537 matches
-
sau adolescenți cu SGA se recomandă măsurarea valorii IGF- 1 înainte de începerea tratamentului și de două ori pe an după aceea . Dacă la determinări repetate valoarea IGF- 1 depășește + 2 DS comparativ cu valoarea de referință pentru vârstă și statusul pubertar , pentru ajustarea dozei trebuie avut în vedere raportul IGF- I/ IGFBP- 3 . Experiența în inițierea tratamentului la pacienții cu SGA aproape de debutul pubertății este limitată . Ca urmare , este recomandat să nu se inițieze tratamentul aproape de debutul pubertății . Experiența la pacienții
Ro_728 () [Corola-website/Science/291487_a_292816]
-
sau adolescenții cu SGA se recomandă măsurarea valorii IGF- 1 înainte de începerea tratamentului și de două ori pe an după aceea . Dacă la determinări repetate valoarea IGF- 1 depășește + 2 DS comparativ cu valoarea de referință pentru vârstă și statusul pubertar , pentru ajustarea dozei trebuie avut în vedere raportul IGF- 1/ IGFBP- 3 . Experiența în inițierea tratamentului la pacienții cu SGA aproape de debutul pubertății este limitată . Ca urmare , este recomandat să nu se inițieze tratamentul aproape de debutul pubertății . Experiența la pacienții
Ro_728 () [Corola-website/Science/291487_a_292816]
-
sau adolescenții cu SGA se recomandă măsurarea valorii IGF- 1 înainte de începerea tratamentului și de două ori pe an după aceea . Dacă la determinări repetate valoarea IGF- 1 depășește + 2 DS comparativ cu valoarea de referință pentru vârstă și statusul pubertar , pentru ajustarea dozei trebuie avut în vedere raportul IGF- 1/ IGFBP- 3 . Experiența în inițierea tratamentului la pacienții cu SGA aproape de debutul pubertății este limitată . Ca urmare , este recomandat să nu se inițieze tratamentul aproape de debutul pubertății . Experiența la pacienții
Ro_728 () [Corola-website/Science/291487_a_292816]
-
musculos și forța mai slabe, țesut adipos în exces, apare grația feminină; băieții depășesc fetele ca talie, greutatea (dar pe seama masei active și a dezvoltării dimensiunilor laterale), sistemul osos mai puternic. Din punct de vedere al calităților motrice perioada pubertară se caracterizează prin următoarea evoluție: - începe maturizarea sexuală în prima parte, - către sfârșit aproape toți indicii motricității sunt în creștere, - motricitatea atinge un randament remarcabil, în această perioadă înregistrându-se rezultate sportive foarte bune. Viteza, caracter ereditar stabil, are ca
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
interni (interoceptivi) și externi (exteroceptivi) de pe ambele emisfere cerebrale. În timpul pubertății această calitate înregistrează un regres, deci se impune ca antrenarea ei să aibă loc înaintea pubertății. Forța, calitatea motrică care depinde de dezvoltarea țesutului muscular, este dezvoltată în perioada pubertară în proporție de 68% la băieți și 81% la fete. Rezistența generală are ca substrat biologic capacitatea sistemului cardio-respirator. Volumul maxim al cordului și consumul maxim de oxigen se maturizează după vârsta de 19 ani, acesta din urmă crescând linear
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
când începe pigmentarea. La nivelul intumescențelor se grupează în special neuronii voluminoși, însă la această vârstă nu se pot distinge încă nucleii specifici adultului. Formațiunea reticulată și substanța neagră sunt bine diferențiate, dar nu conțin încă pigmentul caracteristic până la vârsta pubertară” (Demeter, A., 1994, pag. 25). „Emisferele cerebrale ale școlarului antepubertar, din punct de vedere histologic, se aseamănă cu cele ale adultului dar, între câmpurile corticale, limitele nu sunt încă întotdeauna clare și precise. În substanța albă a emisferelor se găsesc
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
