478 matches
-
O epșoară, bună, rea Îmi țineam casa cu ea. 5 Slujbașii Măriei Tale, Venetici și haimanale Mi-o ochiră Și-o răpiră. {EminescuOpVI 261} Când vor fi oameni mai mulți, La mine să nu te uiți; Când or fi mai puțintei, Ochii tăi să fie-ai miei. 336 Culbeci, ca să crești, Scoate coarne boerești Și te du încet pe cale Pân-la Dunăre la vale, Fie apa-i bună, rea, Tot să bei din Dunărea. 337 Jos în vale pe-un pietroi Șede
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Pământule, cum ai răbdat Într-acel ceas blăstămat, Pământule, nu te - aprindeai, Au pe semne și tu vreai. Mai bine moartea să mă fi luat Într-acel ceas blăstămat, Decât acum pentru tine Puică - n-au rămas inimă-n mine. Puțintică ce-au rămas Mi-o mâncași numa-ntr-un ceas. Puiule, ce necaz avuși pe mine Să mă pedepsești atât în lume. Sărutatul Dumitale M-au adus la amară stare, De vreme ce sunt orânduit Din ceasul cel afurisit, Să fie așa
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Câte slujbe le fac toate Și le scoț la căpătâi; Grijind slujesc toată casa Supusă pân-la pământ, Și mica cenușăreasă Sluga Dtale sunt. (fuge) În zădar eu nici odată De orice slujbă grea nu fug Și nimenea nu-mi arată Puțintel prieteșug; Las ce-or vrea toți facă, zică, Tac dar am dreptate eu, De-o cenușăreasă mică Îngrijește Dumnezeu. 453 {EminescuOpVI 454} No. 58 Verde frunză foaie lată, Pentru tine Stanco fată Mâncai Vinerea odată Și Lunea niciodată, Dumineca o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o respectăm noi, ar fi transmis pur și simplu ideea superiorului său. Președintele scoase un suspin care i se înțepenise în piept, puse telefonul în buzunar și întrebă, Ei, ați aflat ceva? Întrebarea, pe lângă inutilă, era, cum s-ar spune, puțintel perfidă, în primul rând, pentru că de aflat, ceea ce se numește a afla, întotdeauna se află câte ceva, chiar atunci când nu servește la nimic, în al doilea rând, pentru că era evident că acela care întreba profita de autoritatea inerentă funcției pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
într-una din aceste case. Însemnul simbolic păru să învie la primele acorduri ale imnului național, adierea slabă făcuse brusc loc unui vânt energic care nu putea veni decât din vastul ocean și din bătăliile biruitoare, dacă ar fi suflat puțintel mai mult, cu un strop de forță în plus, cu siguranță am vedea apărând valkirii călărind cu eroi pe crupă. Apoi, dispărând în depărtare, distanțându-se, imnul luă drapelul cu el sau drapelul luă imnul cu el, ordinea factorilor este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
valoarea lui perenă, pe ispravă se construiește caracterul său uneori neisprăvit. În acest cuvînt se ascunde secretul ființei sale greu de pătruns. Dar ce este această „ispravă”, la ce se referă ea, de fapt ? Păi, dacă stăm se ne gîndim puțintel, isprava este o așezare piezișă a faptei în timp și spațiu. Adică ispravnicul, ca să spun așa, își face isprava sa cînd îi vine și unde îi vine. Ea nu este rodul unei planificări în timp și/sau al unei ordonări
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
proces din istoria proceselor. Acesta a început în anul 1983 și încă nu s-a terminat. Până în prezent, litigiul este încă tinerel, fercheș și zburdalnic, are frumușelul, o vechime de doar 28 de ani, dardacă dă Dumnezeu și mai avem puțintică răbdarenu este exclus să își schimbe cu succes de mai multe ori „prefixul". Parcă văd acum, că v-am făcut curioși, foarte, și lungiți gâturile spre mine, doar, doar voi da mai rapid pe goarnă despre ce este vorba. Păi
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mineralierului. Mircea Toader și-a luat safardeaua meritată și a rămas pe mai departe lider de grup. Situația aceasta, chiar dacă multora le pare imbecilă, și PDL spera să nu se mai repete, cică de curând, tocmai s-a mai degradat puțintel. Și asta, cu ocazia dezbaterii unei - sanchi!, vorbă să fie - măsuri de reformă, același lider bine săpunit ulterior, a făcut iar din deget, de data asta corect. Dar parlamentarii din subordine, nici măcar la deget nu s-au mai obosit să
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ne poarte noroc. - Asta făcea când își mișca buzele adineaori, spuse Iliescu. Ne binecuvânta... Darie își săltă ranița în spate și privi obosit drumul pe care apucase cîinele: - S-o luăm din loc, spuse. Am întîrziat destul. - Îndurați-vă încă puțintel, domnule elev, șopti timid Zamfira, desprinzând din raniță o lopată scurtă. Nu-l putem lăsa aici, să-l sfârtece corbii. Până mai fumați dumneavoastră o țigară, i-am săpat groapa... Darie îl privea uluit, parcă nu l-ar fi înțeles
