492 matches
-
mai asculta de nimeni. Numai pentru asta ar fi trebuit să-l omoare Bozoncea. Cel tânăr se aruncă înaintea trăsurilor. Numai Nicu-Piele s-a azvârlit jos și s-a repezit la Paraschiv. Până să-l apuce bine, 1-a spintecat pungașul râzând. Când i-a văzut sângele curgând în noroi, a chiuit o dată la ceilalți. Venea lumea puhoi. Nu mai era timp de pierdut. A strigat la Gheorghe: - Ia-o, Treanță, pe mireasă, că eu am o răfuială cu Stăpînul! Și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nu mai era timp de pierdut. A strigat la Gheorghe: - Ia-o, Treanță, pe mireasă, că eu am o răfuială cu Stăpînul! Și s-a urcat pe scara trăsurii. Nevasta lui Praporgicu s-a băgat între ei. Dintr-un pumn, pungașul a pus-o jos. Starostele s-a ferit într-o parte. Din față se auzeau țipetele nașului. Hoții s-au privit o clipă drept în ochi. - Gata, Bozonceo? a întrebat ucenicul. Privirile lui verzi îl străpunseră înaintea cuțitului. Călifarul a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
suit în mașini si-au fugit. Degeaba au așteptat hoții Filaretului la biserică. Nunta n-a mai venit. Nașii s-au întors târziu la casa ibovnicei, să spună lăutarilor să nu mai cânte, că s-a spart petrecerea, și furaseră pungașii mireasa, si-l tăiaseră pe ginere. Într-o trăsură, Praporgicu îl desfăcuse pe staroste la cămașă și-i căuta rana. Bozoncea avea obrazul vânăt. N-a mai trăit decât până la poarta gagicii. A mai apucat să bolborosească: - Să mă duceți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
seara au ocolit mahalalele ca să-și piardă urmele de sergenți si, când s-a întunecat bine, au coborât în groapă, la loc sigur, plătind șoferilor, oamenii lor. Gheorghe a făcut un foc mare și-a dat-o Paras-chiv pe gagică pungașilor s-o mârlească, s-o facă poștă, cum le fusese vorba. Și lui Sandu-Mînă-mică, pentru că a lui fusese și-o mai vrea, și celor noi, gașca ălui bătrân, și lui Gheorghe, cât nu mai avea el puteri. Plângea Didina c-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ălui bătrân, și lui Gheorghe, cât nu mai avea el puteri. Plângea Didina c-o pângăreau caramangiii, dar cel tânăr n-avea milă, că-l vânduse. Degeaba striga ea: - Nu mă lăsa, sufletu meu, că a ta sânt de-acu... Pungașul fuma numai, auzindu-i suspinele, $i-n carne îi creștea dorul după trupul ei, c-o iubea, dar trebuia s-o pedepsească pentru că nu venise când o chemase el si că-l dăduse starostelui. Praf i-au făcut rochia de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a vrut... PUngea Mitică Ciolan: - Ce cumsecade era, ce bani i-am mâncat noi, săracul! Cum petrecea el... Plângeau și Dumitru, și Neacșu. Numai Anghel se ținea mai bine. Au pornit dricul după trei zile spre cimitir. În urma morților pășeau pungașii Mandravelei si hoții de la Filaret. Aduseseră flori si erau încliftați ca domnii. Iar se adunase lumea grămadă. Veniseră cu mic, cu mare, să-l cinstească. Tot Cațaveiul mirosea a salcâm si prin grădini era o troieneală de flori, albe si
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mea, Că nimeni nu mă mai iubea... Și mucede ziduri deasupra M-acopereau, Of, mama mea, 315 Iubită avusesem, se duse și ea... Străin sub bolta cea rece, Timpul ce trece, Cum așteptam, Of, mama mea! Dase un plâns în pungași și drumul nu se mai isprăvea. Țiganii băteau măsurile repezi ale geamparalelor. Unde era el, starostele, unde era Oacă, să joace cu Nicu-Piele tot pe vine și-n călcue! La cimitir a citit preotul o slujbă și au pus coșciugele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zicea Dumitru instrumentului, care știa ce știa pentru că îl trăgeau și pe el curelele țambalului, îi mâncaseră oasele de atâta cărat. Nu lăsau o casă necântată, nici o ureche de om primitor nedesfătată. Lăutarii petrecuseră la nunți boierești și la chiolhanurile pungașilor, știau chichirezul meseriașilor,, se întorceau cu viorile pline 333 de poli, osteniți, călcând rățește. Câte nu pățiseră! Parcă nu-i suise unul nebun, Titi Aripă, în pom într-o iarnă, pe o vreme cumplită, să-i cânte de acolo Veșnica
