5,478 matches
-
ai zis? Și a izbucnit În râs, Într-un râs curat, sincer, lipsit de orice urmă de sarcasm, un râs complice, care l-a prins și pe Cristian, și au râs minute În șir arătându se cu degetul, ca doi puști care Își savurează pozna, și parcă râdeau Împotriva tuturor absurdităților care Îi Înconjurau, Împotriva tuturor imbecililor care Își instauraseră conjurația peste acel popor de oameni fără idealuri. — Să nu crezi că te iert, i-a zis Vasile calm, după ce tăcerea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de câțiva săteni și de popă. Nu vrusese să lase groparii să sape. Săpase el groapa aia în care o așezase pe nevastă-sa, înfipsese lopata cu ură în pământul tare ca piatra și, după slujba de înmormântare, trăsese cu pușca înspre cer. Pentru asta plătise moș Zgârci și o amendă, dar nu mai contase. Unii ziseseră că se ceartă cu Dumnezeu. Popa nu-l afurisise, doar bătuse trei cruci mari și clătinase din cap. Nici Dumnezeu nu dăduse vreun semn
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mai contase. Unii ziseseră că se ceartă cu Dumnezeu. Popa nu-l afurisise, doar bătuse trei cruci mari și clătinase din cap. Nici Dumnezeu nu dăduse vreun semn, prilej pentru muieri să spună că nu e păcat să tragi cu pușca dacă ți-a murit femeia și trebuie să crești singur un copil. Zamfir, copilul lui moș Zgârci, se dovedise a fi soi rău. Semeni cu tac-tu, Zamfire, striga câte unul atunci când îl vedea umblând hai-hui pe uliță. Ceea ce era
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
la pușcărie niște ani. Se cocârjase sub gânduri, iar atunci când venea noaptea și nu-l vedea nimeni, se ridica din pat și plângea pe întuneric. Zicea De ce, mă, Zamfire, că eu te am învățat de bine?!, și punea mâna pe pușcă. Dar nu trăgea. Poate de frica unui glonte care ar fi putut să ajungă chiar în el, scutindu-l de griji. Spunea cui vroia să-l asculte că omul fără griji e ca pădurea fără copaci sau că atunci când te
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și bine, după ce-i dusese lui moș Zamfir o hârtie. Mult mai era cum era, dar de ce și bine nu prea înțelesese nimeni, însă nici nu întrebaseră. Moș Zgârci stătea în curte, cioplea un lemn și pufăia din lulea. Ținea pușca lângă el, sprijinită de-o buturugă, o privea din când în când și ofta neauzit. Luase hârtia, o citise și o pusese în buzunarul de la pantaloni. Cioplise mai departe în lemnul acela, ca și cum trebuia să respecte un plan numai de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
învăluiau și mai abitir. Într-o noapte, să fi fost către patru dimineața, sătenii auziseră mai multe împușcături. Ajunseseră la poartă, ridicaseră sârma și năvăliseră în curte, crezând că moș Zgârci își făcuse de petrecanie. Îl găsiseră în grădină, cu pușca îndreptată către cer. Șeful de post i-a confiscat arma chiar în noaptea aia, pentru a evita vreo nenorocire anticipată de toți, iar după aceea, aplecat de umeri ca și cum ar fi cărat o greutate mare în spate, moș Zgârci ieșea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
aia, pentru a evita vreo nenorocire anticipată de toți, iar după aceea, aplecat de umeri ca și cum ar fi cărat o greutate mare în spate, moș Zgârci ieșea din când la poartă și se făcea că trage în trecători cu o pușcă invizibilă... Am auzit că a murit fără să-și mai vadă feciorul. Lau descoperit niște copii în pădure, chircit lângă un copac lovit de trăznet. O babă a zis că ăla a fost semnul lui Dumnezeu pentru moș Zgârci, dar
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
așteptată înseamnă și relaxare. Cătălin Botezatu, recunoscut drept unul dintre cele mai plimbărețe personaje mondene, a povestit ce a pățit într-o vacanță petrecută în Sri Lanka. „Ieșisem să mă plimb pe malul oceanului când doi polițiști s-au apropiat cu puștile îndreptate spre mine. M-au legitimat imediat și, după ce au văzut că sunt turist, m-au sfătuit ca pe perioada șederii în Kuala Lumpur să mă îmbrac cât se poate de simplu, fără nicio bijuterie. Motivul? În acea perioadă, era
Cătălin Botezatu, amenințat cu mitraliera în vacanță by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72078_a_73403]
-
pe care a primit-o prin educația sa în limba arabă: o limbă literară aleasă, recurgerea la citate și teme ale marilor opere clasice. Descrierile sale dramatice, tăieturile filmice dintr-o lume care și-a pierdut mințile, "cu mai multe puști decât apă", cu zece mii de bombe căzând, zece mii de sicrie intrând sub pământ, zece mii de valuri zbătându-se sub vapoarele refugiaților, zece mii de săruturi în iubirile amenințate, meditațiile sale asupra sinuciderii, războiului, brutalității, dezumanizării, torturii și crimei, dar și umorul
