914 matches
-
orei de începere, curat îmbrăcat, pieptănat și parfumat, așa cum am fost educat din copilărie că se vine la un spectacol. Și nu la o agresiune, nu la circ, nu la oborul de vite care se calcă-n copite! Minutele treceau, puhoiul uman creștea amenințător, se făcuse 20.30, dar ușile rămâneau închise, nimeni nu anunța nimic, iar zvonistica lucra, conform tradiției, din plin: ba că s-a schimbat spectacolul, ba că a durat prea mult cel dinainte, ba că fusese vorba
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
să primească și un pod. Tocmai în acel loc era îngămădită sumedenie de zăpadă, derdeluș cuminte sub care nimeni nu ar fi ghicit mișcarea apei topite. Și la mijlocul canalului m-am trezit scufundat până la piept, cu picioarele rupte de năvala puhoiului subteran. Partea de sus țintea spre casă, partea de jos era împinsă către Dunăre. Conform teoriei malului, tot o creangă, sărmana, mi-a venit în ajutor. Am luat-o pe câmp, prin grădinile oamenilor, a dat sfântul și am ieșit
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
familii, fie ele de români , de sași sau de șfabi luaseră copii și se purtau cu aceștia normal, adică părintește. M-au chestionat acolo, la primărie, despre toate acestea. Le-am spus adevărul. Un adevăr care mi-a adus un puhoi de mulțumiri pentru multe, foarte multe săptămâni. Eram de-a lor! Eram de-ai lor! Cum Făgetul era aproape sau mai exact noi eram undeva, la marginea depărtată a orașului, nu de puține ori copiii făceau expediții: vindeau flori de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
-n suflet De la scumpii săi părinți știa ce jale aduseseră bolșevicii în aceste teritorii din sufletul lui și ale compatrioților. Ocupația sovietică însemnase trecerea prin foc și sabie a Bisericii creștine, lichidarea intelectualității române și a oamenilor gospodari, deschizând calea puhoiului sfertodoct din imperiul roșu, năvălind ca ocupanți. Se întindea astfel jalea asupra tuturor categoriilor sociale și a teritoriului sfâșiat la nord și sudul provinciei, părți date Ucrainei sovietice, 42.000 de militari români în scurta ocupație din 1940-41 fuseseră maltratați
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
valuri după valuri, de ape, izbite cu putere, de furtună. îl luă cu și mai mult frig, cu și mai aprofundată frică. Intră de unde ieșise. Ca să apuce a pune ceva pe trup, și-apoi, va vedea ce va mai face. Puhoiul izbi ucigător pereții a tot ce reprezenta întreg acel adăpost, mai mult înjghebat, decât construit temeinic. Și totul a pornit la vale. Andrei apucă să se agațe de o creangă, furtuna aruncându-l în bătrânul arbre, poate, cel mai bătrân
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
duce munții la vale pentru că arborii nu-i mai țin în rădăcinile lor, dacă ierburile și florile, păsările și oamenii își pierd culorile, își pierd sănătatea și viața... Nu-i bine deloc. Ridică-te Măria ta și vino, oprește puhoaiele, învie și înverzește pădurile! Chiar așa, ce-ar fi să te dai jos din pat? Eu te ajut și vom putea merge. Ar fi bine să ne grăbim. Mă tem că mi se termină vraja și învie zmeoaica, pe care
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
o cură la Reichenhal care nu i-a fost de nici un folos, a venit înapoi, și toamna, într-o zi blândă, s-a stins ușor, ca lumânarea. L-au expus la biserica Sărindar - nici ea nu mai există -, a venit puhoi de lume, actori din toate generațiile și spectatori, să-l mai vadă pe bietul Pascaly, în ultimul lui rol, care e la noi toți același. Am intrat într-o clădire de care atârna o firmă mică: Dr. Leon Margulis - medic
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ascunde între oglinzi, poate e ăla care ți-a smuls ție limba, Profetule. Măsurați-vă cu el, nu cu o femeie fără apărare, târâie brâu ce sînteți". Pescarii așteptau cu capetele plecate să se potolească ocările care semănau cu un puhoi de primăvară ce târa un mâl greu de vorbe cu el. În cele din urmă n-au avut încotro, s-au ridicat cu toții de la mese și au plecat, lăsînd-o singură în fața cafenelei; ea striga mai departe, batjocoritor: "Momîilor, muților, nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Și acum, a treia poveste adevărată spusă de tata, poveste ce s-a derulat spre sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, la puțin timp după evenimentele dramatice de după 23 august 1944. După ruperea frontului de la Iași (21, 22 august) puhoaie nesfârșite ale Armatelor sovietice au invadat România, tergiversând semnarea Armistițiului (12 septembrie) pentru ca Tătucul Stalin să se poată lăuda zilnic că a mai eliberat localități din România de armatele hitleriste. Deși aliați prin Armistițiu, e primul fapt din istoria mondială
