3,405 matches
-
mai specifice, deși nici în cazul lor nu e vorba, desigur, de o teorie în sens tare. De aceea, vom utiliza și expresiile de „abordare”, „paradigmă” sau „orientare”. Ceea ce am putea numi abordarea psihosocială integralistă vede în familie un sistem psihosocial puternic integrat, în care trăsăturile de personalitate ale membrilor sunt într-un feedback (de regulă pozitiv) de mare intensitate cu realitatea psihosocială a familiei ca întreg (vezi, pe larg, capitolul 9). Adică profilurile de personalitate în care datele biopsihologice (caracteristicile
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
expresiile de „abordare”, „paradigmă” sau „orientare”. Ceea ce am putea numi abordarea psihosocială integralistă vede în familie un sistem psihosocial puternic integrat, în care trăsăturile de personalitate ale membrilor sunt într-un feedback (de regulă pozitiv) de mare intensitate cu realitatea psihosocială a familiei ca întreg (vezi, pe larg, capitolul 9). Adică profilurile de personalitate în care datele biopsihologice (caracteristicile de sex, vârstă, temperament, trăsături fizico-constituționale) contează în mare măsură determină în interacțiunea lor un anumit profil al familiei, iar acesta, la
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sintetic mentalitatea unei familii în legătură cu „cine suntem noi”, „ce trebuie să facem”. Temele afectează comportamentele familiei ca întreg, ale membrilor ce o compun, și constituie elementele fundamentale ce o individualizează în raport cu mediul social general și cu alte familii. În cadrul abordării psihosociale integraliste putem încadra și o teorie mai bine circumscrisă, cea a comunicării în familie. Ea a fost preconizată de unii psihiatri americani pentru a explica prin patternurile de comunicare din familie unele tulburări psihice, în particular schizofrenia. Conceptul central este
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ai soțului supra numărul de ani de școlaritate ai soției). Calculând contribuția fiecărei variabile la timpul alocat treburilor profesionale și celor casnice, autorul găsește că cele două variabile de natură economică evidențiază tot atât de bine, dacă nu mai bine decât explicațiile psihosociale, diferențierile de roluri conjugale și stabilitatea maritală. Se pot face și observații pe marginea acestui model (Segalen, 1987): cum se construiește un indice reprezentativ al „certurilor” din familie?; este posibil să se măsoare insatisfacția și instabilitatea maritală doar prin indicele
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
self esteem). În societățile tradiționale însă, unde comportamentul puternic diferențiat de rolul de sex este o valoare, androginia apare mai mult ca un handicap decât ca un atu. De altfel, modelul androginic a fost criticat nu doar de apărătorii distinctivității psihosociale bărbat-femeie, fie ei tradiționaliști conservatori (superioritatea bărbatului), fie complementariști, ci și dintr-o perspectivă epistemologică și filosofică mai largă. În primul rând, i se reproșează că prin operaționalizarea sa metodologică, el nu poate surprinde complexitatea identificărilor, situațiile în care persoanele
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
se identifice ca androgină în rolurile sociale (mamă grijulie și femeie de carieră profesională sau politică). În al doilea rând, persoana în cauză și cei cu care interacționează nu ar trebui să-și pună problema câtă masculinitate și câtă feminitate psihosocială există în spiritualitatea și comportamentele sale, ci cât de valoroase, eficiente sunt atributele pe care le deține, respectiv deciziile și actele de conduită întreprinse. Altfel spus, opțiunea dezirabilă ar fi înspre transcendența rolurilor de sex (Garnets, Pleck, 1979), adică nelegarea
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
decade. Este o schimbare dramatică față de acum o sută de ani (apud Hess et al., 1974). În societățile occidentale, plecarea de acasă a copiilor înseamnă o ruptură (bineînțeles și independență) mult mai mare decât la noi, unde nu doar legăturile psihosociale rămân mai intense, dar și cele material-monetare. De altfel, în România viitorului, nu prea vor rămâne „cuiburi goale”, din cauza lipsei de locuințe și a crizei economice în general. De fapt, chiar și în SUA, probabil și din cauza creșterii ponderii familiilor
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
prin consimțământ reciproc, care presupune declarația ambilor soți că nu mai vor să fie împreună. Pentru această ultimă formă, în unele țări nici nu mai este nevoie de tribunal, ci doar de o instanță civilă. Tipul de divorț are implicații psihosociale semnificative, cu deosebire dacă există copii. La nivel planetar, dar cu deosebire în țările occidentale, s-a produs o facilitare a divorțului, relaxându-se motivele desfacerii căsătoriei, de la cauze „obiective” (adulter, boală psihică, închisoare pe viață etc.), apoi „din vina
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