ceea ce determină comportamente contradictorii: pe de o parte, receptivitate și ușurință în învățarea motrică, iar pe de altă parte o accentuată instabilitate. 2.2.4. Parametrii funcționali ai sistemului endocrin Procesele biochimice interne devin mai intense, modificări care preced procesele pubertare. Are loc determinarea funcționalității sistemului endocrin prin dozări hormonale corelate cu tipologia endocrină prezentată. Dintre acestea, cele mai importante vizează hormonul de creștere dozat radioimunologic, ACTH, hormonii tiroidieni, corelați cu metabolismul bazal, reflexograma achiliană și variația raportului creatină-creatinină cu ser
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
trebuie menajat, ci dimpotrivă, pubertatea reprezintă începutul unei dezvoltări la toate nivelele. În aceasta perioada copilul este foarte sensibil atât la stimulii motori, cât și la lipsa de exercițiu (S. Israel, M. Buhl, 1990, apud. C.Gevat, 2002)18. Etapa pubertară reprezintă, în opinia lui A. Dragnea și A.Bota (1999), un interval optim pentru învățarea majorității deprinderilor motrice specifice ramurilor de sport, precum și pentru dezvoltarea capacității de rezistență (n.n. direct interesată pentru subiectul acestei lucrări). Acum ar fi etapa optimă
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3067]
-
răspunde printr-o atitudine „sfidătoare”: „mă simt bine așa” și folosește faptul că este ușor supraponderală ca pe un fel de „armură” în prezentarea aspectului său fizic. Ea leagă momentul dispariției bucuriei și stării de bine interioare de perioada transformării pubertare; atunci s-a certat de câteva ori cu mama sa, care dorea să o vadă îmbrăcată cu fuste. În sfârșit, lui Sylvie îi plăcea să facă sporturi recunoscute ca fiind practicate mai ales de băieți, în special lupte dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
creadă că adolescentul nu este sincer. Acest lucru ar fi o mare greșeală, deoarece chiar această labilitate emoțională este o caracteristică a adolescenței și poate fi, de asemenea, una dintre cauzele suferinței sale psihice (vezi capitolul 6, paragraful privind disforia pubertară). Această stare depresivă durează 2-3 ore, câteodată toată ziua, în mod cu totul excepțional 3-4 zile sau o săptămână întreagă. Atunci când se prelungește, starea depresivă reprezintă o amenințare ce riscă să antreneze o stare depresivă durabilă, sau să se asocieze
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
efecte necontrolabile asupra dezvoltării afective și cu probleme pe termen lung în ceea ce privește dezvoltarea personalității. Din toate aceste studii tragem concluzia că evoluția depresiei în adolescență este legată de efectul negativ pe care îl are aceasta asupra dezvoltării și controlului dinamicii pubertare, afectând astfel capacitățile adaptative ulterioare. Prognosticul este departe de a fi atât de favorabil precum s-a putut afirma mai înainte. Într-un anumit număr de cazuri EDM-ul adolescentului reprezintă primul episod al unei tulburări de dispoziție uni sau
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
o zi vor fi și ele dotate cu atributele puterii falice. Această bisexualitate potențială pe de o parte, iar pe de altă parte idealizarea parentală pe care copilul pre-puber simte că o deține explică sentimentul frecvent de omnipotență infantilă. Transformarea pubertară duce la pierderea de către copil a acestui sentiment de omnipotență și a acestei bisexualități potențiale. De acum înainte corpul său va fi purtătorul unei fragilități, a unei absențe, care nu-și poate găsi complementul nici în propria persoană, nici printre
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
nici printre cei din familie, mama în particular, așa cum era posibil în copilărie. Adolescentul este fie bărbat, fie femeie: nu poate fi cei doi în același timp. Exemplul clinic al pacienților cu anorexie mentală arată foarte bine cum această transformare pubertară amenință sentimentul subiacent de omnipotență și măsura în care afectele depresive sunt gata să se manifeste atunci când adolescentul începe să renunțe la această omnipotență. Transformarea relației oedipiene Adolescentul trebuie să se desprindă de relația cu obiectele oedipiene din copilărie. Blos