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
se odihnește la Mogoșoaia, pe iarba din curtea Palatului Brâncovenesc. Prima înaltă moarte de care îmi amintesc a fost aceea a lui Gheorghiu Dej. Era într-o după-amiază călduță și însorită. Jucam fotbal într-un parc al nimănui, cu alți puști de vîrsta mea și apare sectoristul. Îl cheamă deoparte pe cel mai mare dintre noi, pe Roger, care ia și mingea cu el. Pleacă sectoristul și Roger ne spune că a intrat România în doliu, adică nu se mai joacă
Bucureștiul și Medgidia acum 40-50 de ani by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8740_a_10065]
-
bine dispus, încât uită că escortează un prizonier. Cei doi ajung să fraternizeze: "Am coborât apoi pe lângă ultimele pante ale Pirinului, sprinteni și plini de voie bună, parcă toată lumea era a noastră. Dimităr mă luase de după mijloc și mergea cu pușca târâș, pe coastă-n jos, cântând cât îl ținea gura: Tri mesețe v^Gorna Bania/ I cetfârte văf Sofi-i-ia (Trei luni la Gorna Bania/ A patra la Sofia)." Inimosul Dimităr îi spune la despărțire celui pe care chipurile îl păzise
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
un dezolant spațiu imaginar avînd mai degrabă aspectul unui decor de teatru expresionist și într-un timp aparținînd vag secolului XX, după cîteva indicii secundare de ordin material (este evocată fotografia unor piloți, este menționată existența unui aeroport, sînt folosite puști de vînătoare). Un roman de ambianță fantastică, o parabolă neagră și enigmatică, în genul prozei lui Franz Kafka, Dino Buzzati, Julien Gracq, Samuel Beckett și, dintre români, A.E.Baconsky. Și un roman sardonic, titlul fiind, era evident după numai
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
influența turcească în argou apar termeni cu statut discutabil (fie împrumuturi, fie evoluții interne), precum ogeac "ascunzătoare", bidiviu/ bididiu "ins, tînăr", ramazan "stomac", bairam "petrecere", mangări "bani". Au aparținut poate argoului, înainte de a intra în registrul familiar, cuvinte precum sanchi, puști, chiul, cacealma. Sunt însă cu siguranță utilizări recente și inovații în interiorul limbii române chindie cu sensul de "pe-trecere" sau pluralul parai (în loc de vechiul parale) cu sensul "dolari". Un turcism care pare să reflecte o influență turcească directă este zula
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
evenimente culturale românești din țară și străinătate, la recitări ale poeziilor lui Eminescu, în înregistrări pe care le-am putea numi "istorice", am avut ce asculta. În paralel, am constatat că începutul de an e marcat de demararea, ca din pușcă, a protestelor și doleanțelor sindicale. De data aceasta, primii care-au ieșit din amorțeala zilelor de sărbătoare au fost profesorii. Nici nu e de mirare: dacă a existat în România postdecembristă o clasă batjocorită fără milă, umilită, împinsă cu cinism
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
luni mai târziu: "Matei, glumind, mi-a propus să scriu o carte - J'ai choisi la dictature și abia pe urmă să mă întorc. La urma urmei nu e o idee de disprețuit. În 1968, când am plecat ca din pușcă din Franța, plin de elan revoluționar, cam asta era ideea principală pe care o fluturam ca pe o batistă la despărțire. Acolo, în țările din Est, simți cu adevărat că trăiești, pentru că acolo fiecare gest al unui individ are o
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
din poezia lui Eminescu era proprietatea familiei Eminovici. Am înțeles mai bine de ce copilul Mihai își putea permite să se oprească pe malul lacului și să-l contemple, fără teama că apare vreun paznic gata să tragă în el cu pușca încărcată cu sare. ... Astă-vară stăteam culcat în iarba din grădina mea și mă gândeam cu dragoste la șopârlele, la greierii, la fluturii care îmi însuflețeau grădina. Le rugam pe albinele specializate în polenizarea cireșilor să-mi polenizeze și prunii, ale
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
brusc, salută reverențios și ne părăsește luându-și cu el taina și cerga... Rămânând singuri, Liza mă duce la o cârciumă din apropiere, mă ia de ambele mâini, mă plantează în grădina micuță și pe când așteptam cafeaua, scoate ca din pușcă: - Povestește. Povestește repede tot ce știi, iar mie nu mi-ai spus. - Ce nu ți-am spus? - Nu mi-ai spus nimic și știi totul. Tu știi până și după câți pași rămâne omul singur... Pentru ce inelul nu reacționează
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
