656 matches
-
tonicitate reprezintă starea de semicontracție în care se găsește un mușchi în repaus. Se consideră că dezvoltarea tonusului și a motricității sunt strâns legate de dezvoltarea emoțională, influențând dezvoltarea gestului și a limbajului. Aceste aspecte de dezvoltare nu sunt elemente psihomotoare, dar expresia lor este psihomotrică. Prin nivel motric se înțelege bagajul de care dispune un copil, ca rezultat cumulativ al factorilor ereditari și de mediu. De fapt, nivelul motric reprezintă raportul care se stabilește între vârsta motoare și cea cronologică
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
tânăr, antrenând și o rapidă deteriorare mintală. Comportamental are tendință spre acte antisociale cu caracter absurd. Reabilitarea comportamentală este cea mai potrivită cale terapeutică. După Larousse (2006), se caracterizează prin debutul încă din adolescență, prin aspectele deficitare intelectuale cu inhibiție psihomotoare și negativism și printr-o evoluție marcată adeseori de tulburări timice și de accese heteroagresive sau autoagresive impulsive, uneori dramatice. HEMARTROZĂ (< fr. hémarthrose, cf. gr. haima - sânge, arthron - articulație) - Acumulare de sânge în articulație, localizată în cavitatea articulară a genunchiului
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mișcare, neliniștiți și agitați. În neurologie, hiperkinezia este înțeleasă ca un sindrom caracterizat prin apariția unor mișcări involuntare, fără un scop anume, cu tendință de deplasare continuă. În psihiatrie, termenul desemnează o activitate motoare exagerată, debordantă, continuă și nemotivată, neliniște psihomotoare, anxietate și risipă inutilă de mișcări. Apare frecvent în encefalopatii și la subiecții cu insuficiență motoare cerebrală. Exagerare a funcționării motoare a diferitelor organe cavitare, a musculaturii striate sau netede. HIPERMETRIE (< fr. hypermétrie, cf. it. ipermetria) - Amplitudine exagerată a unor
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
stare este însoțită atât de o inhibiție motrică totală, cât și de un blocaj emotiv sau intelectual; ictus amnezic - tulburare bruscă și tranzitorie a memoriei, după care subiectul revine la o situație normală. IDEOMOTOR, -OARE (< fr. idéomoteur) - Termen sinonim cu psihomotor. Proces ideomotor - proces prin care toate reprezentările noastre se prelungesc în mișcări, mai mult sau mai puțin realizate practic. Dirijarea motricității prin idei, care implică microcontracții și microrelaxări coordonate ce însoțesc involuntar percepția și mai ales reprezentarea mintală a actelor
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
interacțiunea cu toate componentele sistemului psihic uman, cu întreaga personalitate. Produsul imaginativ exprimă personalitatea, originalitatea acestuia, fiind el însuși original, fie în raport cu experiența individuală, fie cu cea socială. IMATURITATE PSIHOMOTRICĂ (engl. psychomotric immaturity)- Termen utilizat pentru a exprima o dezvoltare psihomotoare a subiectului care nu a ajuns la un nivel normal de maturizare echivalentă vârstei sale, indicată în inventarele (testele sau scalele) de dezvoltare. IMOBILIZARE (de la imobiliza < fr. immobiliser) - Reprezintă o tehnică anakinetică ce se caracterizează prin menținerea, mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
în locul” (se referă la o acțiune locală). IN LOCO DOLENTI (latinism) - Expresie de origine latină cu sensul de „în locul/zona dureros/dureroasă”. IN SITU (latinism) - Expresie de origine latină cu sensul de „pe loc” (prin extensie, „în poziție normală”). INSTABILITATE PSIHOMOTOARE (engl. restlessness) - Sindrom caracterizat printr-un dezechilibru de personalitate, ca urmare a unui deficit de inhibiție, fapt ce conduce la dificultăți de adaptare școlară, profesională și socială. Heuyer (1969) consideră că instabilitatea psihomotoare se caracterizează prin: incapacitate de orientare, selecție
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