se scurtează mult durata procesului, economisindu-se timp și bani, și se elimină mult din stresul legat de „lupta” dintre cele două părți pentru a-și dovedi reciproc vinovăția. Nu doar ca aspect juridic, ci și din punct de vedere psihosocial, faptul că nimeni nu mai este acuzat de neglijarea familiei, de impotență, de adulter sau de alte vicii sau deficiențe este un mare câștig pe linia libertății individuale și a dreptului la intimitate. Cei doi parteneri nu sunt obligați nici măcar
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
actorilor individuali. G. Levinger (1979) oferă un model explicativ al disrupției conjugale cu trei dimensiuni: atractivitatea maritală, alternativele existente și barierele ce împiedică disoluția. Indivizii iau decizii în funcție de recompensele și costurile percepute. Se includ factori de natură economică și îndeosebi psihosocială (constrângerile religioase, presiunea rudelor, satisfacții atitudinale și simbolice). Asumpția centrală a teoriei lui G. Becker (1991) este că, prin căsătorie, indivizii încearcă să maximizeze valoarea bunurilor și a comodităților pe timpul vieții ce urmează, să obțină beneficii, fie direct economico-materiale, fie
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
G. Spitze (1980), au constatat că împărțirea sarcinilor casnice afectează gândul la divorț la femei, dar nu și la bărbați. Alți cercetători (Udry, 1981; Booth et al., 1985) au urmărit corelația dintre percepția alternativelor maritale și resursele obiective (materiale și psihosociale) ale partenerilor, constatând o toleranță mai mare față de disoluție când resursele sunt mai mari și alternativele dorite sunt percepute ca fiind accesibile. O cercetare citată de G. Bryjak și M. Soroka (2001, pp. 200-201), efectuată de un trio de psihologi
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
soți; cel al noului cuplu format prin recăsătorire; subsistemul părinți-copii; subsistemul fraților și surorilor (biologici, vitregi); subsistemul mamă/mamă vitregă-tată/tată vitreg. Se pot imagina și alte constelații, dar autorii mai sus menționați consideră că cele cinci au o pregnanță psihosocială mai ridicată. În fiecare dintre aceste subsisteme pot apărea dificultăți și conflicte, precum și între ele. Unele au fost deja dezvoltate, multe pot fi, fără mare greutate, deduse. Mai important este însă ca în final să punctăm două constatări esențiale: 1
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
validă și afirmația: „Cei singuri se distrează mai mult”, ceea ce nu denotă că sunt și mai fericiți, deoarece fericirea nu e reductibilă la distracție. • Celibatarii sunt însingurați (în engleză, distincția dintre a fi singur doar fizic și a fi singur psihosocial, a trăi singurătatea, este mai bine marcată lingvistic prin single pentru „singur” și lonely pentru „însingurare”). Persoanele singure consumă mai intens singurătatea psihosocială (însingurarea) decât cei căsătoriți, iar cei divorțați mai profund decât cei niciodată căsătoriți. În tot cazul, din
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
distracție. • Celibatarii sunt însingurați (în engleză, distincția dintre a fi singur doar fizic și a fi singur psihosocial, a trăi singurătatea, este mai bine marcată lingvistic prin single pentru „singur” și lonely pentru „însingurare”). Persoanele singure consumă mai intens singurătatea psihosocială (însingurarea) decât cei căsătoriți, iar cei divorțați mai profund decât cei niciodată căsătoriți. În tot cazul, din necesitate sau ca opțiune liberă de viață, cu toate avantajele și dezavantajele pe care le incumbă, condiția de persoană singură este o realitatemasivă
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de familii nu doar pentru a supraviețui, ci chiar pentruadeveni de succes social (vezi Strong, DeVault, Sayad, 1998, pp. 532-533). Trăsăturile intelectuale și de personalitate, abilitățile de comunicare și relaționare cu ceilalți fac într-adevăr diferențe în statutul economic și psihosocial al familiilor cu un singur părinte. În strânsă conexiune însă cu aceste potențialități subiective trebuie avute în vedere și următoarele date „obiective”: • În cele mai multe cazuri, părintele nu e singur în creșterea copilului. El locuiește cu părinții, cu bunicii, cu frații
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
familie și mediul social în care funcționează. 9.1.2. Tipuri de probleme. Situații „obiective” și disfuncționalități comunicaționaletc " 9.1.2. Tipuri de probleme. Situații „obiective” și disfuncționalitĂȚi comunicaționale" Grupul familial se confruntă cu o diversitate de probleme. Pentru tratamentul psihosocial și terapia familială este important să se țină mereu cont de faptul că „fiecare familie cu problemele ei”. Pe de altă parte, dincolo de particularități, într-o analiză sistematică este profitabil să se lucreze cu o tipologie a familiilor și din
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
fără o pregătire de specialitate ne uimesc prin ingeniozitatea cu care găsesc soluții de ameliorare a stresului și efectelor sale și - foarte important -, de a preîntâmpina transformarea acestora în crize. Din crize se poate ieși mai greu și cu costuri psihosociale mult mai mari. E adevărat, pe de altă parte - așa cum vom dezvolta pe larg în secvențele următoare -, că dacă societățile tradiționale aveau sedimentate modalități comune de rezolvare a multor stresuri și probleme, funcționând instituția terapiei neformale, cotidiene, într-o lume
