625 matches
-
eram prea ușor. Am băgat cârpe acolo ca să nu taie piciorul. Bine că am scăpat de pe Miercurea Ciuc că rău a fost. Am făcut tatuaj cu Edit, nevasta mea, dar nu place că afară se știe după asta că am fost pușcăriaș. La Miercurea Ciuc era șef de cameră sifon care turnat la mine că m-am uitat cum făcea sex. Curva, cum e învățat pe afară, așa făcut și-n pușcărie...eu nu făcut nimic, ci o venit la mine și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lemn. S-a așezat lângă Gaston și i-a zâmbit. Așa cum stătea, i se vedeau pulpele dolofane ca de ridiche japoneză, precum și chiloții. Gaston și-a întors privirile, jenat. — Tipul n-a scăpat din pușcărie, nu? Gaston arăta ca un pușcăriaș. — Stai liniștită. Nu era de mirare că în ochii lor Gaston părea un pușcăriaș evadat, așa cum văzuseră în filmele de groază americane. În plus, poliția era pe urmele unor străini care se vânturau prin Tokyo pentru contrabandă și trafic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vedeau pulpele dolofane ca de ridiche japoneză, precum și chiloții. Gaston și-a întors privirile, jenat. — Tipul n-a scăpat din pușcărie, nu? Gaston arăta ca un pușcăriaș. — Stai liniștită. Nu era de mirare că în ochii lor Gaston părea un pușcăriaș evadat, așa cum văzuseră în filmele de groază americane. În plus, poliția era pe urmele unor străini care se vânturau prin Tokyo pentru contrabandă și trafic de droguri. Și erau mulți în ultima vreme. — Ce statură, Kimie! Ne-ar trebui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
sută de yeni. Dormitoarele comune erau înțesate de lume pestriță, dar camerele de trei sute de yeni erau, de obicei, ocupate de familiști. Cei care locuiau aici cu familiile erau în cea mai mare parte muncitori zilieri, muncitori ocazionali, proxeneți, foști pușcăriași. Deși muncitorii zilieri erau angajați cu ziua, lucrau permanent în același loc; cei ocazionali așteptau pe stradă, în fiecare dimineață, să-i adune un camion și să-i ducă acolo unde era nevoie de mână de lucru în ziua respectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
am stăruit. - Sigur că da, noi nu pricepem astfel de lucruri. Dar unul din oamenii care ne-au dat aurul a avut parte de temniță grea, nevinovat fiind, și ar dori ca o parte din bani să fie folosiți pentru pușcăriași. Am fost asigurați că acest om puternic, în locul numit Muta, oferă adăpost celor osândiți. Mi-am dat seama imediat că mersesem prea departe. Tânărul preot s-a dat înapoi cu un pas și s-a uitat la noi circumspect. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spun... Hipnotizat parcă de mișcarea mâinii mele, a izbucnit nestăpânit: - Ei bine, oricui, dar nu aceluia trebuie să-i dai obolul. - De ce, reverendissime? După un moment de ezitare, înfricoșat de ceea ce tocmai era gata să dezvăluie, mi-a spus: - Fiindcă pușcăriașii lui de la Muta sunt chiar longobarzi. Asta știu sigur. L-am văzut pe Gundo aprinzându-se și căutându-și pe sub mantaua dublă de lână pumnalul. L-am potolit, făcându-i semn cu ochiul. M-am adresat preotului cu tonul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pur și simplu din lipsă de spațiu. Apoi se hotărî și, Îndreptând sprayul spre suprafața trenului, apăsă. Își scrise numele - așa cum fac copiii În praf și pe nisip. Cum fac turiștii pe monumentele pe care nu le vor mai vedea. Pușcăriașii pe pereții celulelor care-i Închid. Scrise patru litere Întunecate. MAJA. De câte ori trenul acesta va alerga pe sub pielea Romei, va purta cu el numele lor În amintirea acestei nopți. Uneori desenele sunt șterse În câteva zile, alteori rămân acolo luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sus. Ești arestat! spuseră oamenii. Ares..., cum? întreabă nedumerit Prâslea. Polițiștii îl duseseră pe Prâslea la închisoare cu o mașină, care lui i se părea că este o ciudățenie extraterestră. Când ajunse la secție, Prâslea se schimbă în haine de pușcăriaș, i se făcu o poză, care îl orbi. Polițiștii îl băgaseră pe Prâslea într-o celulă întunecată ca noaptea și îi puseseră cătușe. Frânt de oboseală, eroul adormi adânc pe patul de pușcărie. A doua zi, dis-de-dimineață, când doar câteva