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ascunde între oglinzi, poate e ăla care ți-a smuls ție limba, Profetule. Măsurați-vă cu el, nu cu o femeie fără apărare, târâie brâu ce sunteți”. Pescarii așteptau cu capetele plecate să se potolească ocările care semănau cu un puhoi de primăvară ce târa un mâl greu de vorbe cu el. În cele din urmă n-au avut încotro, s-au ridicat cu toții de la mese și au plecat, lăsând-o singură în fața cafenelei; ea striga mai departe, batjocoritor: „Momâilor, muților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
facă înțeles nu este un zeu adevărat, e doar o invenție a plăsmuitorilor de cuvinte. VIII Vara anului 625 a fost foarte caldă, dar a plouat suficient de mult. Lăcustele n-au venit decât o singură dată, dar nu în puhoaie, și n-au fost nici epidemii. Regele vizigot Svintila îi alunga de pe domeniile sale pe ultimii bizantini; regele Clotaire I era covârșit în Neustria și în Austrasia de intrigile conților și ale episcopilor; împăratul Heraclie era prins în lungul război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
De îndată ce escorta regelui a luat-o din loc, trupurile au fost scoase de sub stratul de pământ, înfășurate în alte pânze și puse amândouă într-o frumoasă arcă de lemn sculptat. În loc să o luăm spre Benevento, ne-am îndreptat spre Puglia: puhoaie de oameni, de toate națiile și religiile, au venit să se-nchine la trecerea cortegiului. Și ulițele satelor, pe timp de noapte, au fost luminate de torțe. Exista în Gargano un munte numit Drion, adică stejar. De-o parte se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pod, au început să se-audă sunând sirenele, tot mai strident și mai aproape, iar cineva a dat alarma s-o luăm la fugă, că vine Miliția și Securitatea, și o să ni le ia pe toate înapoi, și atunci tot puhoiul s-a pus în mișcare deodată, am fost împins cât colo, de era iar să cad, dar cineva m-a apucat de braț, trăgându-mă în sus, în timp ce toată lumea o luase la goană înapoi, în direcția străzii Arató, am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ar fi cuvenit să zic, dar mama a spus imediat că le mulțumește pentru amabilitate și că au venit, așa că am mulțumit și eu, iar cei doi au dat din cap, continuându-și drumul spre capelă, acolo se adunase un puhoi de lume, pe marginea aleii principale, largi, erau înșirate mașini negre, lucioase, demodate și cu numere mici, de activiști de partid, cred că am văzut și câteva Pobede, și Ceaika, și Moskvici, și bineînțeles Renault și Citroën, sprijinit de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-se, Își apucă arma și se ridică dintr-un salt. Strălucirea unui fulger lumină preț de o clipă imensa abație. Goală. Cumplitele cuvinte se repetau nemilos În capul Mariei. Blestemată, blestemată, blestemată... Furtuna izbucni atunci cu furie deasupra ei, revărsînd puhoaie de apă. Marie o luă la goană. Tocmai ajunsese la intrare sub ploaia torențială cînd o nouă siluetă purtînd glugă răsări drept În fața ei, barîndu-i ieșirea. În elanul ei, Marie se ciocni cu atîta putere de ea Încît amîndouă căzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
legămintele. - Legămintele nu ne scapă de Umbră. Nu uita că și Tatăl a ieșit din Ceața Adâncă doar cu o mână de oameni. Era aproape mort, era slab de i se vedeau oasele și abia mai răsufla. Au pierit atunci puhoaie de oameni, chit că stăteau lîngă Tatăl. Noi asta vrem? Să pierdem puhoaie de oameni? Femeile și pruncii? - Unii oameni, unele femei și unii prunci vor muri oricum În călătorie. Chiar și fără lupta de sânge. - Vor muri după cum le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ieșit din Ceața Adâncă doar cu o mână de oameni. Era aproape mort, era slab de i se vedeau oasele și abia mai răsufla. Au pierit atunci puhoaie de oameni, chit că stăteau lîngă Tatăl. Noi asta vrem? Să pierdem puhoaie de oameni? Femeile și pruncii? - Unii oameni, unele femei și unii prunci vor muri oricum În călătorie. Chiar și fără lupta de sânge. - Vor muri după cum le e rămas. De ce să le grăbesc eu sfârșitul? Rupe câteva fire din pânza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
