466 matches
-
pentru a-i intenta divorț soției. Este de remarcat comportamentul lui Madeleine, care își păstrează în aceste circumstanțe sângele rece, simțul umorului și mai dă și o reprezentație 235. Greșelile femeii pariziene au avantajul de a fi sclipitoare. Chiar și pudica Hélène Grandjean, recent instalată la Paris, regizează suprinderea unui scenariu de flagrant delict pentru a o descoperi pe rivala să, doamna Deberle, cu amantul acesteia 236. Teatralizarea și politica sentimentelor sunt strategii, care se învață la Paris. Este interesant că
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Ceaușescu că anumite libertăți erotice în filme ("așa cum făceau tovarășii din Cehia sau Polonia") ar face mesajul ideologic mai ușor de înghițit de public. În van însă, Tovarășul, spre deosebire de destrăbălați notorii precum Mao, Tito sau Gheorghiu Dej, era un țărănuș pudic ținut cu fermitate în frâu, sub pulpana marii sale iubiri, fostă parașută de gară. Iar pentru asta, domnul Sergiu Nicolaescu nu l-a iertat, trădându-l în favoarea lui Ion Iliescu. Ceea ce e totuși deranjant la acest filmuleț care- ne-a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
numele ei, numele lui, numele ei, numele lui: Carmèn și, respectiv, Basile; apoi, de-a dreptul de pe lujer, cu limba-i însăși, tot franceză, dintre tot mai umedele-i coapse și fanta lacomă pubiană, eliberată pe de-a-ntregul de șnurul pudicilor tanga, în care limba-i stacojie pătrunse ca un membru dârz, erect și foarte lubrefiat, cu toate că puțin rugos, precum radula unui melc (un vaginula seychelensis, paregzamplă), cu care-i leorpăia, domol, în du-te-vino, omușorul, făcând-o să leșine-n valuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
ar fi spus (și a și spus-o, în sinea lui) Musiu Bazil, trăgând, involuntar, cu ochiul la Nora ce-și vârâse mâna-ntre tot mai umedele-i coapse și-n fanta lacomă pubiană, eliberată pe de-a-ntregul de șnurul pudicilor tanga, în care indexul și mediul, crispate dârz și alipite, pătrunseră străafund, pe când rugosu-i policar, precum radula unui melc (a unui limax maximus, să zicem), îi mângâia din deal în vale,-n accelerando, omușorul, făcând-o să leșine-n valuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
această chestiune... Și așa se nasc prieteniile.“ Ce spune presa „Élet és Irodalom“ „Dacă ar fi după mine, aș propune Tihna pentru premiul «Cartea Anului»... Are suficient sex (i.e. pornografieă, nebunie și un strop de narcisism: categoric, nu o recomand pudicilor instabili emoțional. Brutală, necruțătoare. Femeile o citesc cu (preădilecție, bărbații - cu o undă de mulțumire.“ „Actes Sud“ „Attila Bartis și-a cucerit deja cititorii maghiari și germani prin umorul său, prin talentul stilistic și prin capacitatea de a aborda erotismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
dincolo de amuzanta întâmplare, va fi o zi minunată, așa cum fuseseră toate celelalte. Băieții jucau fotbal pe plajă, ca de obicei, fetele erau absolut minunate indiferent ce făceau, copiii mici cu slipi pe ei (fiindcă brazilienii, în pofida prejudecăților noastre, sunt extrem de pudici) se jucau în nisip ca toți brotacii din lume. Totul era cum trebuie să fie în Paradis. Așa că, atunci când consoarta care mă salvase m-a rugat să stăm să vedem apusul soarelui, n-am putut s-o refuz. Încălcam astfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
se spune un gagiu, ținu să-l corecteze Carmen Carpen. — Sau prieten, vru să dreagă busuiocul, fără să reușească, Nora Aron, căreia dragă îi era, din școală, musafira ei. Vasile se pleoști de tot, ca o mimoză senzitivă, căci una pudică ar fi fost cazul, poate, să se coloroze, de zor, într-un roz rumen, bătând ușor în roșu... Căci eritemulului, adică-mpurpurării incontrolabile și bruște la față a cuiva, tot astfel, anume pudic, i se spune. — Cum, oare, se roșesc la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
de tot, ca o mimoză senzitivă, căci una pudică ar fi fost cazul, poate, să se coloroze, de zor, într-un roz rumen, bătând ușor în roșu... Căci eritemulului, adică-mpurpurării incontrolabile și bruște la față a cuiva, tot astfel, anume pudic, i se spune. — Cum, oare, se roșesc la față negrii, încercă Nora Aron să deturneze discuția-n derizoriu. Aflasem, parcă, dintr-o anecdotă: un banc pe care, din păcate, l-am uitat. — Eu, de asemenea, făcu Vasile Elisav, care oricărei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