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe Stick ca pe fiul său. Cu trecerea anilor, i-a dat lui Stick tot mai multe puteri asupra colegilor lui închiși, până când a ajuns să hotărască el cine doarme la fereastră și care bărbat trebuia înlănțuit lângă veceu, așa că pușcăriașii făceau tot ce puteau ca să-i intre în voie și să-l mituiască. Îți spun, Den-ne, zicea Shery, dând din cap cu admirație, oriunde se duce omul ăsta, puterea ajunge în mâinile lui. Între timp, regele bătrân a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai apuca săptămâna și când a fost găsit mort - nu omorât, stai liniștită, pur și simplu mort din cauza anilor îndelungați de beție puternică - prizonierii l-au proclamat oracol. Un paharnic s-a întors de la închisoare cu o poveste despre un pușcăriaș care vede viitorul și atunci regele a trimis după Stick și l-a pus să-i tălmăcească un vis care îl bântuiau de luni de zile. Nu era un vis greu de înțeles, dacă mă întrebi pe mine, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Dar visele îl bântuiau și îl speriau pe idiotul de rege, iar el l-a calmat spunându-i că avea șapte ani la dispoziție ca să se pregătească pentru o mare foamete care avea să vină. Și așa a fost ridicat pușcăriașul, un intrigant străin și analfabet, și a devenit mâna dreaptă a regelui. Îmi închipui că fiul tău ți-a spus deja că Zafenat Paneh-ah e total dependent de Re-mose. Și acum că Zafenat nu e doar vizir, ci și tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
altă imagine în oglindă, și l-am zărit pe tata, era foarte slab, urca pe o rampă, ducând un sac de ciment în spinare, am văzut cum gâfâie, înaintea și în urma lui șirul era lung, purtau cu toții zeghe vărgată de pușcăriaș, am simțit un nod în gât, știam c-o să mă apuce plânsul, ei, și atunci imaginea a început să unduiască iarăși și să se tulbure ca apa, apoi s-a tot încețoșat, și n-am mai văzut decât lumina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bancheta din spate, Ryan părea că savurează liniștit peisajul. Fusese imediat de acord cu cererea lor de interogatoriu, adăugînd chiar, cu un zîmbet, că se mirase că Lucas și cu ea nu aflaseră mai curînd de trecutul lui de fost pușcăriaș. CÎnd intrară În curtea jandarmeriei, dădură de Morineau care, foarte agitat, venea În Întîmpinarea lor cu un dosar În mînă. - Am informații În legătură cu trecutul lui Ryan, ghiciți ce a făcut! - Treizeci și cinci de ani de Închisoare penru uciderea unui polițist, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ani... De vină a fost probabil o ceată de ștrengari care nu-și dădeau seama ce făceau, trei dintre ei sînt acum morți: Gildas, Yves și Loïc... - Ce legătură au cu mine? SÎnt cumva suspectul ideal pentru că sînt un fost pușcăriaș? Marie Îi atrase atenția lui Ryan că seria crimelor Începuse la puțin timp de la instalarea lui la far. Se uită la ea, contrariat. - Mă obligi să Îți atrag la rîndul meu atenția că s-a Întîmplat și după sosirea dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sfărîmăturile epavei fuseseră trimise la laboratoarele PS, dar trupul lui Ryan tot nu fusese găsit. Le Întinse Télégramme de Brest. Ryan zîmbea aparatului fotografic, poza fusese făcută chiar În locul unde stătea acum Marie. MOARTEA TRAGICĂ A SCRIITORULUI PATRICK RYAN Fostul pușcăriaș să fie cumva o nouă victimă a ucigașului din Lands’en? - Și dacă Ryan avea dreptate? hazardă Marie. Dacă Gwen s-a debarasat de ceilalți jefuitori ca să pună mîna pe prada rămasă? - E o femeie ambițioasă, hotărîtă și inteligentă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tractorist neidentificat, din echipa celor care transportau porumbul de pe tarla în acele zile. I se mai oferise o variantă: pocinogul l-ar fi făcut un deținut, puțopalmistul Fane Lanolină, care reușise să fugă chiar în acea zi din lotul de pușcăriași din închisoarea din pădurea Obancea, aduși la cules de porumb în Șoptireanca. Girevengu a refuzat cu fermitatea această variantă. Oricât de păcătoasă în neștiința ei curioasă ar fi fost Mantinela, nu se putea accepta aventura ei cu un pușcăriaș. