441 matches
-
distanță de ei. La ora unsprezece, scriitorul se Întorcea acasă și se așeza la computerul din fața ferestrei. Uneori, făcea câte o pauză și ieșea pe balcon, unde stătea cu coatele sprijinite pe balustrada de fier, ca un păpușar deasupra scenei. Pufăind din pipă, mai trăgea cu urechea la discuția unor bătrâne, mai urmărea cearta dintre doi șoferi care-și bușiseră mașinile sau flirtul unor tineri, Întorcându-se apoi la computer. La prânz mânca, iar pe urmă profita de acalmia În care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
curs. Lista trece de la birou la planșetă, pe la fiecare. Solicitanții își trec numele, menționează categoria și numărul, patru cutii, asta e rația. În mijlocul sălii, un nou duet. Domnul cu maniere interbelice explică potolit, reaprinzându-și deseori pipa din care uită să pufăie la timp, de ce consideră o datorie morală să insiste asupra punctului său de vedere. Enumeră, citind de pe o îngustă bandă de hârtie, cazurile în care orice infiltrație și surpare întâmplătoare ar putea antrena... Se apleacă, agitat, spre doamna cu bonetă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de comedie“, izbi cu piciorul În cauciuc cît putu de tare și se prăbuși peste radiator suspinînd de parcă era gata să-și dea duhul. Și nu știu ce efect a avut asta sau ce s-a Întîmplat, dar motorul Începu deodată să pufăie și să gîfÎie din nou și noi am fost gata de plecare Într-o clipă, iar tînărul zîmbea cu gura pînă la urechi. Așa că am urcat dealul și i-am coborît pe partea cealaltă, iar acum parcă zburam cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
este perfect legal, de altfel: nu ești competent, nu ești competitiv, nu ești la fel de rentabil ca un muncitor din China, Thailanda sau Vietnam! Unde mai pui, că te lasă și vederea, nu mai ești în pas cu tehnica, la efort pufăi ca locomotiva, bașca ai probleme și cu ținerea de minte! Și spune- mi, te rog, român din stat social, unde te mai angajezi matale la neguroasa vârstă de 58 de ani, când singurele cadre considerate „cu experiență" și acceptate ușor
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Deodată... apare Radu înfuriat! Cu privirea fixă, aruncând scântei de mânie ! Cu pași de uriaș, săltați, rari și apăsați se îndreaptă spre patul meu. Este înarmat până-n dinți! E înspăimântător ! Un zâmbet sinistru îi netezește fața. Obrajii i se umflă, pufăie fioros. Măselele îi scrâșnesc înfiorător, pe nări îi ies flăcări de furie. Mi se face frică... mai face un pas. În dreapta ține o pușcă cu laser ultrasofisicată, în stânga ambalajul de la cutia cu praline, bineînțeles goală. E și mai îndârjit. Mai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și cu aparatul video. Eram sătul de oameni. Erau obositori. N-aveam chef s-o văd nici pe Fiona când am ajuns acasă. Șoferul taxiului îmi număra restul și mi-l întindea prin geam, când un Citroen 2CV albastru trecu pufăind pe lângă noi, accelerând după ce ne depășise. — Ei, să fiu al naibii! spuse el uitându-se după el. Am fost urmăriți. Fii atent, șefule, cred că e cineva cu ochii pe tine. — S-ar putea să ai dreptate, am îngăimat în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
afectată. — Da, numai că nu eu am spus-o: tu ai spus-o. În Observer, aprilie 1987. — A! Ei, în domeniul meu, e genul de afirmații la care se așteaptă ziariștii. Dar ele trebuie luate cu anumite rezerve. Continuând să pufăie din țigară, spuse pe un ton mai arățăgos și mai periculos: Știi ce aveam programat pentru astă-seară? Eram invitat la cină la marchizul de ... în apartamentul lui din Knightsbridge. Pe lista invitaților mai erau unul dintre cei mai influenți producători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fuseseră expediate (niciodată un proces de durată în familia Winshaw) și tocmai își aprinseseră două uriașe trabucuri. — Ce vrei să știi? spuse Mark. — Doar l-ai cunoscut personal, nu? Ai făcut afaceri cu el... Ce fel de tip e? Mark pufăi, cufundat în gânduri. — E greu de zis, de fapt. Nu are tendința de a spune prea multe despre el. — Da, dar ascultă, spuse Henry aplecându-se în față. Pășea pe teren foarte delicat. Omul se oferă să completeze un cec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
