1,686 matches
-
Kars, cineva îi spusese că aceasta tocmai se pregătea să plece”. Cititorul e invadat de nunațele prin care turcul venit din Europa (unde trăia de 12 ani „ca refugiat politic”), cu palton cumpărat la Kaufhof („paltonul acela frumos, din stofă pufoasă, care avea să devină pentru el un motiv de rușine și de stinghereală, dar și de încredere”), cu geantă de voiaj Bally, își revede meleagurile. „Era poet, iar într-o poezie pe care o scrisese mai demult, și pe care
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
dintre Orient și Occident. Orașul Baku le reunește: partea exterioară cu străzi largi, case înalte și oameni lacomi și neastâmpărați, cu dispozitive petroliere ce împung cerul; partea veche cu străzi înguste și strâmbe, cu minarete ale moscheilor ce străpung norii pufoși. Tradiția împânzește epica, de la mentalități la proverbe savuroase: „Femeia are minte câte pene sunt pe găină.” sau „Graba este privilegiul Diavolului”. Un pseudonim strategic ori mai mulți autori? Kurban Said este un pseudonim ce ascunde identitatea autorului și a suscitat
O colecție nouă, un autor misterios by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3951_a_5276]
-
fie ești un nefericit epigon al lui Althuser și al altor neo-marxisti eterizați și edulcoranți care, de zeci de ani îl tot bărbieresc, îl îmbălsămează și-l albesc pe Marx, îi pun porumbei în brațe și-l așează pe norișori pufoși în speranța că ar putea trece drept Papă Ioan Paul al II-lea! Poate îmi explicați și mie dl-e Bucurenci, de ce în lumea de astăzi, în numele political correctness-ului, minoritățile au mai multe drepturi decât majoritatea. Cine apăra drepturile majorității? DE CE
Stanga buna, ziua buna by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82986_a_84311]
-
o strigă, de când îl știu, bunicu-meu pe bunică-mea. Iar, când ea îi spune, pe jumătate exasperată, pe jumătate amuzată “Ai grijă, măi, Niculae, să nu pui iar ciorbă pe cămașă!” se fâstâcește vizibil, se uită îngrijorat spre burtica lui pufoasă și zâmbește. Rușinat dacă a pus (iar!) ciorbă, triumfător dacă n-a pus ciorbă, ci zacuscă sau tocăniță. Un alt prieten s-a angajat picolo pe vapor și-a trecut și-o bucată bună de ocean înot ca să ajungă la
O floare și-o armată de grădinărese by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18623_a_19948]
-
ceva azi despre cum am călcat în picioare niște bobocei, când eram mică, și a venit lumea cu povești gârlă despre bobocei uciși în copilărie. Concluzia: mulți adulți din ziua de azi au pe conștiință câte-un snop de bobocei pufoși, inocenți și galbeni, ca gutuile. Sau, dacă nu bobocei, măcar puișori, peștișori sau o oaie. I-auziți aici:
Tăcerea boboceilor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18889_a_20214]
-
picioare creația sa. Percepția onirică a devenit la Leonid Dimov un fel de a doua (sau poate primă) natură. Știm că poetul avea “mișcări foarte elegante și lente”4, parcă pentru a nu tulbura prin agitația sterilă a zilei substanța pufoasă a visurilor. La antipodul unui Nichita Stănescu, Leonid Dimov era un însingurat și un introvertit, căruia nu îi plăcea să ia parte la viața colectivă ori să vorbească în public. El proteja în felul acesta viziunea din interior, perspectiva onirică
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
cireș bătrân dar viguros. An bun, an rău, cireșele lui umpleau cu dulcețuri borcanele Madamei Manolita ba, uneori, și cutiile de plastic din congelator. Din vară până-n toamnă, Monsieur Pierre se delecta la desert cu acea tartă dintr-un aluat pufos împănat cu cireșe, numită clafoutis. N-am știut de existența cireșului până în acest început de iunie. Era spre seară. Stropeam florile din ghivecele înșirate de-a lungul zidului când îl văd pe Mr. Pierre venind călare pe bicicleta lui de
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
picioare creația sa. Percepția onirică a devenit la Leonid Dimov un fel de a doua (sau poate primă) natură. Știm că poetul avea “mișcări foarte elegante și lente”4, parcă pentru a nu tulbura prin agitația sterilă a zilei substanța pufoasă a visurilor. La antipodul unui Nichita Stănescu, Leonid Dimov era un însingurat și un introvertit, căruia nu îi plăcea să ia parte la viața colectivă ori să vorbească în public. El proteja în felul acesta viziunea din interior, perspectiva onirică
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
un deranj sau altul nu are cum să persevereze într-o atitudine războinică. Nu are cum. E pur și simplu nepregătit pentru varianta asta. E ca și cum, în fața unei armate dotate cu tunuri, ai alinia un regiment de bebeluși rozalii și pufoși, care se hlizesc cu gurițele lor fără dinți. Au trecut ani, nu mai merg cu autobuze înghesuite, nu mi se mai oferă păruieli pe tavă în transportul în comun, dar povestea zâmbetului care dezarmează n-am uitat-o. O vreme
Dau un regat de cenuşiu pentru un zâmbet rozaliu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19344_a_20669]
-
lipească bibelourile) și o atenție ceva mai mare la purtarea hainelor. Când ai pe tine o fustă din bibelouri nu te poți trânti pe scaun cu aceeași nonșalanță cu care te-ai trânti dacă ai purta niște bermude din ursuleți pufoși.