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o bucățică de morcov... Pentru că, orice ar fi spus fiecare, și Tinca, și Mița, și Lixandra, aveau ele ce aveau să-și spună, dar să nu fi fost morcovii... 351 Vânzarea Se duse vorba-n București că se ridicase un pungaș iutei și tânăr peste tofi manglitorii, de-l tăiase pe starostele cel bătrân și se căznea să strângă tagma hoților la un loc. Umblau și presării după el, că-i aveau fotografia de când fusese la pușcărie. Până și ziarele îl
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
era chip să-i prindă. O 352 'vi noapte loveau la șina Constanței, alta în Buzești. I se dusese vestea lui Paraschiv. Îl știau și alți hoți de frică. Mai era unul Manole, tot șef de bandă. Când auzea de pungaș, îi făcea loc. La început se încăieraseră. Mai băgase manglitorul vreo doi în spital, că nu se uita, pe urmă se înțeleseseră. Avea bani, arunca, umbla și pe la alte femei. Q fierbea pe Didina. Înnopta când la una, când la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
soseau mai târziu. Găseau căruțele răsturnate cu oiștile-n sus și pe negustori numai în izmene, pîîngîndu-și banii de nu-i mai aveau. - Prindeți-i, ziceau oamenii legii, că știm noi ce să le facem! Prinde orbul, scoate-i ochii! Pungașii lucrau mînă-n mână cu comisarii. Nu le păsa. Se mai odihneau. Petreceau. De Crăciun s-au îmbătat la o petrecere cu zidarii din Filantropia. Spre ziuă, când băteau bidinăresele cu papucii lor roșii de catifea în cutiile viorilor, de drag
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
izmene lângă o sobă. Timpul pricălise. Venea martie. Afară se băteau vuiturile. Gazda tot îl ndemna să plece. Se săturase. Ca din oală i-au luat. Vreo zece presari au coborât în cartierul Teiului. Era pe la prânz. Nici nu visau pungașii ce-i așteaptă. Noroc că gagica plecase, dusă de vânzător în altă parte, fără să știe. 354 Caramangiii au auzit o voce la ușă: - În numele legii, deschideți! O dată s-a înverzit ăl bătrân. Paraschiv s-a ridicat în picioare. A
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
eu, lasă-i că poate n-o să-i mai întîlnim. - Iar a dat mila-n tine! Gheorghe a strigat cațaonilor: - Îmi pare rău că vă văd sănătoși! Negustorii râdeau, de silă, de milă: - Ce faceți, bre? a întrebat Iani nedumerit. Pungașul a cărat o mână de semințe, zvfrlind-o în buzunar. - Bine, am mai trecut să vă vedem, că ne-oti fi dus dorul... - Să vă dau, bre, câte o halviță... - Nu-i nevoie, grecule, ne-am pricopsit. - Te.vorbește? - Da, o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și Oborul, au trecut și pe la casa Didinei. Curtea se acoperise de buruiană. Și-au adus aminte de Bozoncea și de ceata lor. Paraschiv tăcea crunt. Au închis poarta și-au plecat. - Ce-i cu tine, Gheorghe? 1-a întrebat pungașul. - Ce să fie? Nimic. - Mă, tu-mi ascunzi ceva... - Nu. Să moară! 357 Dar celălalt știa că minte si parcă i se făcu frică. Au plecat s-o caute pe Didina. Pe drumul Filantropiei se aprindeau felinarele. În geamurile negustorilor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
I-a spus lui Paraschiv: - Haide cu mine, ia-o și pe Didina, că vreau să pic și eu o dată la zar, să dau de pileală! - Da ce-ti veni? - Uite-așa m-a apucat pe mine, că cine știe... Pungașul s-a uitat bănuitor la el: - Treantă... - Ce-i? - Mă, nu cumva... Codoșul fluiera de unul singur, cu munile în buzunare. Privea cerul noros, căzut peste casele Cuțaridei. S-au înfundat în cârciuma lui Stere și-au cerut de mâncare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
omului, nu te lasă, ori te bagă la sare, ori îti găurește pielea... Nu-l mai asculta Paraschiv. A chemat armonistul. - Mă belitule, da din muzicuță știi să zici ceva? Știa. I-au dat bacșișul lui și-a pus-o pungașul pe gagică să-i joace: - Ia să te mai văd, Didino, că lui Bozoncea îi băteai cu papucii pe masă... Ibovnica s-a ridicat și i-a făcut voia. Când se învîrtea mai cu foc, cine intră pe ușă? Sandu-Mînă-mică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Vezi de treaba ta, nu-{i băga nasul... Și-a chemat armonistul mai aproape: Cântă, puișorule, și pentru dumnealui... Gheorghe a mai cerut vin și de mâncare. Mînă-mică ședea ca pe ghimpi. Se foia pe scaun. Nu-și găsea locul. Pungașul îl îndemna mieros: - Ia cu noi, că nu ne-am mai văzut de mult! Bea și miră-te că ne găsești, că iar am fost la mititică, dar ne-am întors! El abia punea gura. - Nu ți-o fi foame
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