loc” (prin extensie, „în poziție normală”). INSTABILITATE PSIHOMOTOARE (engl. restlessness) - Sindrom caracterizat printr-un dezechilibru de personalitate, ca urmare a unui deficit de inhibiție, fapt ce conduce la dificultăți de adaptare școlară, profesională și socială. Heuyer (1969) consideră că instabilitatea psihomotoare se caracterizează prin: incapacitate de orientare, selecție, exprimată prin dificultatea de a privi, urmări, fixa un obiect, o acțiune, un fapt; incapacitatea de a persevera într-o actiune și de a menție constant ritmul activității; incapacitatea de a reacționa constant
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
c) pe plan afectiv prezintă o stare de excitabilitate, impulsivitate și emotivitate, conduita afectivă oscilează între imitare și opoziție; d) pe plan social se caracterizează prin fugă, vagabondaj, mitomanie, ceea ce conduce la o dificilă integrare socială. După Larousse (2006), instabilitatea psihomotoare este numită acum „sindrom de neatenție-hiperkinezie”. Ea afectează aproape 2% dintre copiii de vârstă școlară, cu preponderență masculină netă (4 băieți la o fată), și însoțește un comportament impulsiv și o toleranță redusă la frustrare. INTELIGENȚĂ MOTRICĂ (engl. motric intelligence
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Membrele inferioare sunt mai scurte, cu degete mici, halucele este divergent, fiind separat de celelalte degete printr-un spațiu larg. Tabloul psihopatologic este dominat de deficiența mintală, atingând un grad variabil, de la forme ușoare la forme severe și profunde. Dezvoltarea psihomotoare pe etape este întârziată, are dificultăți la învățarea scrisului, iar desenul este rudimentar și inestetic. Gesticulația este mulți ani principalul mijloc de exprimare. Manifestă o sensibilitate pentru dans și muzică, fără a excela în aceste domenii. LAPSUS (< fr. lapsus) - Eroare
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Metoda este orientată spre reeducarea și tratamentul paraliziilor spastice cerebrale, constituind o îmbinare de tehnici sau modalități de acțiune pe care autorul le recomandă eclectic, în concordanță cu forma clinică a bolii, cu gravitatea cazului și cu stadiul de dezvoltare psihomotoare a pacientului. Metoda este orientată spre creșterea progresivă a efortului, trecând gradat de la mișcările simple la cele complicate, urmărind creșterea treptată a amplitudinii lor, dar și a duratei de lucru, ceea ce conduce la un efort mai mare. Sistemul de lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cele motrice (de exemplu, urmărirea unei ținte în mișcare). Cu toate acestea, analizele factoriale privind aceste sarcini nu au putut evidenția un factor comun pentru toate sarcinile (Larousse, 2006). H. Wallon (1975) a propus distingerea printre subiecții normali a „tipurilor psihomotoare”, după modelul sindroamelor patologice raportate la insuficiența unei anumite formațiuni nervoase. Observațiile care stau la baza acestor diferențieri privesc tonusul muscular, iar în cazul bebelușilor au putut fi distinși copii hipertonici sau hipotonici, care diferă mai ales în privința caracterului. PTOZĂ
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
torsiune face parte din sindroamele distonice, fiind mai frecvent la adulți. b) Sindromul hiperton-hipokinetic se caracterizează prin: tremurătură extrapiramidală, rigiditate și exagerarea reflexelor de postură. Este întâlnit în boala Parkinson, precum și în parkinsonismele postencefalitice, posttraumatice sau de altă natură. SINDROM PSIHOMOTOR (fr. syndrome psychomoteur; engl. psychomotor syndrom) - Descrierea neuropatologică a unor tulburări motoare caracterizate în funcție de regiunile cerebrale implicate în producerea lor și în concordanță cu anumite perturbări psihice predominante. Punerea în evidență a unor sindroame psihomotoare explică legătura indivizibilă dintre motricitate
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sau de altă natură. SINDROM PSIHOMOTOR (fr. syndrome psychomoteur; engl. psychomotor syndrom) - Descrierea neuropatologică a unor tulburări motoare caracterizate în funcție de regiunile cerebrale implicate în producerea lor și în concordanță cu anumite perturbări psihice predominante. Punerea în evidență a unor sindroame psihomotoare explică legătura indivizibilă dintre motricitate și cogniție, în formele patologice de funcționare psihologică. Ea personalizează funcția motoare - efectoare și expresivă -, recuzând abordările care consideră motricitatea ca o simplă funcție instrumentală. Sindromul psihomotor (patologic) corespunde unei forme accentuate a „tipului psihomotor
