921 matches
-
el În jur abătut. - Dar cum se face că orașul vostru a ajuns În această stare Întristătoare? Dante arătă mânios spre grupul de ticăloși care Încă se mai Încleștau unii cu alții. - Gloata asta nemernică s-a dezlănțuit ca un puhoi de nestăvilit Între zidurile noastre. A venit din cele patru zări ale Toscanei, atrasă de câștigurile lesnicioase pe care decăderea obiceiurilor, nepăsarea guvernanților, simonia preoților, corupția magistraților și ignoranța triumfală a Învățaților le promiteau. S-au stabilit pe străzile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
biliard sau pahare de la farmacie, în funcție de care din aceste locuri socotea el că are amestecul cel mai bun în ziua respectivă. Simon, frate-meu, văzându-mă cum duceam un pahar pe tavă prin mulțimea de pe trotuar - căci întotdeauna era un puhoi de afaceriști în fața casei lui Einhorn, care se amestecau cu rudele mortului din ziua aceea de la Kinsman și cu ipochimenii de la sala de biliard - trăgea un hohot de râs surprins și spunea: „Așa, care va să zică cu asta te ocupi! Ești valet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
s-a cuibărit în inima ei și n-a mai ieșit de-acolo. A doua zi, nu mai rămăseseră dintr-însa decât fărâme mici, colorate, care încă se mai țineau una de alta, de ger. Odată cu primăvara, au venit și puhoaiele de pe munte. Locul pietrei era acum o spărtură largă, prin care a năvălit apa și a măturat satul, copacii, gospodăriile frumoase, a înecat drumul... După aceea, oamenii au făcut alt dig, dar meșteșugul pietrarilor de demult se uitase. Așa cum vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cerul, iar pe pământ nu cade numai așa, într-un singur loc ! Și unde cădea lumina ?! N-o să credeți, da' era tocmai pe grajdul hangiului. Ce stele, ce stea ! Aiurea ! I-o fi pus careva foc la acareturi ! Cu tot puhoiul ăsta de lume care a tot venit să se înscrie, mai știi ?! Hai, repede, să-l ajutăm, c-o fi el sucit și morocănos și scârțar, da-i tot om și el! Văru-meu înșfăcase vasul cu apă și fugea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
atenuau lumina. Aici, ploaia a cucerit noaptea și n-a mai rămas decât ea. O farsă a imaginației mă face să aud statuia lui Tlaloc lovind caldarâmul ud cu picioarele sale enorme de piatră, în vreme ce lacrimile zeului se varsă în puhoiul de-afară. Am adormit cu lumina aprinsă și m-am trezit la trei noaptea s-o sting. Tlaloc Tlaloc e destul de popular și azi în Mexic; și nu numai printre arheologi. La cincizeci de kilometri de capitală, în satul Coatlinchan
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
George în a interpreta orice cuvânt al lui John Robert drept un semn de comunicare sau de încurajare nu cunoștea limite, totuși în fața acestei scrisori rămase total neputincioasă. Era obișnuit cu răceala filozofului, cu sarcasmul și agasarea lui. Dar acest puhoi, aproape incoerent, de furie și de ură îl lăsă pe George, la început, doborât și înfrânt, de parcă n-ar fi putut supraviețui într-o lume în care spiritul feroce al lui John Robert exista doar ca să-l insulte în asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
caietul de note, alunecase și în cădere se lovise la cap, pierzându-și cunoștința. Circumstanțele în care fusese găsit excludeau ideea sinuciderii și singura teorie care a mai circulat (înăbușită de directorul Vernon Chalmers) a fost cea a năvălirii unui puhoi de apă clocotită, care-l făcuse pe filozof să-și piardă cunoștința. Părintele Bernard a fost citat ca martor la anchetă. Se rugase ceasuri întregi, în prealabil, cerând călăuzirea, dacă să facă sau nu cunoscută scrisoarea sinucigașului. Până la urmă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
foc, fierbe o lavă, undeva, ă-hăă! Departe... Și miroase de te turbă, Șefu', rău, rău.... Mai rău ca la Tăbăcărie ori ca la Dâmbu sau ca la halda de stârvuri, la Protan! Pe pereți, văz că se urcă și colcăie puhoaie de omizi și de gângănii negre, cu multe picioare și cu puzderii de ochișori arzoi, de te iau boalele! Și mai e și-un gândac urât-urât, dublu sau triplu, în fruntea lor, care se cațără într-o clipeală, cât grosul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
s-a spus, privitor la ultima bucată de text, microromanul Ucenica, o chestie stupefiantă: că ar fi trebuit să fiu călugăriță și să trăiesc într-o mănăstire ca să am dreptul să scriu așa ceva! Când am publicat Tricephalos, întrebările au fost puhoi, care mai de care mai smintite: 1. dacă am întâlnit într-adevăr minotaurul în Creta (romanul era scris la persoana I, dar, pentru Dumnezeu, cum de se face cu atâta nonșalanță suprapunerea între viață și literatură, habar nu am!); 2