după ei să se oprească, pe urmă au început să tragă de departe. Ajunseseră lângă baltă. Ochii brotanilor licăreau în apa moartă. În trestii se mișcau șobolanii, rodeau tulpinile tari și se fugăreau. Pe malurile sălbatice se iviră 360 copoii. Pungașii văzură uniformele și lucirea stinsă a armelor. Gloanțele șuierau alături. Se înfigeau, fâșâind, în mflul moale. Altele plescăiau în apă, ca niște muște negre. Focurile se încrucișau și se apropiau. Despicară frunzișul. Gheorghe căzu în genunchi. > - Ce-i, Treanță? se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a-și săvârși nelegiuirile. Multă vreme m-am întrebat pentru ce poliția din Fès, atât de promptă în a sancționa lăcomia unui comerciant și foamea unui șterpelitor de pâine, nu intervenea niciodată în acele locuri pentru a-i înșfăca pe pungași, punând astfel capăt unor fapte care displac și lui Dumnezeu și oamenilor. N-am avut nevoie de prea mulți ani pentru a afla răspunsul: de fiecare dată când armata sultanului pleca la luptă, hanurile astea erau obligate să-i furnizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
s-ajungi celebru cu un rol de nimic? — Ți-am spus c-o să se sfârșească prost! - Rușine! — Stârpitură! — Crezi c-ai să scapi așa de ușor? — Mocofanule! Tu și cu ăl’lalt! — Să taci! Ai făcut pe grozavul! Ești un pungaș și un libidinos. Ești prieten și cu stârpitura aia care a scris piesa. Îi cunoști pe toți. Ai primit apartament în Piața Cosmonauților! — Huo! — Nu ești om! — Huo! — Ai primit apartament în Piața Cosmonauților! Îi cunoști pe toți. Ești prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a scris piesa. Îi cunoști pe toți. Ai primit apartament în Piața Cosmonauților! — Huo! — Nu ești om! — Huo! — Ai primit apartament în Piața Cosmonauților! Îi cunoști pe toți. Ești prieten și cu stârpitura aia care a scris piesa. Ești un pungaș și un libidinos. Ai făcut pe grozavul! Să taci! Să taci! Tu și cu ăl’lalt! Mocofanule! — Crezi c-ai să scapi așa de ușor? — Stârpitură! — Rușine! — Ți-am spus c-o să se sfârșească prost! — C-ai s-ajungi celebru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Mă îngrozesc pur și simplu! ― N-ar fi cazul, având în vedere ceea ce profesați. Maiorul aprinse o țigară. Degetele îi tremurau. ― În viața mea n-am întîlnit pe cineva care să vă semene! Am avut de-a face cu escroci, pungași, criminali, în fine toată drojdia pe care o dă la iveală orice societate. Am răscolit sentimente murdare și interese meschine, am investigat patimi bestiale, ce se pot naște doar în minți întunecate care n-au depășit condiția primară... ― Dar unul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Albe. Așteptam pe cineva. La un moment dat, văd doi indivizi care sar gardul de la Athenee Palace și o iau la goană. Au trecut chiar prin fața mea... Mă ascultați? ― Evident, răspunse maiorul. ― Mi-am dat imediat seama că sânt niște pungași ordinari care ciupiseră niscai cosmetice, eventual vreun ceas de la hotel, mai ales că unul din ei ținea mâinile sub centură ca să nu piardă ce furase. Avizat deci asupra calității lor, i-am urmărit atent. Treburile astea îți stârnesc totdeauna curiozitatea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sus nu făcuseră decât să stabilească principiile generale ale stării de asediu, cu un total dispreț față de mărunțișurile birocratice ale amănuntelor de executare, pe aici pătrunzând, invariabil, haosul. Un aspect interesant al situației, pe care vâna satirică și coasta de pungași a celor mai bășcălioși din capitală nu puteau să-l lase să le scape, era împrejurarea că guvernul, fiind de facto și de jure asediatorul, era în același timp un asediat, nu numai pentru că sălile și anticamerele sale, cabinetele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
femei, care au fost răi. Jeliți pentru cei bătrâni, pe care trupul nu i-a mai ajutat. Jeliți pentru cei tineri, care au murit înainte de vreme. Jeliți pentru o lume care îngăduie morții să ne răpească de pe lume. Jeliți!“ Despre pungași Până nu m-am întâlnit cu Tom la Brightman’s Attic, cred că nu am vorbit cu Harry de mai mult de două sau trei ori - și atunci doar în trecere, schimburi extrem de scurte și superficiale. După ce l-am ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]