2,617 matches
-
astfel de echilibru are loc atunci când o anumită specie suferă evoluții biologice semnificative într-un scurt interval de timp. Ulterior, datorită neliniarității evoluției propusă de această teorie, specia poate evolua foarte puțin pentru o lungă perioadă de timp, până la următoarea "punctuație". Motivul esențial al folosirii teoriei echilibrului punctat este saltul extraordinar al volumului creierului, de la circa 900 cm la indivizii speciei "Homo erectus" până la circa 1.300 cm, în cazul grupului "Homo sapiens" arhaic, volum al creierului care s-a menținut
Homo sapiens arhaic () [Corola-website/Science/317633_a_318962]
-
pe unitatea de timp făcute de la un anumit IP, programele au schimbat motorul de căutare cu ExactSeek. Aceste websiteuri și programe pot detecta copierea și lipirea din texte aflate pe internet sau în baza proprie de date, neținând cont de punctuație. Ele nu pot însă detecta frazele reformulate și nici traducerile din limbi străine. Nu se pot pronunța asupra plagierii ideilor, ci doar a textului. Verdictul programelor nu este verdictul final, semnele citării și indicarea sursei putând face diferența între plagiat
Plagiat () [Corola-website/Science/311493_a_312822]
-
adică înlocuirea, într-o frază, a unei propoziții completive directe cu un complement direct. Exemplu: devine: Propoziția completivă directă poate sta înainte sau după regentă. Exemplu: Completiva directă, așezată după regentă, nu se desparte de aceasta prin nici un semn de punctuație. Dacă este așezată înaintea regentei, ea poate fi despărțită prin virgulă, pentru a evidenția un anumit aspect al comunicării. Unele completive directe pot fi reluate sau anticipate în regentă, prin formele neaccentuate ale pronumelui personal în acuzativ. Exemplu: Verbele “a
Propoziție completivă directă () [Corola-website/Science/309931_a_311260]
-
de asemenea de amintirile de la Kafka, contra unei sume de 5000 de dolari. Pentru a publica lucrările, aflate în manuscris sub o formă foarte fragmentată și dezorganizată, Max Brod rearanjează și unește capitolele, completează frazele neterminate sau ambigue și regândește punctuația. Primele ediții din "Procesul", "Castelul" și "America" sunt publicate în 1925, 1926 și respectiv 1927, urmate de colecția de povestiri "Marele zid chinezesc" (1931), "Aforismele de la Zürau" (1931), "Scrisori către Milena" (1952), "Caietele albastre in-octavo" (1954), "Scrisoare tatălui" (1966), "Scrisori
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Utilizarea lui s-a sfârșit în secolul XVII. La sfârșitul secolului XIX, poetul francez Alcanter de Brahm, a propus simbolul () pentru a marca ironia și a indica propozițiile care trebuie înțelese la un nivel secund. Fiecare dintre aceste semne de punctuație, și în unele cazuri ghilimelele („”), sunt utilizate pentru a indica utilizarea ironiei sau sarcasmului.
Sarcasm () [Corola-website/Science/324238_a_325567]
-
din direcțiile cardinale și este inscripționată astfel încât marginea dinspre nord este partea de sus a textului. Textul complet al tăbliței explicative este detaliat mai jos. Imaginea din stânga prezintă aspectul general al tăbliței. Tăblița conține oarecum câteva greșeli în ceea ce privește semnele de punctuație, și, de asemenea, scrie greșit cuvântul "pseudonim". Ortografia originală, semnele de punctuație și sfârșiturile de linie din textul au fost păstrate în transcrierea care urmează mai jos. În centrul fiecărei margini a tăbliței se află câte un mic cerc, fiecare
Georgia Guidestones () [Corola-website/Science/325504_a_326833]
-
de sus a textului. Textul complet al tăbliței explicative este detaliat mai jos. Imaginea din stânga prezintă aspectul general al tăbliței. Tăblița conține oarecum câteva greșeli în ceea ce privește semnele de punctuație, și, de asemenea, scrie greșit cuvântul "pseudonim". Ortografia originală, semnele de punctuație și sfârșiturile de linie din textul au fost păstrate în transcrierea care urmează mai jos. În centrul fiecărei margini a tăbliței se află câte un mic cerc, fiecare conținând o literă care reprezintă punctul cardinal corespunzător (N, S, E, W
Georgia Guidestones () [Corola-website/Science/325504_a_326833]
-
3 regiuni ale corpului. Este format din primele 6 segmente embrionare care sunt intim sudate între ele constituind o capsula cefalica bine chitinizata. Segmentele embrionare ale capului sunt următoarele: Suprafață capsulei cefalice poate fi netedă sau poate prezenta depresiuni, ridicături, punctuații fiind de forma ovala, triunghiulara, rotundă etc. La insectele din Fam. Curculionidae capul are o formă caracteristică fiind puternic alungit sub forma unui rostru iar în vârful acestuia se găsesc piesele aparatului bucal (aceste insecte se numesc gărgărițe). Toracele la
Morfologia insectelor () [Corola-website/Science/322567_a_323896]