trag căciulile și mai bine peste urechi, se bat peste brațe, tropăie. Deși nu s-a luminat, felinarul se stinge. Poate s-a stricat. Oricum n-are nici o însemnătate, cei care așteaptă autobuzul nu au a se duce altundeva. Câțiva pufăie din țigări, prin aburul alb al vieții. E liniște, nimeni nu zice nimic. Ce-ar fi de zis? De undeva de la capătul liniei autobuzul a și pornit către ei. Iar ei știu asta și îl așteaptă. Peste tot încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cerul e verde și adânc; un stol de ciori despică privirea, în lumina trandafiriu-cenușie. Străbătând câmpia care se adâncește în fund de căldare la orizont, pe drumușorul cenușiu de asfalt găurit, autobuzul mititel și roșu ca o vacă a Domnului pufăie prin peisajul nemărginit către capătul liniei. Dar autobuzul merge încet, nu se poate face nimic, chiar dacă șoferul, scăpat acum în linie dreaptă, gonește spre pauza de zece minute dintre două parcursuri. A trecut de ultimele bordeie de la mahala, de câinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vede, nu vede? Figura ei, buzele care murmură ceva, murmură necontenit, se desenează în bucata de geam verzui din spatele șoferului. Ea însă nu dă nici o atenție acelei străine cu două căciuli, cu nas coroiat și buze vinete. Autobuzul se oprește pufăind. Lumea coboară. Coboară toată lumea, deși încotro au de gând să se ducă în pustietatea asta, cine știe? E capătul liniei, Domnești, autobuzul va poposi aici vreo zece minute, apoi va întoarce, va culege cei doi militari în termen și țăranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-i mai rea decât restul chestiilor. — În locul tău m-aș calma, băiețaș. Unul din băieții care ne servesc Înțelege puțină engleză, continuă Wilson pe un ton foarte coborât. — Mai dă-l dracu’. Wilson se ridică de la masă și se Îndepărtă pufăind din pipă. Îi spuse ceva În swahili unuia dintre băieți, care-l aștepta În picioare. Macomber și soția sa rămaseră la masă. El se holba la cana de cafea. — Dragul meu, dacă faci vreo scenă, te părăsesc, Îi spuse Margot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
răspunse adjutantul. Se lăsă pe spătarul scaunului și căscă. Scoase din buzunarul hainei o carte cu coperțile Îmbrăcate-n hârtie și o deschise. Apoi o lăsă jos și-și aprinse pipa. Se aplecă cu coatele pe masă ca să citească și pufăia din pipă. Apoi Închise cartea și o băgă la loc În buzunar. Avea prea multă hârțogărie prin care trebuia să se uite. Nu putea să citească liniștit până nu termina. Soarele se ascunse În spatele unui munte, așa că lumina nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de un padișah, spațiul se pliază printr-un gaz portocaliu și viața depinde de mirodenie. Nenorocirea este că se pune la cale un complot Împotriva mirodeniei. La Împărat sosește navigatorul, Într-un samovar. Vrăjitoarea trebuie să plece. Navigatorul e hidrocefal. Pufăie. Scoate flăcări de aragaz, litere și rotocoale laser pe-o guriță răutăcioasă aidoma cu aceea a lui Predator, alcătuită din cîrlige cartilaginoase mișcătoare, deși e inteligent. El Îi spune Împăratului că fiul ducelui trebuie să moară. Adică Paul Atreides. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de moș Dumitru și, aducându-și parcă atunci aminte de luleaua de mult stinsă, a pus-o între dinți și a început să tragă din ea așa în gol. Măi Pâcule, vezi că ți s-o stins hornoaica! Nu mai pufăi degeaba - l-a făcut atent moș Dumitru. Cu aceeași figură indiferentă, Pâcu a scos luleaua dintre dinți, a cotrobăit în chimir după punga cu tutun și a pornit s-o îndese cu ciudă. Când a fost gata, a ridicat ochii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ar fi o întrebare, gospodarule. Dacă-i numai atâta, apoi nu-i mare lucru. Am să răspund cu mare bucurie în fața unei ulcele cu vin. Astăzi fac eu cinste! Inseamnă că ți-au mers treburile cu câștig - a presupus Pâcu, pufăind din lulea. Asta-i drept. Dacă aș spune altfel, aș face păcate în fața lui Dumnezeu. Am vândut o păreche de boi. Dacă ai vândut boii înseamnă că degeaba aș strica vorba cu întrebarea - s-a arătat dezamăgit moș Dumitru. De ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ar fi mai bine? Eu cred că matale și moș Pâcu să mergeți în față... doar sunteți același leat. Eu...după dumneavoastră, dacă nu-i cu supărare. Dacă așa zici tu, așa să fie! și-a dat acordul moș Dumitru. Pufăind din greu, boii călcau resemnați glodul șleaului. Priveau în mocirla drumului cu ochii lor mari și blânzi. La Fântâna cu răchiți, au poposit mai îndelung. Drumul însă îi chema fără ostoire. Osteniți, cărăușii se poticneau, călcând glodul șleaului ca și cum l-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