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
biv vel stolnic” s-a închinat nemților și chiar „pămîntul țării noastre l-au închinat nemților pînă într-apa Siretului”. Și spune vodă mai departe: „În vreme ce ne-au încungiurat podgheazul în Curtea domnească, ghenar în dzece, gioi, unde eram cu puțintei boiarinași de curte și cu copiii din casă, și din boierii cei mari... Și așea bătîndu-ne noi cu dînșii, am ieșit pînă la mănăstire la Cetățuia. Într-acea ună vreme ne-au sosit și o samă de tătari într-agiutoriu... biruindu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
duce pe drum, îl pusesă într-o sanie cu doi cai, unul albu și unul negru, și cu hamuri de teiu, ca vai de dânsul. Ocări, și sudălmi, de audze cu urechile. Ș-agiungându la Suceavă, la un sat... au poftit puțintel lapte să mănânci. Iar femeia gazda i-au răspuns că <n-avem lapte să-ți dăm, c-au mâncat Duca-Vodă vacile din țară de-l va mânca viermii iadului cei neadormiți>. Că nu știe femeia acia că este singur Duca-Vodă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
noi în astă seară? Dacă ai să-mi spui, am să știu. Dacă nu... Nu și pace. O tochitură făcută la mama ei. Suntem rupți de foame! Nu avea grijă, Dumitre. Dacă-i ordin...nu se discută. Numai să aveți puțintică răbdare, ca să iasă tochitura cum trebuie. Dacă n-om avea răbdare, o cumpărăm și gata. Până una alta, eu am să văd cum au rânduit treburile flăcăii mei. Moș Dumitru a ieșit în prag și, cu aceeași privire de vultur
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
noroc. Sine studio etira (cum inversa dictonul eternul Păstorel, ca să poată rima cu lira). Tata îl mai credea, cîteodată, sub vraja muzicii lui Enescu. A flautului lui Hristache Popescu, distinsul muzician cu cărare în mijlocul părului cîrlionțat. Și, în ciuda tuturor necazurilor, puțintel și sub vraja pianului Marievici. Telefonul mobil scheaună: Terminat. Reîncărcați. Ce să mai reîncarc? Și mie, ca și tatei, tîrgul, dulcele, mi-a oferit circumstanțe constant nefavorabile. Dar îl iubesc. Și pentru mine "acoperișul lumii" e la Repedea. Am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lume, dacă aveam acasă culoarea sacră? Da, sacră am spus. Să nu mă rîzi. În aceeași zi am primit o cartolină. Noroc de ea: "Bădișor depărtișor/ Ce-mi trimiți atîta dor/ Și pe lună și pe nor?". "Trimite-mi mai puțintel/ Și vino, bade, cu el". A fost o glumă, Russ. Glumă? S-a ascuns un spirit bun în degetele tale cînd ai scris-o. Și-n Ovid Densusianu. E folclor cules de el. Dorul e dureros de dulce atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe "călăii din Wall-Street", îi lua și Mistrie; se încăiera Jebe cu tito-fasciștii, sărea de-un cot și Mistrie; trăgea alarma Jebe contra războiului bacteriologic, alarma o declanșa și Mistriuță, la Iași. Capitalismul nu se lăsa făcut praf? "Seiceas-seiceas, tavarișci, puțintică răbdare: i-o chestiune de scurtă durată pînă-l farîmăm". Avea dreptate Beluțu Zilber: comunismul românesc e un amestec de Caragiale cu Stalin. Parcă numai comunismul. Președintele Iliescu n-a numărat morții "revoluției" ca Pristanda steagurile, să-i iasă peste mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un pepene mi-a venit În minte, dar am ignorat-o cu desăvârșire și m-am străduit să Îi dau Înainte, În pofida umilinței: Zău că mi-ar plăcea să vin - da, tâmpito, ai mai spus asta o dată, Încearcă să progresezi puțintel -, dar nu pot. Eu, ăă, am deja planuri pentru sâmbătă. Un răspuns destul de bun, ținând cont de Împrejurări, am gândit eu. Țipam ca să acopăr sunetul sirenei, dar am reușit să păstrez anume demnitate. În fond, nu era nevoie să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se Întâlnea pe furiș În primul an de liceu. „Iar eu nu Înțeleg cum poți tu să trăiești după atâtea reguli“, replicase ea instantaneu. „Cum poți să te distrezi când ai viața perfect planificată, trasată și regularizată? Trăiește și tu puțintel, Andy! Simte și tu ceva! E atât de bine să trăiești!“ Poate că În ultimul timp Începuse, Într-adevăr, să bea ceva mai mult ca de obicei, dar știam că acest prim an din programul ei postuniversitar era deosebit stresant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ne gândim că autorul jurnalului are În jur de douăzeci de ani și că, În general, la vârsta respectivă, orice tânăr urmărește a lăsa despre el o imagine avantajoasă. Abia la maturitate (și nici atunci, uneori!) descoperim În introspecție voluptatea puțintel masochistă a adevărului. Sinceritățile la care se dedă autorul jurnalului sunt neverosimile, „adulte“ și mai ales demonstrative artistic. N-aș vrea să se deducă de aici că neg posibilitatea ca, În anumite cazuri, un adolescent să fie perfect sincer cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