gânduri pe care, altminteri, nu le-aș fi avut. Măi, Barra, n-ar fi mai ușor să-l dăm Umbrei doar pe Scept ăsta, ca să-i mai Încetinim nițel? De ce să moară și de-ai lor și de-ai noștri, puhoaie, și nu doar Scept? O să fie nevoie de oameni mulți, de femei și mai multe, ba chiar și de prunci, atunci când s-o porni Gerul cel Greu. L-am văzut pe Barra cum Înțepenește. Se uita la toată lumea aia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un prost În zăpadă. Ai lui țopăiau și ei și, nu trecu mult până ce toți cei strânși pe ghețar prinseră să țopăie și să chiuie. - Iscoade patru văzute ieri, Începu Tek, nu erau decât pândarii din frunte ai lui Scept. Puhoaiele lui de răzvrătiți mai au mult-mult până să vadă țărm. - Arătat la ei Încotro am luat-o? - Îl Întrebă Barra pe Logon cu vorbe rostite. - Nu, nu. Krog nu lasă la mine asta. - Uhuu, păcat-păcat. Mai bine de jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Cipusikilor, iar el a Întins mâna către același țanc de gheață pe care ni-l arătase Nunatuk. Și Într-acolo am plecat. Măi Krog, măi ... Of, of ... Ce-a mai fost după aceea! Cum ai mai mers tu În fruntea puhoiului de neamuri care te urmase doar pentru că țineau la legămintele lăsate de Tatăl. Au plecat peste zăpezi și troiene, au trecut peste dealuri și prăpăstii, așa cum aveau și-ai tăi s-o facă de atâtea ori, după ce vor fi Învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
frig și n-am să-ți spun nici de bătrânii care au pierit pe drum, nici de copiii Înghețați și nici de femeile turbate de foame - știi că așa s-au petrecut lucrurile, pentru că așa se petrec ele când pleacă puhoaie de oameni dintr-o parte În alta. Nu-ți spun nici despre degetele și picioarele degerate, căci de astea Îți amintești chiar dacă nu le-ai mai trăit niciodată. Doar puțin să-ți dea ghes aripa fricii sau răsuflarea morții, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
luntrei, nu am mai văzut nici o bucățică de uscat - Marea cea mare se Întindea cât vedeai cu ochii, unindu-se cu cerul de parcă ar fi dat să se urce pe marginile lui. Oriune m-aș fi uitat, nu zăream decât puhoiul de luntre În care se aflau oamenii, femeile și pruncii care mă urmaseră - erau legănate alene de valurile rare, acoperite ici-colo de spumă. Se stârnise și un vânticel care făcea să pocnească repede-repede pieile Întinse deasupra luntrelor. Bulumacii scârțâiau prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
știa Logon cu vrăjmașii mei. Așa au făcut. Enkim Își lăsase părul și barba să crească, iar Runa Își azvârlise Într-o râpă sulițele, pietrele de mână și arcul, astfel Încât nimeni să nu-i recunoască, după care se amestecaseră cu puhoaiele de oameni care mă urmăreau. Se lipiseră de niște vânători de pripas, care Își părăsiseră pământurile de unii singuri, astfel Încât ai fi zis că Runa și Enkim porniseră la drum cu vrăjmașii mei de la bun Început. Ajunseseră la capătul tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
colinele din jur. Luna coborâse deja spre ultima palmă când, sumedenie de pietre prinseră a se rostogoli spre noi din susul viroagei. Auzirăm pași grăbiți cum se apropie și-i recunoscurăm pe vânătorii care Îi hărțuiseră pe cei din fruntea puhoaielor lui Scept. I-am oprit rând pe rând, fără să scoatem un zgomot și ne-am pus cu toții pe așteptat. Discutasem de multe ori despre lupta asta cu Tek și cu Barra, iar locul unde ne aduseseră oamenii munților era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și al crângului. Satele celelalte, rare, abia se vedeau În depărtare. Pe de altă parte, orice Întâlnire cu neamurile lui Scept n-avea cum să scape neobservată de oamenii din câmpii. De altfel, dacă Îți Încordai privirea, vedeai spre Răsărit puhoaiele lui Scept. Ridicaseră și ei un sat și nu făceau altceva decât să aștepte. Ei ne pândeau. Noi Îi pândeam. Mda. Era un loc tare bun pentru lupta de sânge, iar lupta nu trebuia să Întârzie. Era miezul verii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]