urcușul de la Lutărie - și-a dat cu părerea Ion Cotman. Avem noi ac și de cojocul lui - a răspuns încurajator Vasile Hliboceanu. Drumul printre râpile din pădure l-au coborât pe lumina slabă a înserării. Pentru că la scurtele popasuri Pâcu pufăia strașnic din lulea, moș Dumitru nu l-a iertat: Apoi ție, Pâcule, știu că nu ți-i frig. De ce crezi tu că nu mi-i frig, Dumitre? Păi cum să-ți fie, când ai hornoaica sub nas tot timpul? Câtă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ce părea bucuros de reîntâlnirea cu satul din potcoava pădurii. Pâcu a ieșit pe uliță să-și mai dezmorțească oasele. „După o iarnă când și răsuflarea îți îngheța de ger, oleacă de soare parcă-i o mană cerească.” gândea el pufăind din lulea... „Am să trec pe la Dumitru, să văd cam pe când chitește el să pornim din nou la treabă.” A luat-o în lungul uliței, pășind arar, ca un cocostârc. Se oprea din când în când, privind uitat spre zare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
noroc să-mi mănânce din traistă, ca altora, așa că nu ai dreptate cu dormitul, Dumitre. Doar nu ți-o fi sărit țandăra, Pâcule - l-a ischitit moș Dumitru. Pâcu, însă, mângâia trupul ulcelei cu vin cu o plăcere deosebită și pufăia din lulea cu satisfacție. Cum se vede treaba, moș Pâcu știe să te țină cu sufletul la gură și când ești gata să ți dai sufletul îți destăinuie taina poveștii râzând...Si traista lui cu povești îi plină plinuță. Nici
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ai, Pâcule - l-a atenționat moș Dumitru. Intre timp, Pâcu s-a luptat cu luleaua lui până a început să fumege. Cei din jur îl urmăreau cum urmărește pisica vrăbiile. Doar-doar a relua povestea. El însă privea undeva nedefinit și pufăia din lulea, zâmbind unui gând...In liniștea care s-a așternut, vocea ușor voalată de fum a lui Pâcu a pornit să depene povestea. Până la urmă, Surcică o plecat la târg după fimeie. Soarele abia și-o arătat ochii de după
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Pâcu să vorbească și te amețește de nici nu mai știi de tine - nu s-a lăsat moș Dumitru. Eu zic să-l lăsăm să ne lămurească cum îi cu mortul care n-o murit - a intervenit împăciuitor Hliboceanu. Pâcu pufăia nepăsător din lulea, rotindu-și privirea peste cei din jur. Când i-a văzut că îl uremăresc precum câinele firimitura din mâna stăpânului, a pornit să vorbească: Iaca cum vine treaba cu mortul care n-o murit. Adică cu fimeia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Însera, eram În preajma gării... ― Ei! Ce facem Costică, băiete? - mă Întreabă Drâmbă. ― S-o luăm tiptil spre garniturile cu bușteni și să vedem care este gata de ducă. Norocul ne-a surâs, fiindcă În capul unui șir nesfârșit de vagoane pufăia o locomotivă cu direcția sud!!! Ne-am strecurat până la trenul cu locomotivă. În care cabină de frânar să te urci, ca să nu dai nas În nas cu vreun „celovec”? Și nu toate vagoanele aveau cabină de frânar! Tot armamentul nostru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe capul nostru, când am simțit lovitura tampoanelor. Asta-i o locomotivă care se cuplează cu garnitura. Dar În care capăt? Zăpăciți cum eram, nu ne am dat seama unde a lovit locomotiva. Spre bucuria noastră, am auzit-o cum pufăia În capătul care ne interesa al garniturii. ― Măi Drâmbă. Dacă locomotiva asta nu face doar cine știe ce manevre cu prăpăditul aista de tren, atunci tot mai ține Dumnezeu cu noi! ― Dacă ar face doar manevră, de atunci ne hâțâia de vreo
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a adus pentru cîteva clipe lîngă noi, ca un iluzionist. Mișcarea mîinilor, felul cum își încrucișa picioarele (cînd se simțea încolțit de un recital greu și cuta dintre sprîncene se adîncea a neliniște) erau aidoma. S-a prefăcut chiar că pufăie din țigară, cu gestul lui Iordan și jur că am tras pe nări fumul de BT. Invertitul are talent de imitator. I-a imitat și vocea: "După cobalt 60, nu-mi fac iluzii că mă vindec, că am să dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]