18,999 matches
-
aici e drama, eu aflasem de toată manipularea abia cu două ore înainte, și asta m-a dat gata, le-am spus ducă-se dracu’ de revoluție și l-am trimis pe unu să aducă rachiu, voiam să mă fac pulbere și să mor în comă alcoolică, asta o aud în premieră, zice Părințelul. Am stat cît am stat, se făcuse deja tîrziu, ne chemaseră cu noaptea în cap, era trei dimineața cînd ne-am blocat înăuntru și am început să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
străzi în căutarea unor oameni care se exprimă firesc. Sau să se molipsească el însuși de incoerență și să o sperie pe vânzătoarea de la Pâine cu solicitări de genul: „Vă rog să-mi dați și mie două specimene disjunctive de pulbere cerealieră revendicată de Helios. Vă ofer, în afară de această alocuțiune, un sestert din care să decuplați restul, ca o ofrandă adusă onestității circumscrise.“ Din această frază imaginară, prin care parodiez stilul Elenei Radu, încă se mai înțelege ceva. Dar din cele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Într-o rădăcină de brusture primăvara te adună cât să colorezi siropul de tuse, într-o tulpină de plop cel mult pentru a încâlci câteva zboruri pe o suveică scăpată din mâna Tatălui pe când țesea cărări pentru îngeri. Coboară! Suflete, pulbere în patru vânturi, mângâierea șarpelui odată cu răsăritul soarelui, îmbrățișarea crucii în noaptea de Buna Vestire, sărutul lui Iuda în podul palmelor, răstignire! Suflete, tu porți semnul! Era după lume, sinele pată de cerneală imprimată neglijent peste un certificat A5. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iubire comună. Suferința poate avea o simțire comună, o stare comună, limbaj, trăire, emoție, atitudine, comună; suferința identifică, apropie, unește, într-un singur of două oftaturi. Iubirea este Dumnezeire. Scoate din zidul cetății o cărămidă, strivește-o până se face pulbere roșie, apoi separă apa da foc, focul de pământ, pământul de apă, separă și le pune pe toate unde erau la facerea lumii! Nu vei reuși. Ia o piatră și încearcă să dobori o pasăre în zbor, dacă nu reușești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lașitate sau din mândrie, unii refuză și cea mai mică felie din senin, iar alții inventează nuanțe. Dumnezeule, ești cel mai nedrept individ dintre sfinți, mereu mă furi la cântar, în timp ce altora le cerni viața prin sită și prin ciur. Pulbere fină în venele lor, tărâțe în pâinea mea cea de toate zilele. Omule, scoate întunericul din buzunare și îl aruncă peste umeri! Se spune că Dumnezeu este generos cu poeții, aceștia, și legați la ochi, pot privi cerul, oglinda îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aducea o găleată plină cu lichid gălbui; Petru știa răspunsul încă de când avea trei ani. Iar a căzut o stea coaptă în fântână? Iar, puiul bunicii. Atunci o să beau cenușa din pahar până la fund, o să-mi crească aripi bunico! Din pulbere de stea cresc aripi, așa mi-ai spus săptămâna trecută, când un copac plin de stele s-a scuturat în izvor. O să-ți crească, puiul bunicii, și vei urca deasupra norilor, vei sădi livadă în cer, vei culege stele date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dincolo, trebuia doar să deschidă o ușă. Transparența rupea zăvoarele. La 4 dimineața, luna ploua lumină pe frunzele teiului, milioane de licurici împodobeau clorofila, apoi, prin fereastră, ca o proiecție generoasă a cerului pe obrajii lui Petru, pistrui de lumină. Pulbere de lună printre cearșafuri. Bunico, este adevărat că nu toate stelele tulbură apa fântânilor? Adevărat, puiul bunicii, sunt stele ce umplu izvoarele de lumină. Șterge-ți ochii de licurici, nu plânge! Nefericirea se descompune printre boscheți îndulcită cu iluzii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ceramică. Pietrele nu mai miroseau a copite de cai, brazii își lingeau bubele rășinoase precum ciumații izgoniți din cetate, fântânile respirau ca niște canalizări înfundate, felinarele duhneau a seu rânced de înger comunist. Cisnădie. Cântau plozii în maternități internaționala socialistă, pulbere de stea roșie în sticla de lapte. Vitrinele desenate aminteau de etanșeitatea vieții în borcane de 0,800. Gazeta de perete făcea paradă de insigne exfoliate din pieptul mortului. Canalizarea nu avea ce să curgă. La intrarea dinspre Șelimbăr, 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în noaptea de Sfânt Ilie, obsedatul albastrului curs rouă în siropul de tuse. Nebunul, paranoia ombilicului ștreang în jurul inimii și nici o tăiere