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ca atare în comunitățile umane. Până nu cu multe decenii în urmă, în mediul rural (și din țara noastră), școala (învățătorul) și cu deosebire biserica (preotul) aveau nu numai funcțiile lor oficiale (formale), ci constituiau și sursele relevante de asistență psihosocială. Discutând despre asistența familială nespecializată, am folosit verbele la trecut. Într-adevăr, în timpurile moderne, în societățile industriale și, cu atât mai mult, postindustriale, au apărut și s-au dezvoltat instituții specializate în domeniu. Alături de ele și uneori împreună continuă
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
la terapeutareun deficit structural. Persoanei respective fie că îi lipsesc anumite deprinderi șiabilități comportamentale (behaviorismul), fie că are o gândire distorsionată (cognitivismul), fie că este prizonierul unor grave conflicte interne (psihodinamicismul). Indiferent de etiologie, răul se găsește în individ. Mediul psihosocial apropiat este luat în considerare doar la modul vag și ca factor explicativ al felului în care obstrucționează sau facilitează manifestarea caracteristicilor și a tensiunilor individuale. Dimpotrivă, terapia modernă (interpersonală) are ca asumpție de bază faptul că simptomul, problema unui
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
În vremurile trecute, acest rol era deținut de șamani și preoți, mai recent de medici (psihiatri). Psihoterapeutul american W. Griffin (1993) face observația că, cel puțin în SUA, pe măsură ce se dovedește că psihoterapia biologistă nu acoperă explicarea și tratamentul dimensiunilor psihosociale ale comportamentului uman, experții în științele socioumane, în particular psihoterapeuții, trec pe prim-plan. Rămâne de văzut dacă afirmația lui Griffin este o realitate sau o simplă proiecție aspirațională personală ori de breaslă. În tot cazul, creditul și admirația de
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
urmează și capitolul 10 prezintă condensat câteva repere de acest fel. 9.3. Orientări teoretice fundamentaletc "9.3. Orientări teoretice fundamentale" Arbitrarietatea în taxonomia orientărilor psihoterapeutice familiale este mai accentuată probabil decât în orice alt câmp al cunoașterii și intervențiilor psihosociale. Confruntați cu sarcina de a rezolva sau ameliora situația familiei, practicienilor aproape că li se impune o abordare holistică, din care nu pot lipsi dimensiunea afectiv-emoțională, cea cognitivă și comportamentală, rațional-intenționalul, dar și motivația mai puțin transparentă, familia ca unitate
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
se insistă asupra consecințelor actelor comportamentale ce sfidează regulile familiei, se interzice folosirea drogurilor și a violenței în familie; - practica arată că terapia psihoeducațională multifamilială - ședințe comune cu mai multe familii și tratament psihologic comun - are efecte pozitive datorită mecanismului psihosocial al similarității de statut și de grup de suport. 9.3.2. Abordări centrate pe trecutul familial (diacronice)tc "9.3.2. Abordări centrate pe trecutul familial (diacronice)" Postulatul fundamental al acestor abordări este că problemele și simptomele actuale din
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
care stau este ilustrativ în acest sens, dar nu unicul.) • Cu deosebire când e vorba de autosolicitare, statutul socioeducațional va fi o variabilă puternic discriminatorie în ceea ce privește tipul de asistență: familiile cu un statut ridicat vor solicita mai mult o asistență psihosocială, cele cu unul scăzut, una materială (și eventual sanitară). • Ipoteza de mai sus nu are mare semnificație dacă nu e completată cu următoarea: gradul de autosolicitare a asistenței psihosociale nu e corelat cu intensitatea și gravitatea problemelor din familie (socializarea
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
familiile cu un statut ridicat vor solicita mai mult o asistență psihosocială, cele cu unul scăzut, una materială (și eventual sanitară). • Ipoteza de mai sus nu are mare semnificație dacă nu e completată cu următoarea: gradul de autosolicitare a asistenței psihosociale nu e corelat cu intensitatea și gravitatea problemelor din familie (socializarea copiilor, climat propriu dezvoltării și exprimării personalității, prezența sau lipsa violenței etc.). Altfel spus, faptul că familiile cu un nivel socioeducațional mai înalt vor recurge în mai mare măsură
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
tip „iluminist”. Totuși, globalizarea, prin mass-media mondială, internaționalizarea forței de muncă și turismul își au contribuția lor însemnată. Chestiunea fundamentală va rămâne însă, pentru imensa majoritate a familiilor din România, cea a resurselor financiare. Dacă bugetul familial va permite, dificultățile psihosociale (ale cuplului, ale relației părinți-copii), care acum sunt tratate empiric, vor fi aduse chiar de familie în fața terapeutului. Modul în care solicitările și autosolicitările în rezolvarea problemelor grupurilor familiale vor fi onorate va depinde bineînțeles și de calitatea experților implicați
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]