723 matches
-
toți"96. Iată încă o dată unitatea naturii divine, așezată ca temelie admirabilă a unității pe care trebuie să o formeze oamenii aceia despărțiți pe care Cristos i-a adunat la un loc sub aripile sale, așa cum o cloșcă își adună puișorii, și a format o singură Biserică; și, iată, izvorul dintr-o vreme a acelei unități a Episcopatului în Biserica lui Cristos, care era atît de puternic resimțit de primii Episcopi și despre care Sf. Ciprian mărturisea în cuvinte atît de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
că aduc noroc și să nu le strici cuibul. Numai după o primăvară, după ridicarea noii case, sub streașină și-au făcut cuibul o familie de rândunele. Era mai mare plăcerea să le vezi zburând în jurul cuibului! Au scos câțiva puișori, care toată ziua stăteau cuminți în cuib, cu pliscurile căscate, în așteptarea mamei cu de mâncare. Pe sură, era de mai mulți ani un cuib mare de berze. Sătenii afirmau adesea că, la noi, vine prima barză, în fiecare primăvară
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a ochitul", aruncând cu mingi și pietre, la distanțe mari. Îi rugam mereu să ferească cuibul de pe sură. Într-o toamnă târzie, când abia începusem să merg la școală, seară de seară admiram cum rândunelele țineau lecții de zbor cu puișorii lor. Când frigul a început să se întețească și chiar un strat de brumă se așează pe iarbă, tot mai des, sus în văzduh se observau stoluri de păsări. Ele plecau spre ținuturi mai calde, având de străbătut un drum
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
un drum lung și anevoios. Eram nedumerită că, sub streașina noastră, rândunica încă mai era lângă pui. Tata, observând-o, a zis, mai mult pentru sine: Oare, când ne va părăsi rândunica noastră? Apoi, deodată văzu cum mama își chemă puișorii, îi îndrumă să se așeze în stol și se ridicară toți în înaltul cerului. În acel moment, ieșind din casă i-am observat. Unul din puișori întorcea mereu căpșorul de parc-ar fi vrut să-și ia rămas bun de la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Oare, când ne va părăsi rândunica noastră? Apoi, deodată văzu cum mama își chemă puișorii, îi îndrumă să se așeze în stol și se ridicară toți în înaltul cerului. În acel moment, ieșind din casă i-am observat. Unul din puișori întorcea mereu căpșorul de parc-ar fi vrut să-și ia rămas bun de la noi. S-au pierdut imediat în zarea fără sfârșit. L-am îmbrățișat pe tata și i-am zis printre lacrimi și sughițuri: Puișorii mei au plecat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
observat. Unul din puișori întorcea mereu căpșorul de parc-ar fi vrut să-și ia rămas bun de la noi. S-au pierdut imediat în zarea fără sfârșit. L-am îmbrățișat pe tata și i-am zis printre lacrimi și sughițuri: Puișorii mei au plecat! I-am pierdut pentru totdeauna. Nu-i adevărat! mi-a explicat tata. Se vor întoarce sigur, la primăvară. Trebuie să avem grijă ca păsările care rămân la noi să nu le distrugă peste iarnă cuibul. Suspinând, am
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu coada rotată și nasul roșu și-a arătat mărgelele, fala lui, alergând pe câte un năzdrăvan de băiat... Le-au plăcut mult de tot rățuștele. Bobocii de gâște și mai ales cloștile cu puii. Nu se puteau desprinde de puișori galeși (unii cu gâtul gol, alții cu cârpă) care arătau ca niște ghemotoace de puf galben. Mama a venit cu un lighean mare cu mere ionatane și toți au mâncat cu mare poftă. La despărțire, domnii învățători au mulțumit pentru
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
observ! Pachița lui Constantin mi-a făcut semne disperate să vin la ea. Tocmai punea ultimul snop pe vârful unei clăi. A dus mâna la gură, făcându-mi semne să stau liniștită. Apoi îmi arată cu degetul sub claie, niște puișori mici, de culoare brună, cu dungi pe spate, care ciuguleau boabe de grâu, lângă mama lor: Sunt pui de pitpalac! îmi explică ea fericită, că-mi poate face și mie o bucurie. Ce prepeliță minunată! exclamă, apoi mama. Se vedea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
