468 matches
-
de local, care se află în vecinătatea mea. Cuvintele cele mai uzitate în astfel de localuri sunt celebrele P&M, cuvinte grele și dizgrațioase, care ies de pe buzele unor copii de 7-8-9 ani și care, pesemne, fac o mare plăcere puștoaicelor de 11-12 ani, mult prea bucuroase în a-și arăta mugurii sexualității. Îmi e scârbă că într-o astfel de țară sunt nevoit să-mi cresc copila. Scârbit și jenat... Codruț 6 iulie 2006 Încep prin a mă referi la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
avea decât ciorbă de burtă și ciorbă de văcuță. Sâmbătă, pe la ora 13.30. Ne-am resemnat, cum poți comenta când dai de astfel de amănunte deja clasice în România? La o masă distanță de a noastră am observat două puștoaice românce, puternic italienizate, care distrau un tânăr macaronar, care era prietenul uneia dintre cele două. Sângele apă nu se face, chiar după 2000 de ani. La sfârșit l-am lăsat pe francez să plătească, nu m-am repezit cu banii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
buzna peste dânsul... Calm, mi-a închis ușa-n nas, cu clanța fleașcă, continuându-și imperturbabil intimitatea... Denisa m-a asigurat că-mi face rost ea Despre eroi și morminte, carte împrumutată, într-un moment de vană hormoneală laică, unei puștoaice divine, dar trădătoare... Mușina a călcat strâmb și și-a scrântit o gleznă... Ilie Constantin era înțolit la fix într-un costum alb... Saviana Stănescu mi s-a năzărit extrem de senzuală și parcă mai împlinită-n nuri... Vitalie Ciobanu mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
oprit o clipă, nedumeriți, după care Alina a întrebat, senină și cuminte, care sunt prăjiturile acelea à la Tufli - fiindcă noi de fapt asta voiam: să gustăm și noi din farmecul dulce al Iașiului de odinioară. La tejghea era o puștoaică din acelea. Fetișcana a avut o secundă - doar o secundă - de ezitare, care putea să sugereze că nu știa. După aceea s-a repliat repede, s-a sumețit și a răspuns iar în stilul pe care îl uitasem: „Da’ ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
altădată... și nici nu mai aveam haz... *** Evenimentele vieții mele căpătaseră o nuanță ușor grotescă. Mergeam pe I.C. Brătianu într-o dimineață. Nu mai țin minte la ce mă gândeam. Pășeam absorbit. Când am făcut colțul pe Cuza Vodă, o puștoaică, elevă, înaltă, negricioasă, a scuipat veselă. Curios e că vedeam bucățile albe de salivă, țâșnind în snop din gura ei largă, buzată, cu dinți extrem de albi. Au căzut pe trotuar. Kaștoaca și-a pocnit palmele una de alta și a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
nimic." Jurnalul, apărut în ediția a II-a la Ed. Humanitas, acoperă intervalul 1932-1947. De fapt, însemnările ajung până în 1949, dar deținătorii manuscrisului au hotărât, din motive pe care le bănuiesc, să nu treacă dincolo de '47. Începe cu confesiunile unei puștoaice, încă elevă, și ajunge, la 30 de ani, poate din exces de luciditate și autoanaliză, într-un impas existențial din care vede ieșiri apocaliptice: "O să se termine povestea asta, O să se termine chiar dac-ar fi nevoie să mă culc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mai ales feminine și, de obicei, hobbiți, dar hobbiți ce-ar fi trecut prin cartea lui Jan Kott!) Ieșeam să cumpăr ziare și ceva de mâncare: fructe și pâine. Și pe trotuare, înaintând leneș, admiram cu o nostalgie infinită femeile, puștoaicele... mă rodea un soi de disperare dulce... Veneau zilele de toamnă, cu ploi nesfârșite, cu vânt, cu frig și amintiri din adolescență... Îmi părea rău că fusesem atât de pur, de răvășit, de speriat de întâmplările „amoroase“. Acum... Era evident
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
să văd mănăstirea Icoanei în plin centru al Bucureștiului. Am dat de un călugăr care bătea "toaca" cu un ciocănel pe un arc de fier. Emoție, ca și cum aș fi găsit pasărea care cântă, și aș fi văzut-o chiar cântând. (Puștoaica Olive). În artă nu pășești pe drumul cel bun decât renunțând la ceea ce place. Elogiile ne plac pentru că asta îi descalifică pe autorii lor. Iată de ce oamenii care s-au apropiat de noi flatându-ne, ne devin străini de îndată ce încetează
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