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
lui însuși și asupra propriei sale funcționări mentale. Aceste întrebări privind sensul vieții și al morții, asupra identității de bază fac parte, bineînțeles, dintre întrebările existențiale fundamentale cu care individul trebuie într-o zi sau alta să se confrunte. Transformarea pubertară care este marcată de îndoiala în ceea ce privește recunoașterea de sine, travaliul de identificare în curs, ruptura de vechile interese, toate aceste lucruri explică apariția acestei replieri spre sine și a întrebărilor ontologice. Aceste întrebări sunt cu atât mai dureroase și insistente
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
perioade de excitare, de jubilație sau de exaltare. Astfel, adolescentul trebuie să se confrunte cu oscilații neîntrerupte ale dispoziției sale și putem defini această perioadă ca fiind aceea a unei veritabile disfuncții fiziologice a timiei, ceea ce noi vom numi: disforie pubertară”. În afara manifestărilor clinice amintite mai sus, semnele epidemiologice ale acestei „disforii pubertare” se regăsesc în cadrul „ambianței depresive” bine scoase în evidență în studiile epidemiologice care utilizează instrumente de evaluare dimensionale. Pentru a răspunde la prima noastră întrebare, pare legitim să
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
se confrunte cu oscilații neîntrerupte ale dispoziției sale și putem defini această perioadă ca fiind aceea a unei veritabile disfuncții fiziologice a timiei, ceea ce noi vom numi: disforie pubertară”. În afara manifestărilor clinice amintite mai sus, semnele epidemiologice ale acestei „disforii pubertare” se regăsesc în cadrul „ambianței depresive” bine scoase în evidență în studiile epidemiologice care utilizează instrumente de evaluare dimensionale. Pentru a răspunde la prima noastră întrebare, pare legitim să considerăm adolescența ca fiind o perioadă cu risc de patologie depresivă datorită
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
depresive” bine scoase în evidență în studiile epidemiologice care utilizează instrumente de evaluare dimensionale. Pentru a răspunde la prima noastră întrebare, pare legitim să considerăm adolescența ca fiind o perioadă cu risc de patologie depresivă datorită în special acestei „disforii pubertare”, consecință a travaliului psihic propriu adolescenței. Într-adevăr, „disforia pubertară” care, în mod obișnuit, păstrează un aspect labil și tranzitoriu se poate transforma într-o distimie pubertară atunci când se acumulează unele evenimente de viață negative (Choquet și colab., 1988; Brendt
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
instrumente de evaluare dimensionale. Pentru a răspunde la prima noastră întrebare, pare legitim să considerăm adolescența ca fiind o perioadă cu risc de patologie depresivă datorită în special acestei „disforii pubertare”, consecință a travaliului psihic propriu adolescenței. Într-adevăr, „disforia pubertară” care, în mod obișnuit, păstrează un aspect labil și tranzitoriu se poate transforma într-o distimie pubertară atunci când se acumulează unele evenimente de viață negative (Choquet și colab., 1988; Brendt și Zinn, 1992; Gispert și Wheeler, 1992; Stein și colab
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
fiind o perioadă cu risc de patologie depresivă datorită în special acestei „disforii pubertare”, consecință a travaliului psihic propriu adolescenței. Într-adevăr, „disforia pubertară” care, în mod obișnuit, păstrează un aspect labil și tranzitoriu se poate transforma într-o distimie pubertară atunci când se acumulează unele evenimente de viață negative (Choquet și colab., 1988; Brendt și Zinn, 1992; Gispert și Wheeler, 1992; Stein și colab., 1994; Adams și Adams, 1993; Goodyer și colab., 1993; Marcelli, 1995; Brand și colab., 1996), sau atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