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de pușcăriași din închisoarea din pădurea Obancea, aduși la cules de porumb în Șoptireanca. Girevengu a refuzat cu fermitatea această variantă. Oricât de păcătoasă în neștiința ei curioasă ar fi fost Mantinela, nu se putea accepta aventura ei cu un pușcăriaș. A fost acceptat tractoristul. În fond, era și el om al muncii și, la o adică, aducea un ban sigur în casă. A și intervenit Goncea, promițându-i tatălui rușinat că, dacă nu mai are nici o pretenție, vor interveni ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de la Gherla și-l ducea la Canal. Ieșea d’acolo îl ducea în Baltă. Ieșea și d’acolo, îl mai trimitea și-n Deltă, la stuf, că mai descoperiseră că nu spusese și aia, și aia. Își făceau planul de pușcăriași politici cu el. Ultima dată l-a scos din pușcărie Dej, cu decretul ăla din aprilie 1964. Ceaușescu nu l-a mai închis. Dar tot îl mai săltau securiștii din când în când și-l mai învinețeau, că nu vroia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din Piatra-Neamț, cu părinții săi (din cauza lucrărilor de la lacul de acumulare Bicaz, aceștia s-au mutat, Între timp, din Poiana Teiului În Târgu-Neamț), cu fosta-i prietenă Silvia, acum familistă (nici una dintre aceste persoane nu-l mai recunoaște pe cadavericul pușcăriaș), Încât regretăm profund că doar un fragment din aceste pagini putem reproduce. „Când soarele scăpăta, am ajuns În autogara din TârguNeamț, dar, ca la Buhuși, nu mă aștepta nimeni (cu toate că autorul Își anunțase sosirea, nota lui M.S.D.). Mergând pe strada
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
care să suprime orice amintire. În special cu aceștia, Domnul Mihai Stere Derdena se luptă cu arma scrisului, argumentând cu calm și În deplină civilitate, uzând de o informație diversă, ce denotă o arie culturală impresionantă (mai ales pentru un „pușcăriaș”, mereu În luptă cu regimul comunist, prigonit și după ieșirea din Închisoare). Iar celor care agită mereu marota antisemitismului legionar, autorul le „servește” cu delicatețe o amintire (dintre multe altele care fixează cu fermitate adevărul În legătură cu acest subiect) despre Corneliu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
partid, mi-am descoperit lucrușoarele surâzând galben, în lumina cretacică a unui bec de 30 de Wați, ambalate în mucoasele unor saci albăstrui de plastic, suprapuse după criterii vandalice de mărime și greutate și inventariate sub niște numere ca de pușcăriași. Mi-am petrecut noaptea pe hol, termoizolat în teaca unui sac de dormit. Cu tâmpla pe partiturile lui Rahmaninov. Cu un bocanc pe subtilitățile tehnologiilor petrochimice. Și cu altul pe STAS-urile din construcții montaj. Dis-dimineața m-am bărbierit la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la care trebuia să ne tundem zero și înainte de bacalaureat cu o săptămână toți băieții din clasă am fost nevoiți să ne tundem zero sub amenințarea că altfel nu vom putea intra în examen. Am mers la banchet ca pușcăriașii, a lăsat repetent un coleg în ultimul an. Era extrem de periculos și răzbunător, sunt sigur că în producție s-ar fi făcut de râs cu psihicul lui de cârcotaș, de om căruia îi plăceau turnătorii etc. A întrebat și fetele
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mică, cu ziduri înalte și porți de fier, încuiate cu niște driguri de oțel. Un gardian a făcut apelul, că aduseseră mai mulți o dată. Le-a strigat numele la fiecare și poreclele, glumind, și i-a trimis la tuns. Frizerii, pușcăriași și ei, abia îi așteptau. Noaptea de sfârșit de vară era în miezul ei. Se schimba garda și se auzeau glasurile gardienilor pe crestele de piatră. În locul hainelor, un magazioner le-a dat câte un costum gros de postav, în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui Paraschiv, dar zilele trecuseră. Era mai mâhnit, mai bătrân și mai uscat la inimă. Avea ce povesti câte petrecuse. Că și acolo erau reguli și stăpâni. Cum intraseră, i-au luat în primire hoții mai vechi. Mai mare peste pușcăriași se afla un vătaf de se ținea bine cu păzitorii. El tăia și spânzura. Aveai nevoie de-o țigară, de mâncare, voiai să trimiți o scrisoare afară, la rude, el le făcea pe toate. Dar trebuia să-i dai. Lua
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe Paraschiv 1-a luat în focuri: - Cum îți zice, tolomacule? - Da tu cine-oi fi? Nepotul lui Zmeu? se supără cel tânăr. Nu prea se vedea bine. Celula era lungă și întunecoasă. Într-un zid ardea o lampă chioară. Pușcăriașii cei vechi au înghețat. Nou-lvenit nu le știa obiceiurile. Gheorghe 1-a tras de mână. Vătaful s-a dat jos la ei. Se făcuse liniște. Nu mai mișca unul. - Puișorule, tu n-ai mai fost pe la pension, se vede treaba
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]