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
psihice predominante. Punerea în evidență a unor sindroame psihomotoare explică legătura indivizibilă dintre motricitate și cogniție, în formele patologice de funcționare psihologică. Ea personalizează funcția motoare - efectoare și expresivă -, recuzând abordările care consideră motricitatea ca o simplă funcție instrumentală. Sindromul psihomotor (patologic) corespunde unei forme accentuate a „tipului psihomotor” (normal sau subnormal) (Larousse, 2006). Lui H. Wallon (1975) îi revine meritul de a fi prezentat sindroamele psihomotoare. Sindromul de asinergie motrică și mintală - explică o insuficiență cerebeloasă. Se manifestă prin dificultăți
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
psihomotoare explică legătura indivizibilă dintre motricitate și cogniție, în formele patologice de funcționare psihologică. Ea personalizează funcția motoare - efectoare și expresivă -, recuzând abordările care consideră motricitatea ca o simplă funcție instrumentală. Sindromul psihomotor (patologic) corespunde unei forme accentuate a „tipului psihomotor” (normal sau subnormal) (Larousse, 2006). Lui H. Wallon (1975) îi revine meritul de a fi prezentat sindroamele psihomotoare. Sindromul de asinergie motrică și mintală - explică o insuficiență cerebeloasă. Se manifestă prin dificultăți de reglare a tonusului în luarea și menținerea
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
efectoare și expresivă -, recuzând abordările care consideră motricitatea ca o simplă funcție instrumentală. Sindromul psihomotor (patologic) corespunde unei forme accentuate a „tipului psihomotor” (normal sau subnormal) (Larousse, 2006). Lui H. Wallon (1975) îi revine meritul de a fi prezentat sindroamele psihomotoare. Sindromul de asinergie motrică și mintală - explică o insuficiență cerebeloasă. Se manifestă prin dificultăți de reglare a tonusului în luarea și menținerea unor atitudini, lipsă de precizie și de regularitate a mișcărilor. Se mai constată dezechilibrul mersului, instabilitate în orientarea
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
în flexie sau în extensie, cu contractura puternică a adductorilor coapselor, picioarele sunt în echin accentuat. Deglutiția este deficitară, chiar și lichidele sunt înghițite cu dificultate. Vorbirea este tardivă, disartrică și cu un vocabular redus. TIC (< fr. tic) - Sindrom nevrotic psihomotor ce apare pe fondul unei fragilități de integrare a funcțiilor psihomotoare; se manifestă prin mișcare involuntară, repetată, intempestivă și rapidă, fiind variată sub raportul complexității; poate fi un spasm al unui mușchi sau acțiuni elaborate. Ticurile afectează, în general, mușchii
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
picioarele sunt în echin accentuat. Deglutiția este deficitară, chiar și lichidele sunt înghițite cu dificultate. Vorbirea este tardivă, disartrică și cu un vocabular redus. TIC (< fr. tic) - Sindrom nevrotic psihomotor ce apare pe fondul unei fragilități de integrare a funcțiilor psihomotoare; se manifestă prin mișcare involuntară, repetată, intempestivă și rapidă, fiind variată sub raportul complexității; poate fi un spasm al unui mușchi sau acțiuni elaborate. Ticurile afectează, în general, mușchii faciali și ai gâtului, dar se pot manifesta și prin ridicări
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
timpurie sau în adolescența precoce, putând duce la apariția tulburărilor de personalitate antisociale (Străchinaru, 1994). Tulburările psihomotrice - după De Meur și Staes (1988) - sunt „tulburări instrumentale”, consfințind astfel legătura dintre psihic (centru de comandă) și fizic instrument de execuție. Deficitul psihomotor nu se manifestă într-o manieră specifică și localizată. Apar tulburări difuze ale comportamentului motor și ale celui psihic. Din punctul de vedere al motricității, deficitul se manifestă complex, interesând echilibrul static și dinamic, coordonarea dinamică generală, ritmul mișcării, scrisul