Moda de criză sau cum ne îmbrăcăm fără nici un ban by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19471_a_20796]
-
un miros de înnebunitor de pâine caldă. Rareori prindeam din primul cuptor, rareori prindeam și din al doilea. La întoarcere, prin praful încins, haleam nervos, de foame, de epuizare, de nervi și de poftă, jumătate dintr-o pâine mare, albă, pufoasă, cu coaja tare și aromă de vatră. Azi, nu prea mai există cozi. Am mai întâlnit doar pe la caseriile UPC, la Poștă, la Administrația Financiară și la doctor. Mi-a povestit însă o prietenă despre o coadă la care nu
Dă-ne nouă, Doamne, cât mai multe cozi! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19519_a_20844]
-
un șef înconjurat de pupincuriști după numărul de grași din subordine. Concluzia 2: Cine își angajează secretară felină, cu aspect de miss, se expune grav riscului ca tipa să nu fie suficient de supusă. Mai sigură ar fi una măcar pufoasă, dacă nu cât un dulap.
Berea rupe oase, iar gogoșile cu gem pot accidenta by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19610_a_20935]
-
clătinat-o nemilosși făr' să caut la neajunsuri explicații,vreau cuvântul să-l zidesc scupulos.25 Ianuarie 2017 - MIT( Pictura - Freydoon Rassouli )... XX. VISUL ALB, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2216 din 24 ianuarie 2017. Norii-s pufoși iar fulgii se cern în neștire, decorul hivernal, cuprinde-a mea privire; dar fulgii ating buzele demult, sălbăticite și îi preschimbă-n boabe de rouă aurite. Colind printr-o iarnă păstrată-ntr-o ramă și-n muzeul din suflet are
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
rând sub rând. Sunt visul alb troienit la tâmplele cărunte, cu dorul trimis, într-un azil de sentimente, deseori îl vizitezi, chiar rămâi încremenit, căci focul arde-n gând, clandestin, mocnit. 22 Ianuarie 2017 - MIT Citește mai mult Norii-s pufoși iar fulgii se cern în neștire,decorul hivernal, cuprinde-a mea privire;dar fulgii ating buzele demult, sălbăticiteși îi preschimbă-n boabe de rouă aurite.Colind printr-o iarnă păstrată-ntr-o ramăși-n muzeul din suflet are chiar, dioramă,visu-i
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
sărbătoare Iubire ce te-ai născut în luna mai Și ne-ai unit în sărbătoare și credință, Eram niște copii care mergeau spre rai, Pornind în doi, dar într-o singură ființă. Natura delicată îmbrăcase haine noi, Iar soarele-ncălzea pufoșii mugurași, Chiar și copacii înfloreau doi câte doi, Privind spre cer, la albii nourași. La cea mai mică adiere de zefir Cireșii și caișii cerneau gingașe flori, Petalele lor albe cădeau într-un delir Și-albinele-și făceau căsuțe în culori. Pe
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
-n sărbătoare Iubire ce te-ai născut în luna maiși ne-ai unit în sărbătoare și credință,Eram niște copii care mergeau spre rai,Pornind în doi, dar într-o singură ființă.Natura delicată îmbrăcase haine noi,Iar soarele-ncălzea pufoșii mugurași,Chiar și copacii înfloreau doi câte doi,Privind spre cer, la albii nourași.La cea mai mică adiere de zefirCireșii și caișii cerneau gingașe flori, Petalele lor albe cădeau într-un delirși-albinele-și făceau căsuțe în culori.Pe banca sub
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
adormire, Încă doi, trei, privind morocănoși la el. Râuri mici cu apă cristalină, Aduc la vale pâlcuri de zăpadă, Ce se contopesc cu apa dulce, lină La plecare iarna-i pusă rău pe sfadă. O salcie și-a-mpodobit cosițele, Cu mugurași pufoși, catifelați, M-apropii și-i mângâi cu palmele, Ei tremură și mă privesc înfricoșați. Asemeni unui candelabru, salcâmul și-aprinde florile albe, parfumate O albinuță culege-n grabă tot polenul, Încarcă sacii și pleacă mai departe. Citește mai mult PrimăvaraE
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
din adormire,Încă doi, trei, privind morocănoși la el.Râuri mici cu apă cristalină,Aduc la vale pâlcuri de zăpadă,Ce se contopesc cu apa dulce, linăLa plecare iarna-i pusă rău pe sfadă.O salcie și-a-mpodobit cosițele,Cu mugurași pufoși, catifelați,M-apropii și-i mângâi cu palmele,Ei tremură și mă privesc înfricoșați.Asemeni unui candelabru, salcâmulși-aprinde florile albe, parfumateO albinuță culege-n grabă tot polenul,Încarcă sacii și pleacă mai departe.... XXIV. CU PAȘI UȘORI, de Margareta Merlușcă
