorii lor ar fi fost marcați de vagi derapări de la psihismul normal. Dimpotrivă, tonalitatea liric-luminoasă și robust-frustă a picturii lui Craiu, expresionismul stenic al pînzelor lui Boușcă indică naturi sănătoase, tonice și tonifiante. Și, totuși, cei doi au cunoscut, periodic, apelul la protecție clinică, fără ca asta să presupună obnubilarea conștiinței, ba
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sunt oricum deosebit de dificile). În principiu, diversitatea imaginilor depinde de percepție și de diferitele traiectorii senzo-motorii pe care le parcurge informația senzorială până este prelucrată și interpretată mental. Imaginea ajunge să constituie, în relația cu subconștientul, cu inconștientul și cu psihismul individului familiile codificate de reprezentări mentale sau de "obiectivări" (proiecții figurative) într-o realitate psihică externă, acolo unde capătă noi trăsături după "materializarea" lor în diferite forme. Comun ambelor tipuri de imagine despre care vorbeam (icastică și iconică) este faptul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
capacității ei de a exprima sensul imanent sau transcendent, în raport cu intelectul imaginativ care a creat-o și cu teoriile gândirii imaginative specifice acelei culturi, perioade, spiritualități sau civilizații. Cum imaginea nu poate fi separată de artele memoriei, dar nici de psihismul utopiilor sau de procedurile de consolidare a cunoașterii, ea afirmă un rol major în memorarea atât a mitologiilor (oficiale sau subversive), cât și a simbolisticii autorității, atât a imaginii despre sine, cât și a proiecțiilor despre diversele forme de alteritate
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
discontinuitate, pentru că nu se trece direct de la simbolizant la totalitatea sensurilor care îl reprezintă: între cele două planuri intervine o fractură, din care rezultă că o parte a sensurilor rămâne ascunsă, cu toate că activă în memoria utilizatorului − el însuși având un psihism multidimensional, ce nu poate fi privit într-o manieră mecanică. Una din consecințele interesante pe care le identifică Thomas este că simbolul, o figură duală, deci schematică, ar avea un caracter misterios sau enigmatic (să zicem, motivul inorogului), spre diferență
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a armoniei naturale renascentiste. Noua viziune este sceptică și dubitativă în legătură cu identitatea - contradictorie, conflictuală, melancolică și halucinatorie. Temele literare predominante sunt legate de iluzie, de inconstanță și de miraj, ce contribuie, prin estetismul exagerat, la artificializarea imaginii. În imaginar, fracturile psihismului colectiv și individual se reflectă precum războaiele civile ale vremii în istoria materială. Sentimentul tragic al existenței bulversează complet ordinea anterioară, regulile și echilibrul sistemului imaginarului, care acum se (auto)dizlocă și devine foarte dramatic, teatral (Dubois, "Les transformations de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
din fața unei realități periculoase, astfel încât, prin ieșirea de sub semnul păcatului, să poată fi recuperată sacrul. Dacă "intrarea" în viață este o căutare simbolică a alterității, a Tatălui creator, prin afirmarea propriei identități, domus-ul reflectă labirintul interior al omului creștin medieval, psihismul lui. Într-un joc ontologic, casa semnifică și se semnifică, distribuie și cumulează, micro- și macrocosm devenind în ea convergente. Trupul, desprinzându-se din "acasa" maternă (maculată), așa cum o înțelege evul mediu creștin, se inițiază în marea taină a morții
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sale, ca un prolific cercetător și om de știință. A scris și a publicat, în revistele medicale de specialitate din țară și străinătate, numeroase articole, îndeosebi pe tema propriilor sale observații și cercetări în baza conceptului său personal bio-psiho-social al psihismului normal și patologic. În mod deosebit ar fi de menționat lucrarea sa Itinerar psihiatric, apărută în 1975 și care constituie încă și astăzi un veritabil tratat de psihiatrie, foarte concis și, mai ales, pe înțelesul tuturor. S. Blumenfeld Dr. S.
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
clinicianul în analizarea lor, în luarea unei decizii terapeutice și în individualizarea unui tratament. Abordarea psihodinamică Principiile abordării psihodinamice Abordarea psihodinamică se sprijină pe unul sau altul dintre corpusurile teoretice propunând o înțelegere globală a funcționării normale și patologice a psihismului. Tulburările și suferințele au statutul de simptome ce fac dovada disfuncției (conflict intrapsihic) unui „organ virtual”, aparatul psihic, ale cărei cauze și-ar avea originea în istoria developmentală a individului. Modalitățile demersului diagnostic sunt empatice, cu un minim sau cu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Universitar, victimă a inadecvării sale existențiale și, în cele din urmă, sociale. Eroul romanului respinge lumea în care trăiește, realitatea cotidiană devenind pentru el din ce în ce mai apăsătoare, până la a ajunge să-i distrugă eul. Analiza psihologică se centrează pe disecarea acestui psihism zdruncinat, aflat în cădere liberă și din punct de vedere moral, și din acela al desăvârșirii ca individualitate în lume. Nerealizat profesional, personajul intră în politică, căutând o compensație, dar este permanent măcinat de scrupule și îndoieli. În fundal apar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
acest portret, afectele pe care le putem bănui, tristețe, decepție, insolitare pot fi în același timp subsumate unui vid interior în care se reflectă o undă de senzualitate. Pleoapele ușor lăsate creează o stare de somnolentă-abstragere și regresie în datele psihismului abisal. De aici decurge și acest efect de alienare, de stranie senzualitate, propriu sensibilității decadente, efect care configurează profilul feminității virtual punitive. Fata își ține gura întredeschisă nu pentru a comunica ceva, gestul se recuperează în sfera unui erotism funest
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
compara Muza adormită în diferitele ei variante dar și Domnișoara Pogany cu Himera Apei pentru a sesiza similitudinile alfabetului plastic al celor doi artiști. Aceaste figuri evocă o stare extatică de autocontemplație, himerele fac parte dintr-o dimensiune fantasmală integrată psihismului abisal, care sunt pe punctul de a ajunge în zona conștiinței, unde prind formă. De asemenea, în ciuda polimorfismului lor animal, antropomorfizarea acestor figuri se reflectă doar în chipul lor, care poartă expresia unei fericiri și a unui calm extras oricărei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]