719 matches
-
din rămurică în rămurică, din frunză în frunză, până ajunse aproape de tulpină unde găsi un cuib de viermișori. Deci asta era, își spuse vrăbiuța în sinea ei. Crenguțo, acum trebuie să plec, e aproape seară și trebuie să ajung la puișori, dar mâine voi veni din nou la tine. A doua zi în zori, vrăbiuța sosi împreună cu perechea sa și cu cei trei puișori ai lor care abia învățaseră să zboare și începură să ciugulească pe rând viermișorii de la rădăcina crenguței
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
vrăbiuța în sinea ei. Crenguțo, acum trebuie să plec, e aproape seară și trebuie să ajung la puișori, dar mâine voi veni din nou la tine. A doua zi în zori, vrăbiuța sosi împreună cu perechea sa și cu cei trei puișori ai lor care abia învățaseră să zboare și începură să ciugulească pe rând viermișorii de la rădăcina crenguței. Timp de o săptămână au muncit asigurându-și astfel și hrana zilnică, iar crenguța se înviora din zi în zi tot mai mult
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
să-și frece mustața ei blănoasă de fața mea fără să simt nici urmă de mâncărime. Problema era că tocmai câinele era alergic la orice. Orice. Dar strănutul ei de cățeluș păruse cumva drăgălaș când am văzut-o printre ceilalți puișori În bucătăria crescătorului. Era adorabilă... singura fetiță dintre pui răcise puțin și nu avea pe nimeni care să-i redea sănătatea energică de cățeluș. Doar că răceala nu i-a mai trecut, iar micuța Millington nu s-a mai oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-se atât de repede cum se mișcă oamenii doar când li se promit droguri sau femei. Se Întoarse când Philip Îi strigă: — Și hei, ceva și pentru Sonja. Nu se Întoarse spre mine, ci spre fata cu picioare interminabile. Sonja, puișor, ce pot să-ți ofer? Ginger ale? Suc de legume? Spune-mi, scumpo. Ea se uita la el fără să Înțeleagă și am fost aproape - aproape - amuzată la ideea că Philip luase cu el o fată ca să-i țină companie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
la ce fel de agenții ai interviuri? am Întrebat, gândindu-mă dacă nu cumva Philip voise să spună „școli“. Era chiar foarte tânără. A, știi tu, alea obișnuite. Elite, Ford, Wilhelmina. Phee-ly spune că aș fi un manechin superb. —Categoric, puișor. De când era numai un țânc și se târa În patru labe prin vilă În scutece, mi-am spus că e splendidă. Pașaport pentru pârnaie, dar e splendidă. Acum devenise scârbos În mod oficial. —Pâr-naaa-ie? Ce Înseamnă pâr-naaa-ie? ne Întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și se târa În patru labe prin vilă În scutece, mi-am spus că e splendidă. Pașaport pentru pârnaie, dar e splendidă. Acum devenise scârbos În mod oficial. —Pâr-naaa-ie? Ce Înseamnă pâr-naaa-ie? ne Întrebă ea pe amândoi, clipind adorabil. —Nimic, puișor. Mai bine stai tu acolo și fii superbă și dă-mi voie să vorbesc un pic cu Betty, da? — Știi, Betty sună foarte drăguț, dar prefer Bette, am spus cât de politicos am putut. —Ești o moară stricată, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
tavă. — Asta a fost, recunosc, la plesneală - nu cred că există un desert care să-mi placă mai mult decât prăjiturile Magnolia, am spus. Exact În momentul acela, Millington scoase un lătrat scurt, din ascunzătoarea ei din colț. Vino aici, puișor. Vino aici, fetiță cuminte, am strigat. Ea se conformă și veni spre mine, oferindu-le tuturor priveliștea micuțului sombrero pe care-l purta pentru acea ocazie. — Nu se poate. Jill râse, ridicând-o pe Millington și admirându-i pălăria. —O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
treacă prin troienele adunate din belșug - a vorbit un artilerist din celălalt capăt al vagonului. ― Problema n-ar fi troienele, ci dacă locomotiva are un plug în față și dacă îi va ajunge mangalul, pentru că s-a lăsat și un puișor de ger ca la Bobotează - a intervenit un alt artilerist, de lângă Dumitru. ― Uite că ne-am luat cu vorba și nimeni nu s-a dus să-și ia apă. Nu vă bazați pe rachiul sau pe vinul din traistă, fiindcă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aceeași forță. Mă întorc cu emoție la fostul cuib părintesc în care am simțit pentru întâia oară pământul bătătorit al ogrăzii sub tălpile goale, unde am pipăit prima dată blana moale a pisicii, părul aspru al câinelui, puful fin al puișorilor, unde mi-am oglindit chipul în ochii mari ai vițelului și i-am mângâiat botul umed și rece, unde m-am jucat cu mieii și i-am ținut în brațe, unde soarele îmi arunca pe obraz o altfel de lumină