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
invitate. Noe a venit și el, Cu o arcă de lumină Să vezi cerul din priviri Și bunicii se tot miră... Când petrecerea e-n toi, Somnul picură pe gene Unde-i Piciul cel vioi? Îl îmbrățișează Ene! Păturica cea pufoasă O alintă-n mângâieri, Cât de pură și frumoasă Ești copilă-n primăveri! 22.10.2016 foto arhiva personală Camelia Cristea Referință Bibliografică: Un grăunte... / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2123, Anul VI, 23 octombrie 2016. Drepturi
UN GRĂUNTE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384903_a_386232]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > DOR Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1954 din 07 mai 2016 Toate Articolele Autorului Îmi prăvălesc capul greu pe spate, privesc norii pufoși departe alergând, simt în colțul ochiului cum se zbate un fluture să iasă... sau un gând ce n-a putut nicicând să fie viață, să aibă aripi vrednice de zbor, o, ce frumoasă e această dimineață și cum de toate
DOR de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384948_a_386277]
-
-a a felinarelor, peste oceanul de ninsoare, ușor se așezau. Natura, simte tristețea mea profundă și-ar vrea c-o mângâiere să mă-nveselească, oceanul de ninsoare își potolește a sa undă, iar viscolul, încearcă să se mai îndulcească. Norii pufoși se strâng ca într-o fundă, când luna, regina nopții cea cerească, mi-aduce-n dar lumina sa profundă, iar aștrii, vor ca să mă cucerească. Bradul de crăciun, zâmbește-n mii de stele, în globurile-i fermecate văd chipul tău, prin ramurile
UN ALT DECEMBRIE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385059_a_386388]
-
adormire, Încă doi, trei, privind morocănoși la el. Râuri mici cu apă cristalină, Aduc la vale pâlcuri de zăpadă, Ce se contopesc cu apa dulce, lină La plecare iarna-i pusă rău pe sfadă. O salcie și-a-mpodobit cosițele, Cu mugurași pufoși, catifelați, M-apropii și-i mângâi cu palmele, Ei tremură și mă privesc înfricoșați. Asemeni unui candelabru, salcâmul și-aprinde florile albe, parfumate O albinuță culege-n grabă tot polenul, Încarcă sacii și pleacă mai departe. Și-ntr-o grădină
PRIMĂVARA de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385110_a_386439]
-
sărbătoare Iubire ce te-ai născut în luna mai Și ne-ai unit în sărbătoare și credință, Eram niște copii care mergeau spre rai, Pornind în doi, dar într-o singură ființă. Natura delicată îmbrăcase haine noi, Iar soarele-ncălzea pufoșii mugurași, Chiar și copacii înfloreau doi câte doi, Privind spre cer, la albii nourași. La cea mai mică adiere de zefir Cireșii și caișii cerneau gingașe flori, Petalele lor albe cădeau într-un delir Și-albinele-și făceau căsuțe în culori. Pe
IUBIRE-N SĂRBĂTOARE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385124_a_386453]
-
Autorului Iarna, își așternuse peste tot pământul mantia ei argintie împodobită cu diamante și cristale strălucitoare. Pârâurile de munte înghețaseră deja, iar mestecenii, fagii și brazii din zona muntoasă a Țării Loviștei, neclintiți parcă, primeau ca pe o binecuvântare omătul pufos de un alb imaculat, ce se așternea în steluțe jucăușe, încet, pe ramuri. Natura toată, amorțită, trecea la hibernare. Păsările călătoare plecaseră de multișor, prin țările calde, dar negreșit se vor întoarce iară, primăvara viitoare. Până atunci, doar vrăbiile, coțofenele
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]
-
mă crede, că eu nu mă jur degeaba! E!... uite cu asta îmi luă mințile și zisei: -Hai bă, nu mă-ngălbeni! Ia, arată-mi și mie unul! Fugi într-o baracă și se-ntoarse cu o minune mică și pufoasă, alb gălbuie, cam cât pumnul, așa, care piuia din toți rărunchii, și zice: -Mă crezi, nu mă crezi, e ieșit de azi dimineață din găoace și deja cred că are 150 de grame(?!) E din rasa Brahmaputra(?!) și, în câteva
VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI OUĂLE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384638_a_385967]