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
propaganda și agenți din NKVD, bolșevismul era ca o mașinărie, aveau o strategie, ca să-și instaleze socoteala lor tîmpită rădeau locul, Îl curățau de identitatea lui, de tradiția lui, de ce avea el mai bun și mai luminat... Și veneau cu puhoiul de armată, s-au instalat ca lăcustele, au prădat Cernăuțiul În cîteva zile... Păi, dă-ți seama, În Rusia era o sărăcie lucie, cine și cum să hrănească ditamai armata? Prădau tot, pînă și firele de telegraf și mobilierul din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ca mine, ca noi toți, nevinovații sunt însă primii care plătesc, pentru că nu știu cum să se apere. Tăvălugul cară cu el ce întâlnește; totul cade, se duce rostogolindu-se, iar primii care-i stau în cale sunt naivii, mirându-se de puhoiul ce vine. Este îmbolnăvirea Istoriei, când nu se mai înțelege simbolul justiției legate la ochi. Vine mai târziu un timp al vindecării, când toate se liniștesc, dar nimeni nu mai are atunci timp de socoteli: aceasta e soarta nevinovaților. Sălile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
labil, umblau delirînd pe străzi, sau se cățărau În balcoanele unor instituții publice, pretinzînd că vor să adreseze anumite mesaje Întregii omeniri. Uzinele și-au Încetat și ele brusc lucrul, iar cîteva ore mai tîrziu, mînate de un instinct tulbure, puhoaie de lucrători au invadat străzile, apoi s-au reunit pe principalele artere de circulație și au pornit spre centrul capitalei. Inițial, fără nici un scop precis... Icnind și mișcîndu-se cîte puțin, Pablo reuși să se Întoarcă de pe o parte pe cealaltă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
desființat și Basarabia, adică întreaga țară dintre Nistru, Marea Neagră și Prut, realipită de Moldova, viitorul nostru este închezășuit; nu mai suntem amenințați de nici o primejdie de natură a ne amenința viitorul“50. C. Stere aprecia că, în pofida potențialului său uman („puhoiul“ celor 170 milioane de locuitori), Rusia nu va ieși victorioasă, nu se va putea reface în urma înfrângerilor de pe front: „Sunt dintre acei care nici o clipă nu s-au îndoit că Rusia va fi biruită. Această convingere nu izvorăște din vreo
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
continuării politicii noastre tradiționale alături de Puterile Centrale“ („Viața Românească“, vol. XL, nr. 1-3, 1916, p. 306-307). • Radu Rosetti, Schimbarea la față a Italiei, în „Viața Românească“, vol. XXXVII, nr. 4-6, 1915, p. 237. • C. Stere, Din carnetul unui solitar. II. „Puhoiul“..., în „Viața Românească“, vol. XXXVIII, nr. 7-9, 1915, p. 16. • Ibidem, p. 22. acestei lungi tragedii [...], acțiunea noastră nu poate fi eficace decât împotriva Rusiei“53. Aprecierile lui C. Stere, Radu Rosetti și a altora referitoare la slăbiciunea Rusiei erau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Paul Mihail, în Jurnal (19401944) și corespondență, I, Jurnal, Ediție îngrijită de Eugenia Mihail și Zamfira Mihail, Argument de Gheorghe Buzatu, București, Editura Paideia, 1998. La 6 septembrie 1944 autorul nota: „Trupele sovietice au intrat în Râmnicu Vâlcea. Curgeau ca puhoiul, în mașini, tancuri, căruțe și alte transporturi cu boi, cai și călări“ (Ibidem, p. 217). Pe 10 septembrie 1944: „Nopți de groază și de teroare. Armată [sovietică] în fiecare curte. Ordonanțele colonelului Udroiu stau în preajma femeilor“ (Ibidem, p. 218). Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
subteran trebuiau mai curând sau mai târziu să irupă la lumină cu un mesaj al rațiunii și umanismului.) Tot astfel Sf. Augustin lăsa viitorimii De civitate Dei, în vreme ce vizigoții prădau Roma. Cărțile nu pot, firește, stăvili cu ființa lor materială puhoaiele, care le calcă în picioare și își fac o aprigă plăcere din a le pune pe foc. Dar unele cărți au o forță latentă incalculabilă și pot măcar răscumpăra de nu împiedica urgiile. În dezastrele și calamitățile istoriei, spiritul poate
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și bărbiile unse de atât de aprinși la față încât ai fi zis că-s niște funduri de bogătani, nemaiîncăpându-și în piele de-atâta belșug. Darămite vinul, fraților-fârtaților, vinul curgea la masă așa cum curge apa pe Sena. Un adevărat puhoi, ca atunci când plouă și pământul e-nsetat. Coupeau turna de sus, să poată vedea spumegând șuvoiul roșu; și când sticla se golea, glumea, întorcând-o cu gâtul în jos și apucându-se s-o strângă așa cum fac dintotdeauna femeile când