împrejur. Nebunia, o transfigurare anatomică a sufletului, un glonț ce explodează în țintă. Urme de ghinturi în sânge. Pulberea arde cât să străpungă vidul, precum un vierme mărul copt, regrete nici măcar în firul de cenușă. Vine dinafară și se sparge înăuntru. Explozie din suflet se împrăștie în sânge, îmbibă carnea, topește oasele, urcă în creier, se depune pe sinapse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se chinuia să deslușească mesajul. Ceva din acel ritual îi era cunoscut: Cine și-a permis să rescrie Evanghelia de la moarte spre naștere? Sunetele acestea sunt reverberații ale unei acustici întoarse pe dos. Ascult cântări despre dezbrăcarea de cele sfinte. Pulberea sărată măsoară timpul lacrimilor din sicriu până în scutece. Da, sigur, cineva răstălmăcește ordinea Domnului! Petru, speriat, a privit cerul: soarele s-a ascuns după nori, zorii coborau peste Bistrița cu lună plină. Dumnezeu, speriat, privea cerul. Sta în cenușă, întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu sînt tocmai cele de altădată, s-au alterat cu timpul, au căpătat patine și scînteieri proprii de la regimul lor recluzionar, alimentat numai de inten si tatea amintirii, nu de contactul cu modelul. Lanțurile de cris tale rupte, Împrăștiate, așchiile, pulberile, lăcrămările lor rănite, oglindind un cer de demult, conțin nu tocmai culori, ci emit nuanțe și penumbre cromatice care nu mai există sub soare, s-au format la fața locului prin amestecuri endogene haotice, În absența luminii. Dar imaginile despre
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
te-ar fi lăsat să răzbați mai departe nici În ruptul capului. Erai al lui, numai al lui. Tocmai de aceea oamenii Își duraseră poteci de scîndură prin mijlocul trotuarelor ca să se știe deasupra nămolului, iar sub soarele aprig, deasupra pulberii. Cărările astea de lemn, precum și ulițele erau drepte, trase cu ața, o Însușire Îngăduită pesemne de cîmpia netedă ca tabla mesei. Ieșind din sat În lunca Crasnei, simțeai că privirea nu se mai sprijină pe nimic, nici un obstacol s-o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lor șa oamenilorț este necesară, întrucât au cunoscut toate secretele îngerilor, toată violența și puterea lui Satan, taina tainelor, toată puterea vrăjitorilor și a vrăjitoriilor, a celor care topesc metalul pe pământ. Ei au învățat cum se naște argintul din pulberea pământului etc. etc.” (LXV, 6-8). Prin urmare, neamul omenesc este condamnat din cauza „științelor oculte” (în primul rând metalurgia) dezvăluite de către îngerii căzuți. Secțiunea a doua se termină cu episodul „angelomorfozei” lui Enoh și învestirea sa în funcția de Fiu al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
deasă în stânga Lui și El striga cu glas mare: "Pleacă, satană! Căci este scris: Pe Domnul Dumnezeul tău Îl vei adora și numai Lui Îi vei sluji'". Mi s-a făcut frică și m-am gândit că mă sfărâm în pulberea viforului iscat, așa, deodată. Dar când m-am uitat în sus, eram din nou în locul știut. El era acolo și să știi tu se întoarse spre diamant toată lumina ta nu poate fi nici cât umbra luminii care-I izvora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
adâncul ochiului întunecat, zăcea, încremenit, Soarele și alături de el dormeau somnul gheții făpturi cu chip de înger, de om, de păsări, de animale. A încercat să-și trimită răsuflarea fierbinte asupra gheții, dar suflul cald s-a risipit ca o pulbere de diamante deasupra și gheața a rămas neclintită. A pus atunci mâinile deasupra gheții, gheața s-a luminat, dar nu s-a topit. Atunci, s-a întins, cu pieptul luminat de Focul ceresc, pe ochiul gheții. Durerea era cruntă. Simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ar fi trezit, așa, cu noaptea-n cap sau să dau de vreuna din gărzi: acu', după ce-L omorâseră, se temeau și mai abitir de El, să nu cumva să vină cu soldații Lui și să-i facă praf și pulbere. Doar văzuseră toți cum a căzut noaptea-n miezul zilei când L-au omorât și ce mai cutremur s-a stârnit atunci! Așa că păzeau bine orașul și oricine umbla fleaura noaptea era băgat la beci pe urmă scos și biciuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lunecă ușor, dincolo de crucea zilei. Mi se pare că toată viața mea nu a fost decât pregătire și așteptare. Apoi, deodată, au plecat. Nu știu cum, dar parcă plecarea asta e altceva, e altcumva. Ca o tristețe adâncă în lumina soarelui, în pulberea drumului care joacă în lumină, în foșnetul stins din frunzele copacului, până și apa din bazin strălucește altfel astăzi.... Acum e liniște... au plecat demult și vecinii, după oaspetele nostru, spre Ierusalim... Oare ce vroia să spună El că Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