-
Termenul punctuație se poate referi atât la sistemul de semne grafice convenționale care au rolul de a marca părțile de propoziție, propozițiile, frazele, pauzele etc. cât și la ramura gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne. În antichitate și în Evul
Punctuație () [Corola-website/Science/319853_a_321182]
-
ramura gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne. În antichitate și în Evul Mediu timpuriu, se foloseau puncte (unul sau mai multe) pentru despărțirea cuvintelor, sau în cazul inscripțiilor romane, de exemplu, pentru despărțirea cuvintelor. Persoane importante în dezvoltarea punctuației până în secolul al XVI-lea au fost Sf. Ieronim (în secolul al V-lea d.H.) în traducerile în latină a Bibliei, Alcuin (învățat la curtea lui Carol cel Mare, responsabil cu dezvoltarea unui nou sistem de punctuație și ortografie pentru
Punctuație () [Corola-website/Science/319853_a_321182]
-
importante în dezvoltarea punctuației până în secolul al XVI-lea au fost Sf. Ieronim (în secolul al V-lea d.H.) în traducerile în latină a Bibliei, Alcuin (învățat la curtea lui Carol cel Mare, responsabil cu dezvoltarea unui nou sistem de punctuație și ortografie pentru manuscriptele biblice sau liturgice), doi tipografi venețieni (bunic și nepot) din secolele XV și XVI, ambii cu numele de Aldus Manutius, care au inventat un sistem de semne echivalent punctului, celor două puncte, punctului și virgulei și
Punctuație () [Corola-website/Science/319853_a_321182]
-
de Aldus Manutius, care au inventat un sistem de semne echivalent punctului, celor două puncte, punctului și virgulei și virgulei de astăzi, și criticul elizabetan George Puttenham, a cărui lucrare "Arte of English Poesie" din 1589 include indicații cu privire la folosirea punctuației pentru marcarea înțelesului și a ritmului textului. În limba engleză punctuația de dinainte de secolul al XVII-lea a fost strâns legată de cum se vorbea, adică când se făceau pauze pentru respirat, dar ulterior regulile s-au bazat în principal pe
Punctuație () [Corola-website/Science/319853_a_321182]
-
punctului, celor două puncte, punctului și virgulei și virgulei de astăzi, și criticul elizabetan George Puttenham, a cărui lucrare "Arte of English Poesie" din 1589 include indicații cu privire la folosirea punctuației pentru marcarea înțelesului și a ritmului textului. În limba engleză punctuația de dinainte de secolul al XVII-lea a fost strâns legată de cum se vorbea, adică când se făceau pauze pentru respirat, dar ulterior regulile s-au bazat în principal pe structura gramaticală. În secolul al XVII-lea, scriitorul Ben Jonson a
Punctuație () [Corola-website/Science/319853_a_321182]
-
secolul al XVII-lea a fost strâns legată de cum se vorbea, adică când se făceau pauze pentru respirat, dar ulterior regulile s-au bazat în principal pe structura gramaticală. În secolul al XVII-lea, scriitorul Ben Jonson a pus baza punctuației bazată pe sintaxă. Aceste idei ale lui au fost incluse postum în lucrarea sa "English Grammar" din 1640. Folosirea corectă a punctuației s-a stabilit în limba română în parte prin uz, în parte prin îndreptarele și manualele școlare din
Punctuație () [Corola-website/Science/319853_a_321182]
-
au bazat în principal pe structura gramaticală. În secolul al XVII-lea, scriitorul Ben Jonson a pus baza punctuației bazată pe sintaxă. Aceste idei ale lui au fost incluse postum în lucrarea sa "English Grammar" din 1640. Folosirea corectă a punctuației s-a stabilit în limba română în parte prin uz, în parte prin îndreptarele și manualele școlare din ultimii 150 de ani. În limba română se folosesc, printre altele, următoarele semne de punctuație:
Punctuație () [Corola-website/Science/319853_a_321182]
-
English Grammar" din 1640. Folosirea corectă a punctuației s-a stabilit în limba română în parte prin uz, în parte prin îndreptarele și manualele școlare din ultimii 150 de ani. În limba română se folosesc, printre altele, următoarele semne de punctuație:
Punctuație () [Corola-website/Science/319853_a_321182]
-
decât de standardul literar folosit de cele două țări România și Moldova. Principala diferență de ortografie între cele două variante (folosirea literelor â și î) a fost abolită prin publicarea „"Dicționarului ortografic al limbii române (ortoepic, morfologic, cu norme de punctuație)"” (elaborat de Academia de Științe a Moldovei și recomandat spre editare în urma ședinței din 15 noiembrie 2000). Înainte, în timp ce în româna standard erau folosite ambele glife, cu reguli clare de folosire (a se vedea â și î), în româna moldovenească
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