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ca să le pună la încercare curajul. Cruzimea unor episoade (precum cel al uciderii Cerbului) este foarte mare. După ce retează capul mirificului animal și „se aruncă fără sine în groapă, după cum îl povățuise Sfânta Duminecă”, Harap-Alb este amenințat de un adevărat puhoi de sânge. Omorâtorul Cerbului Vrăjit se scaldă aici la propriu în sângele victimei sale, cât pe-aci să se înece în el. În miezul povestirii Moș Nichifor Coțcariul, într-adevăr una dintre cele mai valoroase scrieri ale lui Creangă, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
tine". Conștiința efemerității, a timpului vorace, se reduce la o constatare filozofică obiectivă, aproape neutră: Pe sub noi șuieră trenuri albastre. Se duc în piatră. Se duc în noapte. Pe sub noi trec rotitoarele astre cu explozii rostite în șoapte. Pe sub noi puhoaiele negre în clocot. Se duc în Ereb. Se duc în uitare. Peste noi străveziul, giganticul clopot al cerului sună ca luna în mare. A căuta sensuri acolo unde totul pare lămurit e o îndeletnicire de hermeneut, nedisprețuitor de fantezii; modernul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
variantei Ampee, propusă de alți exegeți, nu e de folos întrucît forma rezultată prin evoluție fonetică normală ar fi fost *Împere. Ampelum dintr-o inscripție dacică ar fi dat *Impăr. G. Giuglea aduce în discuție apelativul latinesc amnis, amne, „rîu, puhoi“, întîlnit în toponimul italian Teramo < Interamnes), care ar fi putut denumi o apă transformată, uneori, în torent. Acesta ar fi evoluat în am(mn > m, ca în agnellus > *amnel > mńel > miel; e poate dispărea atît în finalul, cît și în interiorul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
îl pune în legătură cu cîteva nume din afara Daciei, considerîndu-l de origine ilirică. Numele Olt a fost apropiat și de unele posibile etimoane latinești: Allutus, format de la verbul alluo, „spăl“, „curg pe lîngă“ < ad-luo (a se compara cu alluvies < adluvies, alluvium < adluvium, „puhoi“, provenite, în ultimă instanță de la luo, „spăl“, ca și lavo, „spăl“); lut < lutum . C. Poghirc a comparat numele Olt cu hidronimul baltic Aluote și cu entopicul aluots „izvor“, presupunînd că ambele au la bază un radical indo-european *el-/*ol, „a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de trei ori cu bastonul În pământ: „Ai, ai, ai”, se jelui el - „dar tare mai e grea problema pe care ne-ai adus-o aici și musai cere o Îndelungă cercetare. Nu mă mai mir că din pricina unui asemenea puhoi de vicii nu numai Pudoarea șaidosț și Nemesis șpedeapsaț- așa cum spunea și Hesiod - au părăsit sălașele umane 3, ci și Providența divină, care Își ia de pretutindeni tălpășița, luând În traista ei și răspunsurile Oracolului. Cât despre mine, eu aș
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
tocul unei ferestre, în vreme ce femeia se zbătea urlând. Se prăbuși deasupra ei pe pat, prea aproape de trupul dezlănțuit pentru a fi efectiv neutralizat de loviturile ce plouau asupră-i. Ea era vâltoarea; ba nu, el însuși! De unde venea de fapt puhoiul în rotire? Ce-ntrebare! Nu se putea distinge nimic în bezna dormitorului, iar într-a minții nici atât. Între trupurile lor înlănțuite furtunos clipea calm, migdalat, ochiul urgiei. Străbătu în iureș oral stepa vălurită a pielii ei, purtat de strigatele sălbatice
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
trainică, pe lângă care s-ar câștiga și multe pietre potrivite pentru paveluire". Totodată, observând că majoritatea acelor bolovani prezentau colțuri, nefiind rotunjiți și invocând și alte "temeiuri montanistice", aprecia că aceștia nu puteau fi aduși de puterea apelor sau de puhoaie, din depărtări și că dealul Opinci (lângă satul Goruni) ar fi fost un bogat rezervor "de stânci de acel dolomit". Replica autorităților competente, formulată prin rezoluția șefului de secție a Departamentului, P. Donici, n-a fost, cu siguranță, pe măsura
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Foinix și pe Automedon. La despărțire, Peleu, știind firea feciorului său, îl sfătuiește să-și stăpânească mânia și să nu caute vrajbă, ci să se arate, spre mai marea lui cinstire, blând și îngăduitor. Era ca și cum ai fi sfătuit un puhoi năvalnic de munte să curgă ca o apă așezată și lină. La rândul său, Menoitios, părintele lui Patrocles, își îndeamnă fiul să se poarte cu Ahile ca un frate mai vârstnic, ajutându-l cu sfatul și cu chibzuința. Ahile nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]