plimbare duhurile rele. Cuum?! Cuum?! a reușit să articuleze, parcă trezit la realitate dintr-un vis urât, trufașul Rex. Așa precum am spus, mărite rege! Din cei rămași la Cotnari, cam patru-cinci mii de viteji, s-a ales praful și pulberea. Mai întâi că s-au îmbătat cu licorile de must de prin cramele locului, după care au făcut pântecăraie și, în sfârșit, au ieșit să-și facă nevoile pe la margine de șanțuri. Și moldovenii hăcuiau în voie ca la abator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe care stelele par lumini cu diamante. Și Ileana Consînzeana cu Făt frumos se plimbă în caleașca aurită. Dincolo de copacii de smarald vrăjitoare cea rea stă în rochia ei neagră ca smoala. Dincolo, în sus, printre razele fierbinți ce emană pulbere de aur e zâna cea bună, în rochia ei albă, vaporoasă, ușoară, ca din pânză topită, cu bagheta ei magică, albă și ea. Iar în jos balaurii, cinci la număr, verzi și mari, încolăciți, scuipă foc. Dacă ți-ai dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
amarnic. Însă cum nici ele nu se terminau de ars, așa și focul nu se sătura de jucat prin preajma lor. Poate mi s-a părut, dar eu cred că peste toate aceste lucruri s-a așternut un praf miraculos, o pulbere magică ce a netezit locul pentru o coroniță de platină. Care a venit și a preschimbat luna în argint și focul în aur. Încât făcliile ce au ajuns până la ea s-au metamorfozat într-o cale spiralată de aur. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îndulci, există și cei ce te-au iubit. Sau pe care i-ai iubit. · Coreea de sud e o păpușă de țară. Între orașe desenate în luminițe colorate și locuri sacre, pitorești, artă a religiei lăsate în prețiozitatea sa, între claritate și pulbere de aur, între mic și strâmt și imensitate adusă din condei. Scopul vieții e supraviețuirea. Pentru a supraviețui trebuie ca individul să fie idealul său de perfecțiune. Atunci el va putea găsi un inmodificabil în stare să trăiască veșnic, receptiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
frunze ale recoltei), cel mai scump fiind gyokuro. Se mai consumă, pe scară largă, și gemmaicha (preparat printr-un amestec straniu cu orez brun), și hojicha (ale cărui frunze au fost prăjite în prealabil). Pentru chanoyu, se folosește însă numai pulberea de ceai, numită omacha, care împrumută băuturii o consistență păstoasă și extrem de parfumată. Cum a ajuns însă licoarea verde să dețină o poziție atât de importantă în universul contemplativ japonez? Răspunsul trebuie căutat, cred, în prestigiul și autoritatea degajate de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aproape permanent de cei ce le cumpărau, aproape ca pe niște sclave, de la familii. Evantaiele fragile, din hârtie poroasă, pictată cu grijă, le ascundeau buzele, în timp ce linia întunecată a ochilor se ivea în contrapunctul chipului de lună, scăldat într-o pulbere translucidă. Părul negru și lucios le adia a floare de piersică, iar palmele le erau mai vii chiar decât acelea din desenele maestrului Utamaro. Vara, se ascundeau sub umbrele, umblând cu pași mărunți, dictați de tivul prea strâns al yukatei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Orientul descoperit prin Șeherezada, dunele de nisip răsfrânte sub voal, o femeie uriașă, cu oase de mosc, care ți se târăște sub piele, otrăvindu-te, corturile din care răsare beduinul întunecat, mirosind a curmale, a sudoare de cal și a pulberi aurite, beduinul pe care l-ai chemat cândva noapte de noapte, fată slăbuță și strânsă între perne, zburătorul tău morganatic. Femeia uriașă, cu pielea exalând chemarea celeilalte Asii, conduce mașina, lângă tine, maiestuoasă prin însăși corpolența adormită a ființei ei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
scape de rutina de acasă, de gătitul din fiecare zi pentru soț și pentru cei doi copii, ca să mai pălăvrăgească despre una-alta cu mine, cu profesoara. La un ceai. Nici măcar. Rezvan urăște chiar și asepticul ceai verde la pliculeț, pulberea amară folosită pentru ceremonie nu poate intra, de la bun început, în discuție. Cu franchețea ei candidă, cu monstruoasa ei inadecvare, cu imensa ei impudoare metafizică, Rezvan participă la ceremonia ceaiului, dar refuză să guste din licoare. Este ca și cum copilul care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]