mei, drept care uneori săream din curte, pe fereastră direct în bucătăria Antonelei, ca să mănânc ba o prăjitură, ba orice altceva; la etajul doi stătea Corina, cea care mi-a arătat întâia dată ce înseamnă un casetofon și muzică bună de puștoaică - în plus, Corina învăța foarte bine, era premiantă, așa încât eram lăsată în preajma ei măcar pentru faptul că aș putea deprinde și eu oarecare aplecare spre învățătură (mai exact, către matematici), ca să nu mă mai joc cât era ziua de lungă
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
gândesc la coregrafa Vera Mantero, m-aș opri la: 1. degete-arcuri; 2. chip împietrit hipermachiat; 3. stare „atroce“, cu un r lasciv și asurzitor, un r care ți se depune în creier; 4. coate lipite de podea și zâmbet de puștoaică nepotolită. S-a născut în 1966 la Lisabona și a făcut parte, timp de cinci ani, din Ballet Gulbenkian. Când a plecat, și-a lăsat poantele la ieșire și-a început să caute ce era mai profund personal în corpul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
cu baterie! Scria și el versuri... În prezent, urmez cu sfințenie un tratament antidepresiv la domiciliu, citesc cu glas tare Faust (în traducerile la îndemână: Blaga, Doinaș, Nemeșă și nu mai am curajul să mă îndrăgostesc, deși femeile, mai ales puștoaicele, îmi plac la nebunie! Tot ce v-am povestit este sută la sută ficțiune... * * * „Oare nu practicăm unele îndeletniciri din convingerea că ele sunt bune în sine și nu căutăm unele desfătări intuind că ele sunt de o importanță vitală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
muzica clasică, circari, dansatori de profesie sau antrenori de dans, toate la scenă deschisă. Fiind aproape de restaurantul-grădină unde luam masa și auzind glasul superb al unei tinere chinezoaice, m-am dus pentru câteva minute să asist la spectacol. Era o puștoaică de 13-14 ani acompaniată de o chitară și audiată de turiști, care au aplaudat-o îndelung. Îmbujorată la față, la final a făcut plecăciuni 116 repetate de mulțumire celor care i-au apreciat meritele, apoi a fugit la mama ei
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
operatorii de telefo nie mobilă în SUA și care a dus la întârzierea cu care mesajele text au prins în America a fost că au promovat SMS-urile mai degrabă pentru managerii în vârstă de peste 30 de ani decât pentru puștoaicele de 15 ani. Au mai fost și probleme logistice, cum ar fi aceea că, inițial, operatorii nu permiteau transmiterea SMS-urilor dintr-o rețea în alta. Dacă în România acest tip de mesaje a prins, între altele, datorită faptului că
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
pe drum de-au întârziat un pic. Îmi amintesc de un cuplu foarte simpatic care aniversa trei ani de căsătorie fix în seara filmării, de un puști rârâit care știa pe de rost replici întregi din scenete sau de Pufa, puștoaica de patru ani care venea cu mama ei la filmări și care în scurt timp a devenit alintata platoului.“ Nu au fost acțiuni de marketing „lipsite de fertilitate“, spune Ioana, ci „întâlniri vii și calde“. Echipa a documentat video poveștile
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
spectacolul la care asistase el însuși demult, cu Chantecler de Edmond Rostand, dat de o trupă franceză în turneu în România. Câțiva ani buni de joacă am avut însă cu partenerii din ghettoul curții vecine: o groază de puști și puștoaice care vorbeau între ei exclusiv maghiara, dar cu mine o dădeau și pe românește, mai mult sau mai puțin puchinoși, cu care ne jucam firește și de-a hoții și gardiștii, dar care, mai ales, au devenit curând întru toate
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
prigoniți tocmai în mâinile crăpate de-o sete necurată de excese ale prigonitorilor. Ieșirea dintre despărțiturile precare cuprinse de flăcări era cu două tăișuri. În deruta creată de fumul gros și înecăcios, Rică o apucase în goană pe Marieta, o puștoaică doar pe jumătatea lui ca vârstă, și, cu ea în brațe, se avântase în ostila vecinătate a taberei. Auzise de la alții de scuturile umane și se gândea că, încolțit de nevoie, s-ar fi putut adăposti câteva secunde prețioase îndărătul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lor, o primă mângâiere, o făgăduință de fericire. La venirea serii, Catherine se simte victorioasă: a reușit să descrețească fruntea vărului său și să-l facă pe "băiatul mare" de 18 ani să "se îndrăgostească un picuț de ea", o puștoaică "de doar 15 ani". Însă, așa cum se întâmplă mereu, pe Catherine încep curând s-o roadă remușcările. Nu te juca cu focul", își tot repetă ea. Nu trebuia ca vărul său să se îndrăgostească cu-adevărat de ea, iar cunoștințele