într-un cuibar am găsit o găină pe ouă. Cloncănea și mi-a dat cu ciocul peste mâini, când intenționam să scot ouăle de sub ea. Mișcându-se pe cuibar, nu mică mi-a fost mirarea când am zărit vreo trei puișori mici, gălbiori cu piciorușele în găoace de ou. Am plecat repede în casă să-i spun mamei minunea. Mama nu știa nimic de acest cuibar, nici de cloșcă și puișori. A venit cu mine în șopron și a văzut cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mică mi-a fost mirarea când am zărit vreo trei puișori mici, gălbiori cu piciorușele în găoace de ou. Am plecat repede în casă să-i spun mamei minunea. Mama nu știa nimic de acest cuibar, nici de cloșcă și puișori. A venit cu mine în șopron și a văzut cu ochii ei ce se întâmplase. Auzi și ea glasurile subțirele ale puișorilor. Mama a luat măsurile de rigoare: am pregătit împreună ceva de mâncare pentru cloșcă (boabe de grâu și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în casă să-i spun mamei minunea. Mama nu știa nimic de acest cuibar, nici de cloșcă și puișori. A venit cu mine în șopron și a văzut cu ochii ei ce se întâmplase. Auzi și ea glasurile subțirele ale puișorilor. Mama a luat măsurile de rigoare: am pregătit împreună ceva de mâncare pentru cloșcă (boabe de grâu și firimituri de pâine) și un vas cu apă. Ne-am dat după ușă și-am privit atente: Cloșca a coborât de pe cuibar
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a coborât de pe cuibar și s-a repezit întâi la apă. Doamne, ce însetată mai era! Probabil, pe cuibar îi era foarte cald. Apoi a ciugulit puțin și repede s-a suit pe cuib. Se mai vedeau încă vreo trei puișori. Când tata a venit de la serviciu, i-am povestit ce-am descoperit. După ce s-a făcut c-a meditat de ajuns mi-a spus foarte serios: Cloșca asta cu tot cu puișori va fi a ta! Să ai multă grijă de ea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a suit pe cuib. Se mai vedeau încă vreo trei puișori. Când tata a venit de la serviciu, i-am povestit ce-am descoperit. După ce s-a făcut c-a meditat de ajuns mi-a spus foarte serios: Cloșca asta cu tot cu puișori va fi a ta! Să ai multă grijă de ea, tot timpul! I-am mulțumit cu o îmbrățișare și i-am promis solemn că voi avea grijă mereu de ei, ca de ochii din cap. Noi aveam puse câteva cloști
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și a rămas ca Oltea să aibă grijă în continuare de ele. Eu aveam de-acum cloșca mea și nu mai puteam să mă ocup și de altele... Când s-a împlinit sorocul, cloșca a coborât în ogradă cu 14 puișori gingași și gălbiori. Le dădeam brânză de vacă fărâmițată și făină de păpușoi muiată. Doamne ce mai mâncau! Se înecau cu cioculețele lor mici și abia înghițeau. Cloșca îi îndemna pe toți deopotrivă și ciugulea de ici, colo câte ceva. Era
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și făină de păpușoi muiată. Doamne ce mai mâncau! Se înecau cu cioculețele lor mici și abia înghițeau. Cloșca îi îndemna pe toți deopotrivă și ciugulea de ici, colo câte ceva. Era cam slăbită după atâta clocire. După vreo zece zile, puișorii au prins puteri și au început să se deosebească între ei. Tata mi-a zis să le dau fiecăruia câte un nume. Într-o duminică după-amiază, l-am rugat să vină să-i observe. I-am analizat împreună. Unul avea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
așa că nu este foarte de mirare că a alergat imediat să-l întâmpine. Bărbatul corpolent - altfel atât de tăcut - l-a primit cât se poate de prietenos (eu cred că autorul Ochiului de urs a privit totdeauna copiii ca pe puișorii de jivine), l-a luat de mână, continuându-și plimbarea și... discutând literatură. Această întâmplare n-a avut nici o consecință pentru cei doi: Sadoveanu a fost pururi deprins cu succesele, pe care natura i le-a dăruit nu altfel decât
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în mare fierbere. Înaltă și subțire, cu ochi albaștri-verzui, cu un zâmbet inefabil pe buze, țiganca învinsă o întrebă cu mândrie pe servitoare: «Făcu?» - «Îhî... o fată». Și baba Ioana, înduioșată: «Urzicuța mumii, urzicuță». Era 28 februarie. O mulțime de puișori umpleau curtea, iar Matei, vizitiul, se ntorcea de la adăpătoare cu doi superbi cai ungurești; cum trecea din nou, ducând două găleți pe cobiliță, Mitrana, cărând la rândul ei niște apă caldă, i-a șoptit duios, fără să mai aștepte întrebarea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu-i veni, să-mi scrii, să știu, dară mai bine ar fi să vii de paști acasă. Și pe aici îi cald, frumos, timpurile-s mândre. Ți-am mai scris vreo trei cuvinte, dacă vrei să le ții minte. Puișorul meu iubit și de mine despărțit, eu cu jele ce trăiesc, de dorul tău mă topesc. Și când îmi aduc aminte de-ale noastre dulci cuvinte, cum trăiam noi cu iubire, fără leac de despărțire, când o zi nu te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