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de limbaj, pe când dezvoltarea motricității să fie în limite normale. În stabilirea diagnosticului, trebuie avute în vedere trei puncte-cheie: nivelul intelectual determinat cu ajutorul testelor de inteligență; complexitatea și gravitatea tulburărilor instrumentale; modul în care copilul răspunde la acțiunea terapeutică. TULBURĂRI PSIHOMOTOARE - Sunt determinate în principal de calitatea proceselor psihice care influențează controlul și funcționarea mecanismului neuromuscular; la nivelul sistemului nervos central, își au originea și procesele psihice care, datorită particularităților funcționale ale structurilor nervoase cerebrale, ajung să influențeze semnalele nervoase transmise
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
prefigurarea scenariului didactic, al structurii lecției; - elaborarea unor mijloace de învățământ necesare, precum și a probelor de evaluare - elemente componente (anexa nr. 4): - partea introductivă (de identificare): data, clasa, disciplina de învățământ, tema (subiectul) lecției, tipul lecției, obiective operaționale (cognitive, afective, psihomotorii), strategia didactică, modalități de evaluare; - scenariul didactic (desfășurarea propriu-zisă): etapele lecției, obiective operaționale, unități de conținut, strategia didactică (metode, mijloace, forme de organizare), evaluare Strategia didactică Etapele/ evenimentele lecției / timp Obiectivele operaționale Conținut și sarcini de învățare Metode Mijloace Forme
Teoria și metodologia instruirii și a evaluării: ghid pentru seminar by Sacară Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1796_a_92287]
-
neuropsihiatric: Dislalie polimorfă, bâlbâială clono-tonică, sindrom hyperkinetic, autism infantil 8. Diagnostic logopedic: Dislalie polimorfă, bâlbâială clono-tonică pe fondul deficienței mintale moderate. 9. Prognostic: Evoluție favorabilă în ceea ce privește corectarea dislaliei polimorfe, dar mai lentă în realizarea unei vorbiri fluente, ritmice, datorită instabilității psihomotorii accentuate cât și a elementelor de autism. 10. Recomandări: Antrenarea și dezvoltarea motricității generale, a motricității aparatului fonoarticulator și a motricității fine; Terapie logopedică specifică pentru importarea sunetelor afectate (pronunțarea defectuoasă a consoanelor „s-ș”, a grupurilor „ce, ci, ghe
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
pe exerciții de vorbire reflectată, pe exerciții de memorare a unor strofe, poezii, lectura după imagini, recitarea expresivă a unor texte în versuri sau proză. Terapia psihomotrică și cea logopedică au fost întregite prin educarea conduitelor sociale în vederea diminuării instabilității psihomotorii și formării autonomiei personale și sociale. 12. Evoluția pe parcursul terapiei: Ședințele de meloterapie la care băiatul reacționa pozitiv s-au desfășurat constant pe tot parcursul terapiei. S-a obținut astfel o mai bună destindere și uneori chiar o relaxare psiho-emoțională
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
Examenul neuropsihiatric: Bâlbâiala clono-tonică pe fond de tahilalie, instabilitate psihomotorie. 8. Diagnostic logopedic: Bâlbâiala clono-tonică accentuată, dislexie disgrafie specifică. Evoluție mai lentă în realizarea corectării sunetelor pronunțate defectuos. 9. Prognostic: Evoluție lentă în realizarea unei vorbiri fluente, ritmice datorită instabilității psihomotorii, a tahilaliei și a retardului psihic ușor. 10. Recomandări: Gimnastică logopedică; Ritmică logopedică; Organizarea unui regim riguros de viață; Psihoterapie; Conversații discuții de grup; 11. Terapia logopedică: Urmărindu-se restabilirea echilibrului psiho emoțional concomitent cu stabilirea ritmului corect de vorbire
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
După naștere nu au apărut alte complicații majore, dar a necesitat tehnici de îngrijire axate pe administrarea alimentației în scopul obținerii unor curbe de dezvoltare apropiate de creșterea intrauterina. Copilul face la 18 luni investigații neurologice, pentru că ritmul de dezvoltare psihomotor era lent. După efectuarea mai multor teste s-a suspectat o insuficientă dezvoltare a lobilor frontali, fapt confirmat de investigațiile ulterioare (CT, RMN). Mario este un copil ușor subponderal, neîndemânatic, predispus la accidentări frecvente datorită unei atenții superficiale și slabei
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]