î din i" și "sînt"). Decizia de a reforma ortografia pentru a include și caracterul „â” a fost luată de Academia Română în 1993. Cu toate acestea în noua ediție a „"Dicționarului ortografic al limbii române (ortoepic, morfologic, cu norme de punctuație)"” se aplică Hotărârea Adunării generale a Academiei Române din 17 februarie 1993 privind la revenirea la „â” și „sunt” în ortografia limbii române. „"Dicționarul ortografic al limbii române (ortoepic, morfologic, cu norme de punctuație)"” este elaborat pe baza „"Dicționarului ortografic cu
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
limbii române (ortoepic, morfologic, cu norme de punctuație)"” se aplică Hotărârea Adunării generale a Academiei Române din 17 februarie 1993 privind la revenirea la „â” și „sunt” în ortografia limbii române. „"Dicționarul ortografic al limbii române (ortoepic, morfologic, cu norme de punctuație)"” este elaborat pe baza „"Dicționarului ortografic cu elemente de ortoepie și morfologie"”, apărut la Chișinău în anul 1990, care, la rândul lui, a fost pregătit după „"Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române"”, publicat la Editura Academiei Române în anul
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
țării și ponderea semnificativă de emisiuni informative și de dezbatere, au un important rol educativ și cultural. Rezultatele monitorizării sînt publicate sub forma unor liste de greșeli și recomandări. Lista include, pentru posturile de televiziune, și greșeli ortografice și de punctuație apărute în textele afișate pe ecran. Cele mai grave greșeli de ortografie la posturile de televiziune constau în lipsa cratimei sau utilizarea ei acolo unde nu e necesară, de exemplu " zi" sau " două-trei rînduri". Foarte frecvente sînt cazurile în care cratima
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
care se atașează acesta (', "" etc.). Sînt semnalate de asemenea neglijența în redactarea textelor defilante și a subtitrărilor, precum și situațiile în care textul este scris ocazional sau chiar sistematic fără diacritice, dovadă a dezinteresului și a comodității redactorilor. Cele mai multe greșeli de punctuație privesc folosirea virgulei. Frecvent cuvintele de adresare în cazul vocativ și apozițiile nu sînt încadrate de virgulele necesare ("Toți Doamne și toți trei!", "A fost ucisă Cristina de soțul ei Alexandru?"), iar în enunțurile în care pentru concizie este omis
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
lui e influențat de copilăria petrecută în mediul urban din Israel. În câteva din creațiile sale, stilul tinde spre abstract și poezie, folosind elemente întâlnite în cărți de rugăciune sau în vechi tractate, cu rânduri scurte, spații largi, paragrafe numerotate, punctuație vocalică (ca în poezii), explicații de cuvinte străine, addende, ilustrații cu desene și fotografii etc. Cărțile sale nu au întotdeauna o intrigă obișnuită sau o intrigă propriu zisă. Apreciat de critica israeliană și internațională (inclusiv de magazinul american „New Yorker
Yoel Hoffmann () [Corola-website/Science/313886_a_315215]
-
inițial 18 lecții (numărul acestora a crescut în edițiile de mai târziu). În cadrul lor erau învățate alte grupuri de litere cu probleme ortografice și ortoepice speciale, primele noțiuni de gramatică (numărul „singurit” = singular. „înmulțit” = plural), literele majuscule și semnele de punctuație. Ultimele lecții ale acestei părți cuprindeau și primele texte mai elaborate, în versuri și proză. Partea a treia conținea istorioare morale, fabule poezii și proverbe. Bucățile de citire care predominau erau fie cu rol moralizator ori care descriiau fenomene naturale
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
Mircea Cărtărescu ilustrează maniera lirică postmodernistă, adică interesul artistului pentru cotidian. Poezia nu este structurată pe strofe, nu are rimă, tot textul este scris cu literă mică, atât numele proprii, cât și începutul propozițiilor și nu există deloc semne de punctuație. O constituie imaginea societății socialiste, ilustrată prin limbajul standardizat, șablonizat și prin mentalitatea epocii. Evenimentele care-l preocupau atunci pe țăran erau diverse și paradoxale, deoarece acesta nu era interesat de lucrul pe ogor, ci mai ales de noutățile culturale
Georgica a IV-a () [Corola-website/Science/306714_a_308043]
-
despre care Academia Română afirmă că este singura formă admisă. În tehnoredactarea românească, de regulă între ghilimele — atît cele românești cît și cele franțuzești — și textul inclus nu se lasă spațiu. În schimb se lasă spațiu în exteriorul ghilimelelor. În general, punctuația textului în raport cu ghilimelele urmează regula: dacă textul citat este o frază întreagă sau o secvență de fraze, semnul de punctuație final (punctul, semnul exclamării, al întrebării etc.) se pune în interiorul ghilimelelor. Altfel citatul se consideră a fi un fragment din
Ghilimele () [Corola-website/Science/316308_a_317637]