dintre ele fiind mult prea mare) și o vizitam des, ca să-i împărtășesc produsele mele literare. Era o femeie cu înfățișarea nespus de delicată, cu distincție în siluetă și mers, de o sobrietate caldă, dar și cu trăsături de mimosa pudica înnobilând certitudinile maturității, inspirând discreție - și prin fizic, și prin felul de a se exprima și îmbrăca. Dacă ar citi aceste rânduri, i-ar arde obrajii acoperiți parcă cu un ușor, extraordinar de fin puf, care-i sporea feminitatea. Dacă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
să intru că de înghețat ce eram nu-mi mai dădeam seama de halul în care apăream ... ea încremenește pe loc într-un râs nestăvilit în fața unei duble panorame: eu gol cum, cică, nu mă mai văzuse (e adevărat că pudic am fost și am rămas toată viața) ... iar pe trotuarul celălalt, bătrânica își făcea niște cruci atât de mirate încât a scăpat și rața din brațe și tot nu se mai lăsa dusă. În cele din urmă soția mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Aceste obiceiuri îl umpleau de uimire pe călătorul francez al perioadei respective. Chiar și noi putem fi surprinși astăzi, având în vedere că ele sunt contrare unora dintre concepțiile noastre apriorice: noi, latinii, îi percepem adesea pe anglo-saxoni ca fiind pudici, dacă nu chiar pudibonzi. Nu trebuie totuși să ne lăsăm înșelați: dacă anglo-saxonii admiteau flirtul, era tocmai pentru că erau puritani. În Franța și în țările anglo-saxone, scopul ultim al educației era identic în secolul al XIX-lea: ferirea tinerei fete
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
timp gesturile și atitudinile adevăratei sale firi. În saloanele mondene, Maud deapănă alături de Maxime amintirea duioasă a zilelor petrecute împreună la Saint-Amand, unde se cunoscuseră. Fără să își ascundă cu totul senzualitatea, fata se arată în general rezervată, gravă și pudică. În timpul unei plimbări sub clar de lună, cu iola, pe lac, Maxime își declară sentimentele, iar tinerii își jură în secret credință unul altuia. Când tânărul provincial își întinde cu duioșie spre ea brațele deschise, Maud, ca o fetișcană neștiutoare
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o mănușă. Poreclele erau individuale sau colective. Așa de exemplu Maiorescu era tata nebunilor, Negruzzi - Don Ramiro sau Carul cu minciunile, Carp - Excelență, Gane - Drăgănescu, Culianu - Papa Culianu,Paicu - Picus de Mirandola, Caraiani - Binenutritul, Th. Burada - Ghelburda, Philippide - Huru, Naum - Pudicul Naum, Vârgolici - Io Spako, Panu, Tasu și Lambrior - Cei trei români. Exista un grup căruia i se spunea „Cei nouă”, cu prezidentul lor Nicu Gane. Era apoi o categorie care nu discuta decât la ureche și nu prezenta nici o lucrare
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
pur și simplu ceea ce ar fi făcut oricum. Iată, până și cei mai buni dintre medici, chiar dacă nu mint, nu spun tot ce gândesc! Odată rezolvată problema prometeică, începe o altă luptă. Nu mai vrea să folosească ceea ce se cheamă, pudic, "mijloace de protecție" (vulgo: să facă pipi în nădragi), nici plosca, vrea să meargă la toaletă. Baia e chiar în fața patului, câțiva pași și treaba e rezolvată, dar infirmierele nici nu vor să audă. Și, ca să agraveze lucrurile, îi dau
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu siguranță, fantastă cu siguranță, i l-a lăsat moștenire odată cu lecturile, concertele și călătoriile ei culturale prin Europa. Descoperise foarte devreme goliciunea femeii, însă într-un muzeu, grație memorabilei Venus adormite, atribuită ba lui Giorgione, ba lui Tizian, Venus pudica mai bine zis, cu somnul ei atât de gingaș, încât căderea unei frunze de plop tremurător ar fi putut s-o trezească. Atunci... După o perioadă de întrerupere, locotenentul îi scrise Isidorei (Dragostea mea, nicio permisie în perspectivă, sunt mereu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dispărut la începutul războiului. Nu s-a mai întors." "Și mama?" "Și ea e sub tutelă." În spatele lentilelor încercuite cu aur, ochii mari, cenușii ai doamnei Dunin clipiră: "E cumva bolnavă sărmana dumitale mamă?" " Nu, e perfect sănătoasă." Pince-nezul coborî pudic: femeile nu știu s-o ia totdeauna pe calea cea dreaptă, trebuie să azvârli în ele cu pietre. "Are probabil nevoie să fie protejată mama dumitale..." " Ar avea nevoie să fie liberă." "Ai o situație familială grea, sunt dezolată. Nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a bărbatului ei o scufundase în cea mai teribilă confuzie și, până la urmă, căzuse la pat. Venea s-o vadă familia, surori, cumnați, nepoți, veri, și toți acești oameni cumsecade plimbau de la mamă la fiica, "ce trăia în străinătate", priviri pudice în care se citea același gând. Fără menajamente, Margareta îi împingea pe toți acești ipocriți spre ușă: "Duceți-vă, n-aveți grijă, mă ocup eu de toate!" Și se ocupa de toate cu furie. Alerga prin birouri și pe la ghișee