pașilor mici, ci pe politicianul ambițios dornic de măsuri radicale, cu un ochi la opinia publică, pe care o dorește manipulată corespunzător, cu celălalt la Casa Albă. Pentru cei doi soldați, unul dintre ei cu piciorul fracturat, aflați în bătaia puștii, fiecare secundă contează într-o luptă pe viață și pe moarte. Timpul, cum am mai spus, este cheia acestui film destul de static care-și extrage dramatismul din această cronometrare a fiecărui act, a fiecărui cuvînt spus. Nimic din ceea ce se
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
mafiot. Dar mai e și prostie, lașitate, spirit de turmă, inconștiență. Destui dintre jurnaliștii aflați în avanposturile oribilei bătălii pentru suspendarea lui Traian Băsescu se comportă asemeni răcanului adus pe câmpul de luptă direct din grajd: trage și el cu pușca pentru că așa fac toți. Pe de altă parte, chiar la ziarele unde înregimentarea e masivă, există suficienți oameni care, în adâncul sufletului, se simt oripilați de aerul toxic pe care-l inhalează. Direct sau indirect, ei s-au delimitat de
Casieria sau onoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9831_a_11156]
-
lui Eros (iubire înaripată) sau al lui Pteros (iubire care te silește să prinzi aripi), căci scenele erotice în care este angrenată "palida fecioară Jeny" sînt de-a dreptul urmuziene, cu echivocul concupiscenței eșuat în absurd. După ce-și vopseau puștile în liliachiu, cătanele "clătinate de dragoste și ispită / se duceau la Jeny care le dădea voie să-i lingă, / doi cîte doi, talpa stîngă". Dar poate cea mai atipică figură feminină din poemele lui Dimov este jucătoarea de tenis Clotilda
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
ce-i drept, talentat, aducînd puțin a Kramer din Prietenii tăi (Friends), sitcom care poate constitui un reper pentru un umor inteligent, de bună calitate. Una din scene se joacă pe ambiguitatea dintre o cafteală între cei doi kazahi goi pușcă și o posibilă scenă homoerotică. Mi-am amintit cu nostalgie de gagurile inteligente și candide ale lui Benny Hill pe această temă. Altfel, teoreticienii pot admira scenariul postmodern al întregii construcții, "intertext" filmic și muzical, scene care amintesc de Kusturica
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
stupefiante nu conving pe nimeni. Alcătuită, la vârf, chiar și azi, în ianuarie 2007, din mulți oameni construiți pe calapodul onoarei ghipsuite a lui Victor Atanasie Stănculescu, comportamentul Armatei române îmi ridică serioase semne de întrebare. Cele trei salve de pușcă trase în cinstea unuia din vinovații de dezastrul țării nu sunt doar semnul unei mentalități învechite. Acel colonel Nițu, șeful comenduirii Garnizoanei București, nu e decât un șurub în marele mecanism al șubrezeniei naționale. El nu și-ar fi permis
Trei salve în onoarea unui fost by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9957_a_11282]
-
ar încuraja la așa ceva. Ca Armata unei țări membră a NATO să se implice într-o acțiune cu acute conotații politice, e un act de sfidare gravă. Aici nu mai e vorba de-un colonel și de trei-patru răcani cu pușca pe umăr. Aici e vorba de o veritabilă afirmare a revanșei regimului criminal comunist asupra unei societăți ce-și caută, bâjbâind, drumul spre normalitate. Problema îi vizează, dincolo de numitul Nițu, pe toți superiorii săi, până la ministrul Apărării. Acesta va trebui
Trei salve în onoarea unui fost by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9957_a_11282]
-
milioane, iar pe a Linei Ciobanu - fostă ministră a Industriei Ușoare - la un flecușteț de cincisprezece milioane. Asta într-o țară în care nivelul pensiilor muncitorești e tot în jurul sutei și cincizeci de euro. Aici trebuie căutate semnificațiile salvelor de pușcă slobozite la mormântul lui Ion Dincă "Te leagă". Dacă nu se iau măsuri drastice, vom ajunge, tot mai mulți dintre noi, să regretăm că ne-am pierdut energia și timpul pentru a vorbi despre necesitatea de a fi europeni. Din
Trei salve în onoarea unui fost by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9957_a_11282]
-
este inteligența. Dialectica eristică (eris în greacă înseamnă ceartă, dispută) nu surprinde decît latura de agresivitate psihologică, eminamente verbală, a acestei inteligențe. E ca și cum ai avea o panoplie de arme psihologice, un fel de rastel în ale cărui rafturi, în loc de puști și grenade, găsești subterfugii și șiretlicuri. Efectul este însă același: adversarul sucombă sub povara unor argumente pe care nu le mai poate cerne mental. Cum s-ar spune, pe adversar nu trebuie să-l ucizi cu mîna ta, ci trebuie
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]