și familiale și incertitudinile persistente în ceea ce privește evoluția acestei semiologii în adolescență, apoi la vârsta adultă, provoacă menținerea unei distincții între depresie prepubertară și depresie în adolescență (vezi capitolul 5). Fie că este vorba despre semnele tensiunilor psihologice care provoacă disforia pubertară, sau de eventualii factori hormonali (vezi capitolul 3), vom explora în acest paragraf potențialele puncte de sprijin care vor consemna această realitate clinică și epidemiologică: în perioada adolescenței se manifestă depresia în forma ei clinică și cu frecvența cu care
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de sprijin și de împlinire narcisiacă pe de o parte, și obiectele copilăriei sale care i-au satisfăcut trebuințele primare și obiectele libidinale, obiecte ale dorinței sau ale plăcerii pe de altă parte, obiecte susceptibile de a liniști pulsiunea genitală pubertară? Într-adevăr, odată cu apariția pubertății, obiectele investiției libidinale nu mai pot fi identice cu obiectele investiției narcisiace, oricât ar fi de intensă, la începutul crizei genitale, dorința tânărului puber de a le face să coincidă. De acum înainte între „obiectele
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
amenințare a integrității sale narcisiace: „dacă doresc atât de puternic acest obiect, nu mai sunt eu însumi; sunt amenințat de acest obiect și de dorința de a-l avea”. Acest conflict narcisiaco-obiectală își găsește originea în opoziția, nouă datorită exigențelor pubertare, dintre obiectele trebuinței pe de o parte și obiectele dorinței pe de altă parte. Obiectul trebuinței se înscrie într-o relație de susținere, relație anaclitică care satisface trebuințele vitale ale bebelușului. Imaginea obiectului trebuinței este dominată de imaginea bebelușului sătul
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
întărite. STAREA CONFLICTUALĂ NARCISIACO-OBIECTALĂ A ADOLESCENTULUI Necesitatea imperioasă pe care o trăiește adolescentul de a se separa de obiectele sale oedipiene dezvăluie, în mod brutal, fundamentele narcisiace subiacente și scoate la lumină calitatea interiorizării legăturilor interactive cu „obiectele primare”. Impactul pubertar actualizează două famtasme care sunt resortul esențial al vieții pulsionale inconștiente a oricărui adolescent: fantasma incestuoasă, fantasma paricidă. Acesta este motivul pentru care adolescentul trebuie să se depărteze de obiectele oedipiene. Făcând acest lucru, el rămâne descoperit și devine în
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
trecând, de altfel, de la o direcție la alta (Marcelli, 1994). Obiect satisfăcător, obiect insuficient, obiect excitant, propunem aceste trei situații pentru a ilustra mizele psihodinamice deosebite capabile să intre în rezonanță cu problematica adolescentă și amenințând astfel să transforme disforia pubertară într-o stare depresivă stabilă. Psihopatologia depresiei la adolescență se organizează mai mult în jurul amenințării conflictuale legate de tensiunea narcisiaco-obiectală decât în legătură cu o pierdere. DEPRESIILE ADOLESCENȚEI: PROPUNERI PSIHOPATOLOGICE Pornind de la ideile teoretice enunțate în paragraful precedent, propunem acum o prezentare
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
două ipoteze de la început: - în toată perioada adolescenței există o „amenințare depresivă” legată de travaliul psihic propriu acestei vârste, travaliu de separare-distanțare ce implică un „doliu al copilăriei” și ale cărui simptome le observăm în cadrul a ceea ce am denumit „disforie pubertară”. Variabilitatea și sensibilitatea la factorii de mediu caracterizează această disforie, care amenință în același timp să se fixeze în anumite circumstanțe, transformându-se în acest caz în depresie; - această depresie, manifestată în adolescență, își are originea cel mai adesea în
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]