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
rămâne întotdeauna fierbinți. Sigur, când conflictele s-au grefat pe mari schimbări de paradigmă culturală, de cotitură spirituală, ele au rămas celebre în istorie. Azi, sunt celebre polemicile dintre clasici și moderni, dintre tradiționaliștii picturii și impresionismului lui Manet, dintre pudicii și autenciștii noștri interbelici. Asemenea dispute au marcat nu doar simple răfuieli între generații, ci veritabile confruntări între două feluri de a vedea lumea. Conflictul înseamnă în aceste cazuri un Zeipunkt, cum spun nemții, o răsucire spirituală. Așa încât a pretinde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
invenție, Zaraza, a cărei faimă creștea în continuare și care marcase pentru Cristi începutul unei noi vieți, tangoul epocii, cum era numit mai în glumă, mai în serios, de succes s-a bucurat în același 1931 și melodia Sunt foarte pudic, madame : Sunt foarte pudic, madame, și adesea roșesc. Mă pierd și nu știu ce am, când în ochi îți privesc. Mă simt cuprins de fiori și nu pot rezista, C-ai trupul plin de comori și sâni de nea ! Tot în ’31
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
faimă creștea în continuare și care marcase pentru Cristi începutul unei noi vieți, tangoul epocii, cum era numit mai în glumă, mai în serios, de succes s-a bucurat în același 1931 și melodia Sunt foarte pudic, madame : Sunt foarte pudic, madame, și adesea roșesc. Mă pierd și nu știu ce am, când în ochi îți privesc. Mă simt cuprins de fiori și nu pot rezista, C-ai trupul plin de comori și sâni de nea ! Tot în ’31 a înregistrat, la fel de repede
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
că sala e încălzită și toți sunt la un pas de a se ridica să danseze era momentul potrivit pentru celebrele tangouri, pe versurile lui Pribeagu. Zaraza, desigur, de multe ori repetată și aplaudată minute întregi, dar și Sunt foarte pudic, madame, De ce mi-ai zâmbit, Mona Lisa ?, Un tango spaniol, Cingolita sau Frumoasa mea, eu te ador, a cărei nostalgie provoca aproape leșinuri : Deci vino noapte de fiori Să-mi dărui sfintele comori Și când ne va surâde-o stea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și la prețuri foarte „avantajoase“ (cu un salariu mediu, s-ar fi putut face câteva zeci de avorturi!). De vreo educație sexuală sau familială, nici vorbă (despre sex, În timpul comunismului, nu s-a zis nimic „oficial“; dictaturile sunt În genere pudice: sexul este un spațiu de libertate pe care Înțeleg să-l oculteze sau să-l Îngrădească). Cum femeile ajunseseră să muncească alături de bărbați, iar comportamentele deveniseră mai libere, urmările sunt lesne de Înțeles: România a cunoscut o adevărată epidemie de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
imaginei era netransmisibilă. Așa că atunci, când mi-a spus că a tradus „Le Bateau Ivre” de Rimbaud, am Întrebat-o aproape sfidător cum a redat În românește primul vers din această minune poetică: mi-a dat cu un ton discret, pudic, o replică perfectă: Mărturisesc că am rămas mirat de perfecțiunea traducerii care Îmbina scrupulozitatea cu dreptul de readaptare, făcând din traducere o recreațiune. A tălmăci „les fleuves impassibles” prin „fluvii ce nu aveau păsare” era nu numai pietate pentru versul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și așteaptă pe mal o veste bună care nu va mai veni niciodată, o recenzie elogioasă, un ecou de simpatie ori un telefon amical, îmi amintește de ceva. Am văzut deja, în altă parte și în alte vremuri, această pândă pudică și patetică, această privire de copil pedepsit căutând iertarea în ochii celor mari, dar unde anume oare? Era cea a comunistului "trecut în tabăra burgheziei" după ce a rupt-o cu "familia", spre sfârșitul vieții, a lui Arthur London sau a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
scoborâre totuși în toate, sau aproape în toate. Înainte vreme femeile se dezgoleau în părțile superioare; acuma se dezgolesc în cele inferioare. Unii însă opinează că aceasta, departe de a fi o scoborâre, este o urcare. Vechile mode ermetice și pudice care făceau scandal pentru un colț de ciorap vizibil sau un colț de sân, erau o adevărată calamitate și se confundau cu imoralitatea. Ceiace era ascuns era dorit; și cu atât mai dorit cu cât era mai ascuns. În acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]