omenim și pe doamna mușcată, că pare cam bleagă... Alex: Pelargonium... Bunica: Ce-ai zis? Alex: Pelargonium... mușcată adică... ai uitat cum te-am învățat că se spune pe latinește? Bunica: D-apăi dă, mai uit și eu... S-o înviorăm puțintel și pe domnișoara căldărușă... Alex: Aquilegia vulgaris... Bunica: Așa... așa... Și amărîtei ăsteia de micșunică să-i răcoresc oleacă fețișoara... Alex: Cheiranthus cheiri... Bunica: D-apoi cum nu, cum nu... Și-acu s-o întremăm și pe oftigita asta de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ordonați, coane Fănică? Tipătescu: Nu... Nu uiți de ce-am vorbit. Trebuie să avem dezlegarea istoriei cât mai degrabă. Pristanda: Ascult. Tipătescu: Nene Zahario, e lung ce ai să-mi spui? Nu mi-o poți spune la dejun? Trahanache: Ai puțintică răbdare... Nu trebuie să știe Joițica... E comedie mare, Fănică. (șede pe canapea, cu spatele spre fund.) Tipătescu: (uitându-se la ceas) Atuncea treci, Ghiță, pe la nenea Zaharia p-acasă și lasă i vorbă coanei Joițichii nu-i așa, nene
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
lângă ușa din dreapta, iese năvală pe acolo. Tipătescu, dând din umeri, fără să nțeleagă, se coboară să șază pe fotoliu, lângă Trahanache.) SCENA IV Tipătescu, Trahanache Tipătescu: Ei! Neică Zahario, ce e? Ia spune, te văz cam schimbat!... Trahanache: Ai puțintică răbdare, să vezi... Azi-dimineață, pe la opt și jumătate, intră feciorul în odaie, nici nu-mi băusem cafeaua, îmi dă un răvășel și-mi zice că așteaptă răspuns... De la cine era răvășelul? Tipătescu: De la cine? Trahanache: De la onorabilul d. Nae Cațavencu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Economică Română" unde vi se va comunica un document de cea mai mare importanță pentru d-voastră... Al d-voastre devotat, Cațavencu, director-proprietar al ziarului "Răcnetul Carpaților", prezident fundator al Societății Enciclopedice-Cooperative "Aurora Economică Română"..." Ei? Ce document? Trahanache: Ai puțintică răbdare! Să vezi... M-am gândit: să nu mă duc... să mă duc... să nu mă duc... ia, numai de curiozitate, să mă duc, să văz ce moft mai e și ăsta. Mă îmbrac degrabă, Fănică, și mă duc. Tipătescu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
docomentul!" Zice: "Mi-e teamă, zice, că o să fie o lovitură dureroasă pentru d-ta, și ar fi trebuit să te pregătesc mai dinainte, d-ta un bărbat așa de, și așa de..." și iar delicatețuri. Zic iar: "Stimabile, ai puțintică răbdare, docomentul"... El iar: "...că de, damele..." Să vezi unde vrea să m-aducă mișelul!... Biata Joițica! Să nu cumva să-i spui, să nu care cumva să afle! Cum e ea simțitoare!... Tipătescu: Ce! A cutezat? Mizerabilul (se ridică
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
nu înțeleg totdeauna meritele și calitățile morale ale bărbatului, și respectul care va să zică, ce trebuie să i poarte..." În sfârșit (Tipătescu fierbe) ce s-o mai lungesc degeaba! După ce-i pui piciorul în prag și-i zic: Ia ascultă, stimabile, ai puțintică răbdare: docomentul!" vede mișelul că n-are încotro, și-mi scoate o scrisorică... Ghiți a cui și către bine? Tipătescu: (de abia stăpânindu-și emoția) A cui? A cui, nene Zahario? Trahanache: Stăi să vezi. (răspicat și râzând.) A ta
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
-i mișel și pace! Ce te aprinzi așa? Așa e lumea, n-ai ce-i face n-avem s-o schimbăm noi. Cine-și poate închipui până unde poate merge mișelia omului! Tipătescu: (același joc) Mizerabilul! Trahanache: Măi omule, ai puțintică răbdare, zi-i ce i-am zis eu: "Ești tare, stimabile, la machiaverlicuri, tare, n-am ce să zic; dar nu ți-ai găsit omul..." Ei, dacă a văzut că nu i se trece cu mine, știi la ce-a
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]