răstignit. De câte ori a vrut să-i adune, precum cloșca puii sub aripa ei, dar n-au vrut. În această biserică sub formă de lacrima pe masa Sfanțului Altar este o icoana din plăcute mici de aur, cloșca cu puișori lângă ea. Simbol despre cum a vrut Domnul să adune pe evrei, dar ei n-au vrut. „Ierusalime... de câte ori nu am vrut ca să adun copiii tăi, precum găină își adună puișorii sub aripi, dar voi nu ați voit!” Multe urgii
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
o icoana din plăcute mici de aur, cloșca cu puișori lângă ea. Simbol despre cum a vrut Domnul să adune pe evrei, dar ei n-au vrut. „Ierusalime... de câte ori nu am vrut ca să adun copiii tăi, precum găină își adună puișorii sub aripi, dar voi nu ați voit!” Multe urgii s-au abătut asupra Ierusalimului! Au fost războaie multe cu perșii, turcii, românii și egiptenii. Chiar au fost luați în robie în Egipt. Patruzeci de ani au robit în Egipt. Erau
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cu penele de aur, cântă fără curmare în grădina castelului împărătesc”. Un dar solar greu de obținut aduc colindătorii fetei de măritat pentru a invoca ritualul nupțial: „La Mărul-rotat,/ La Câmpu-rourat,/ Unde mi se bat/ Doi pui de vulturi,/ Doi puișori suri,/ Sus într-un norel/ P-un fulg d-aurel”. El este menit a fi purtat ca podoabă distinctivă, transformând fecioara întrun ideal marital: „Fata să mi-l poarte,/ Fetiță,/ ’N cosiță,/ Rar,/ La zile mari”. Valorificarea în plan estetic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
zise că-i urmă de căprioară,/ Să-i fie chiar împăratului/ De soțioară!” (Coșula - Botoșani). Specia lirică intimă a cântecului de leagăn oferă un indiciu neașteptat pentru configurarea traseului inițiatic, anticipând augural transferul magic dinspre sălbatic spre uman: „Nani, nani, puișor,/ Dragu mami, drag ficior./ Că tu când îi crești mari,/ Ti-i duci la vânătoari,/ Ș-îi vâna o căprioară/ S-o aduci la mama noră,/ Nani, nani puiu mami!” (DrăgoieștiSuceava). Fie că animalul asimilat forțelor regeneratoare ale apei este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sunt cu gândul acasă unde să-mi caut cel puțin odihna, dacă nu și desfătarea sufletească. Luni seara, după ce am stat la masă, am scris la Priponești mulțumindu-le pentru bunătățile ce ne-au trimis și anunțându-i totodată că Puișorul meu cel scump și drag a zburat fără voie de la sânu-mi. Noaptea te-am visat, așa cum erai cu câteva zile în urmă în realitate lângă mine. Simțeam parcă acea căldură a trupului și sufletului tău ce mă încălzea de aveam
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
belșug în Groapa Cuțaridei, imortalizată de Eugen Barbu. Romancierul reproduce versuri numeroase de iubire, dor și jale (La șalul cel negru, pângeam în tăcere). Versurile narează faptele eroilor care le ascultă, hoți și dezertori (Am fugit de la armată/pentru-n puișor de fată). Aceștia se identifică până la plâns cu personajele cântecelor. Studentul mutat în mahala, Pricopie, are gramofon și plăcile poartă cântece sentimentale, mai ales tangouri care o vrăjesc pe fata minoră a gazdei. Când e înjunghiat, șeful de bandă Bozoncea
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
tot mai mari, de auz care cerea ajutat, dantura din care îi fugiseră dinții, mâinile care îi cam tremurau și-i aruncau supa din lingură și udătura din furculiță, dar ai să vezi mata, o să fie bine, nu-i așa puișor?, îl întreba pe cel care îi stătea alături și-și îndesa în buzunar miile primite de la mama care oferea cu mare dărnicie... Nu avusese moșteniri deosebite, dar ceva îi rămăsese, casa, casă mare, într-un orășel din apropiere, curte spațioasă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]