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
că altfel, fără o misiune imposibilă, nu rezistăm primăverii, nici plictiselii. Nici plictiselii multilateral crăcănate, nici. Tolea sărise de pe fotoliu, singur, în centrul lumii, pe marea scenă pe care nu mai era nimeni. Nobody, niemand, nikavo. În ce zi suntem, puișor? Vorbea singur, se adresase colegei Gina, greu de spus. Oricum, știa ce are de făcut. Va cere un scurt concediu. Toți vor fi uluiți. Să pleci de la locul luptei tocmai în clipa decisivă, când se trag sforile și salvele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
chiar de mâine, va începe să reamintească tuturor amănunte dintre cele mai dezavantajoase ale biografiei sale: fratele îmburghezit în Argentina, cumnata aristocrată teutonă, tatăl cosmopolit și exploatator, sora reintrată în Biblie, da da, chiar și asta. — Te-am întrebat ceva, puișor. Te întrebasem ceva, gâsculiță. Te întrebasem ce zi e azi. Ce zi e azi, puișor? Deci, martie. Perfect! Sfârșit de martie, zodia berbecului nărăvaș. Perfect! Tolea își îndreptă gulerul cămășii negre, dunga pantalonilor negri. Dacă nu poți ce voiești, voiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sale: fratele îmburghezit în Argentina, cumnata aristocrată teutonă, tatăl cosmopolit și exploatator, sora reintrată în Biblie, da da, chiar și asta. — Te-am întrebat ceva, puișor. Te întrebasem ceva, gâsculiță. Te întrebasem ce zi e azi. Ce zi e azi, puișor? Deci, martie. Perfect! Sfârșit de martie, zodia berbecului nărăvaș. Perfect! Tolea își îndreptă gulerul cămășii negre, dunga pantalonilor negri. Dacă nu poți ce voiești, voiește ce poți, spunea Terențiu. Ai auzit de Terențiu, doña Gina? Colega Gina zâmbea, era obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prin vis. Visul, calea spre inconștient și expresia inconștientului, poate fi utilizat ca o forță de inducție. Pentru consolidarea și dirijarea grupării. Adică, respectarea secretului, încrederea în țel, îndeplinirea comenzii, solidaritatea în acțiune.“ Un instructaj parapsihologic? Frater Vancea și dulcissima Puișor păreau a se pregăti pentru întâlniri cosmice sau subterane, invizibile profanilor. Gata să învețe regulile de conlucrare într-o organizație a viitorului... Nu prea se ferea domnul Vancea de primejdii, se pare, deși primejdiile erau peste tot. Nu-i păsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
amănunte despre tot ce i se întâmpla în zilele când nu se vedeau. Istorisea, vivace, poznele hazlii și vinovate petrecute la hotelul TRANZIT, explica felul cum împărțea vecinul Gafton cotele de întreținere și lumina între locatarii apartamentului, povestea despre Gina Puișor și temperamentul ei periculos, aducea ultimele glume despre prețiosul Bâlbâit și despre suverana sa nevastă, se lansa în subtile comentarii despre viteza exponențială cu care zvonurile, glumele, bârfa străbat teritoriul unei țări, informația neoficială are o viteză de penetrație uluitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nici să descoperi ce ești, nici să înțelegi ce ești. Nici să afirmi ceea ce ești, să nu mai pomenim de asta... Umanismul lor! Egalizarea, atât. Demagogie și egalitate! Unii mai egali decât alții, doar știm. Ei bine, nu. Suntem diferiți, puișor, vom rămâne așa. Avem un ce, fiecare. Un centru, un cerebel, ceva, acolo... Ca străină voiau să mă ardă pasionații, nevricoșii ăia. Înțelegi, puișor? Pronunțase „puișor“ cu buzele țuguiate a sărut și avea privirea aprinsă, mare, victorioasă, gata-gata de cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
atât. Demagogie și egalitate! Unii mai egali decât alții, doar știm. Ei bine, nu. Suntem diferiți, puișor, vom rămâne așa. Avem un ce, fiecare. Un centru, un cerebel, ceva, acolo... Ca străină voiau să mă ardă pasionații, nevricoșii ăia. Înțelegi, puișor? Pronunțase „puișor“ cu buzele țuguiate a sărut și avea privirea aprinsă, mare, victorioasă, gata-gata de cine știe ce noi dovezi incontestabile. Detectivul se ghemuise peste geanta pe care o strângea în brațe. Vezi, dumneata, domnule Vancea, fragilul Tavi, bolnavul, vicleanul, întortocheatul Tavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și egalitate! Unii mai egali decât alții, doar știm. Ei bine, nu. Suntem diferiți, puișor, vom rămâne așa. Avem un ce, fiecare. Un centru, un cerebel, ceva, acolo... Ca străină voiau să mă ardă pasionații, nevricoșii ăia. Înțelegi, puișor? Pronunțase „puișor“ cu buzele țuguiate a sărut și avea privirea aprinsă, mare, victorioasă, gata-gata de cine știe ce noi dovezi incontestabile. Detectivul se ghemuise peste geanta pe care o strângea în brațe. Vezi, dumneata, domnule Vancea, fragilul Tavi, bolnavul, vicleanul, întortocheatul Tavi... Câinele Tavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