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și încrezători. Cu toate acestea, treptat-treptat stereotipul binar începe să se destrame. Polii senzual și spiritual ai femeii, odinioară diametral opuși, încep să se contopească. Idealului îngerului diafan, aureolat de spiritualitate care domina în perioada Belle Époque îi succede modelul "puștoaicei erotice", deopotrivă inocentă și seducătoare. Imediat după război, realizatorul de filme Cecil B. De Mille lansează la Hollywood tipul fetei atrăgătoare și nostime, care triumfă în comediile americane ale lui Howard Hawks sau Frank Capra. Să ne gândim de pildă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nu-i ia în serios amenințarea, care o irită totuși. Întinzându-și brațele, descoperă, împrăștiate pe pat, mai multe cuțite. Sună. Cléa catadicsește să se arate. Prost dispusă, desigur. "Ce e cu toate cuțitele astea pe patul meu? Și cu puștoaica asta care amenință că mă înjunghie? Știu foarte bine că se amuză doar ca să mă sperie, totuși..." Cléa ridică din umeri, nu știe cum au ajuns cuțitele acolo și, până la urmă, ce i se poate întâmpla? Heideggeriana este mai bine
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
le repare. Brigitte pleacă mâine în concediu cu cele două fete ale ei, două adolescente, ale căror fotografii i le arată, mândră. Se duce în Germania și Elveția, unde are prieteni și rude. După aceea, o să plece soțul ei cu puștoaicele. Soții au hotărât să nu-și ia concediu concomitent, pentru ca fetele să poată profita la maximum de vacanță. În zilele următoare, febră, pusee de tensiune și dureri pe care numai morfina le calmează. O infirmieră, care vine să-i schimbe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fiecare dimineață își trăgea îndelung ciorapii, mândră de picioarele ei, zdrăngănea la pian un tango, iar elevele din clasele superioare, neținând seama de izurile de bucătărie, dansau. Câteva perechi evoluau strâns înlănțuite, fără a-și vorbi, într-o ciudată încordare. Puștoaicele se ciondăneau pe sub mesele trase deoparte sau se distrau grozav, maimuțărindu-le pe cele mari și pufnind în râs. Nu dansezi? Se răsuci. Vocea zeflemitoare era a unei fete cu față asimetrică, puțin teșită pe-o parte, urâtă, după criteriile
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tu!" Gabriela ridică din umeri. "Nu te interesează să dansezi cu o fată?" "Mă prostdispune." "Asta, oricum, în după-amiezele de duminică!... Unele se ascund ca să plângă. Mai bine să dansezi." Fata trase un scaun și se așeză alături de Gabriela. Tărăboiul puștoaicelor, care sfârșiseră prin a răsturna o masă, o făcu să se întoarcă: "Hei, mai încet, domnișoarelor! E ultimul salon în care putem sta de vorbă aici!" Și apropiindu-și mai mult scaunul de al Gabrielei: "Chiar așa, să stăm de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Cartea mea, cîtă o fi fost, nu mai era prin nici o librărie bucureșteană și, culmea, din cele aproape 1000 de exemplare venite la P. Neamț nu se mai găsește nici unul prin librării. De fapt, am constatat că tot mai multe puștoaice mă caută prin acel oraș în care mă voi muta neapărat în acest an! Aș pleca în fiecare zi de aici! Nu mai suport să stau atît de izolat, deocamdată. Totul ar fi în regulă dacă aș avea ceva bani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de lux! Acum trei ore m-am întors de la P. Neamț. Ieri m-am văzut și cu Daniel (Corbu n. red.). Ceilalți nu! Chioaru (Dumitru n. red.) a plecat definitiv al Sibiu. E librar acolo. Am probleme cu iubita mea, puștoaica. Sper să nu iasă un dezastru. Nu vreau nici copii și nici căsnicie. Recunosc: sînt oarecum crispat. La Iași a fost în regulă! Am dat trei examene (sintaxa, dialectologia și psihologia). Ultimele două le-am luat cu 10, primul l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Da? Și aștept CARTEA ta, cu emoție și încredere! Te las. Mai am de răspuns domnilor Paler (care nu știe de ce nu-i confirm primirea ultimei sale cărți; dar n-am pri mit-o!), Grigurcu, Liviu Stoiciu, Azap, George Ostroveanu + puștoaicele! Am primit din Franța o excelentă "Chronologie des civilisations"! Ce popor minunat! "Povestea poveștilor" a lui Creangă o să apară la " À l'écart"! Te îmbrățișez cu dragoste și frăție! Aurel Dumitrașcu Borca, 31 august 1986 Dragul meu, Îți răspund telegrafic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]