eroii nu vom fi noi, nenorociții. Nici vecinii noștri, nenorociții. Se vor inventa noi eroi. Domnul Cușa, să zicem! Un perfect înlocuitor, crede-mă. Fotograful cazanului nostru, ruginit și găurit și puturos. Dar și al fantomelor după care alergi dumneata, puișor! Să nu uităm asta, nimbul ăsta, să nu uităm. Iartă-mă, ești un adolescent în criză, inteligent și sensibil, nu vreau să te indispun. Vino, să-ți arăt opera lui. Să vezi ce a clocit mutulache. Porumbelul meu țicnit, lepra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tiptil, în vestibul, avansă, se ghemui. Ușa spre sufragerie era întredeschisă, vorbele se repetau, începea, treptat, să înțeleagă. Liberi? Mai liberi? Suntem mai liberi? Mai liberi decât bănuim? Mai liberi decât credem, mutulache? Mai liberi decât credem. Răspunde, javră, răspunde... puișor. Vorbea rar, se oprea după fiecare cuvânt. Se auzea și un plescăit, parcă, o sorbitură, un plescăit. Tolea mai avansase, crispat, încă un sfert de pas. Prin dunga ușii se vedea acum o fâșie de oglindă, buzele roșii ale Venerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fiecare dată, vocea îi tremură puțin. Vocea tremură, pământul poate să tremure și el. În 1977, la noi a tremurat zdravăn pământul. Însă când tremură vocea, atunci se vorbește despre ceva cu o însemnătate aparte. Așa mi-a explicat mama. „Puișor, e cât se poate de simplu”, spusese ea. „Într-o zi, când tu vei fi primul în clasă și-l vei fi întrecut pe colegul acela al tău, Rașa Mircea, atunci, ori de câte ori voi povesti despre asta, are să-mi tremure vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
spune, ieșiți, vă rog, dar eu mă opun, vreau să știu ce se întâmplă aici, de ce nu îmi explică nimeni, este soțul meu, sunt soția lui, adaug eu, iar cuvintele se strivesc de podea, țopăie la picioarele medicilor ca niște puișori abia ieșiți din găoace, fără să fie încă în stare să zboare, ei se adună în jurul lui ignorându-mă, doar cel mai tânăr dintre ei, cel care a intrat ultimul, îmi spune, așteptați afară, după vizită va veni cineva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de lucru și s-au încălțat cu cizme din cauciuc, albe. Colivia era, de fapt, o adevărată „casă“ cu păsări, amplasată într-un părculeț din spatele terenului de tenis. Era înconjurată de straturi de flori, tufișuri și bănci. Am văzut acolo puișori, porumbei, păuni, papagali și multe alte păsări. Doi bărbați, între patruzeci și cincizeci de ani, probabil și ei pacienți ai sanatoriului, greblau frunzele de pe alei. Reiko și Naoko s-au îndreptat spre ei ca să-i salute, iar Reiko a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să rămână cu noi. Ne-am îndreptat către autogară. Autobuzele circulau, dar era o hărmălaie de nedescris. Am reușit să ne înghesuim în autobuzul de Sibiu. Stăteam în picioare, pe culoar, printre cuști de iepuri și cutii de carton cu puișori de găină. Șoferul a pus o casetă cu Irina Loghin și a pornit hârbul care tremura din toate încheieturile. Praful și căldura ne moleșiseră rău. La curbe ne lua cu amețeală și riscam să ne prăbușim peste iepuri și pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
după întrebare, el a încercat să și-o închipuiască și a văzut-o în închipuire așa cum este. Ba fiindcă în carte n-a găsit nici un răspuns la întrebarea aceea gingașă, și-a luat voie să răspundă el: "Te iubesc mult, puișorule drag!" ― O, o! adevărat? făcu Mimi cu o surpriză plăcută. Vezi, eu nici nu-mi mai aduc aminte! ― Ascultă, domnu Titu, interveni doamna Alexandrescu. Să nu te apuci să faci curte lui Mimi, că ginere-meu e gelos foc și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
seama, zâmbi melancolic: ― Dar Gogu întîrzie cu arendașul lui... Ia să-i spunem c-ai venit! Întredeschise o ușă. De dincolo răspunse glasul lui Gogu: ― Gata, suflete scump... Apăru în deschizătură, văzu pe Titu: ― A, de ce nu m-ai vestit, puișor iubit?... Eu isprăvisem de mult cu grecul socotelile și ne-am apucat să facem nițică politică! Scutură călduros mâna musafirului. Părea mai tânăr ca ieri și era bine dispus. Chemă dincoace și pe Platamonu, îl ocărî că l-a înșelat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]