107,135 matches
-
mai totdeauna e aici, ca să-și întrupeze nălucirile, închipuirile, himerele atît de cunoscute și reconfortabile și să-și desăvîrșească opera, cu ciclurile ei, de la maternitate la muzică, de la himere la chipuri de oameni, alcătuind un tot, acel întreg ce-i poartă pecetea. E creația unui om a cărui rațiune de a fi a fost arta și pe care Dumnezeu l-a hărăzit cu norocul de a se putea exprima original, adăugînd un cerc ce-i al lui pe trunchiul cel mare
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
apare în desenul lui Corneliu Baba, prietenul său cel mai de aproape. Acolo, silueta lui e de cocostîrc albastru, ori de pasăre cu picioare înalte și subțiri, alergînd prin savana africană. Curînd se vor aduna în desaga pe care o poartă încă vitejește în spate nouăzeci și șase de ani. Se va întîmpla la 27 februarie următor. Cu puteri împuținate el este întotdeauna la datorie. Adică desenează, colorează, modelează. Ca de obicei. Nu se duce la atelier ca să aibă de unde se
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
fost posibil să ajungă el însuși un patriarh al artei românești. Acasă La sfîrșit de februarie 2000, într-o duminică, mă aflam în cuibul lui Ion Irimescu, la Fălticeni, în odăițele unde-i este acum sălașul în preajma muzeului ce-i poartă numele. De puțin timp se încheiase ceremonia în care primise Ordinul Steaua României în grad de mare ofițer, eveniment care se petrecea în ziua cînd tocmai împlinise 97 de ani. Cum e obiceiul, bucuria se stropea cu un păhăruț pentru că
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
lume, după 50 de ani de ședere în București, locul cel mai prielnic creșterii operei sale, Ion Irimescu, patriarhul sculpturii românești, își trăiește ziua de naștere acasă, în Fălticenii obîrșiilor și începuturilor sale. Are sălaș în apropierea muzeului, care-i poartă numele, unde sub grijirea sa se rînduiesc lucrurile ce-i alcătuiesc portretul de artist proteic și original cu un loc marcant în istoria artelor românești. Din vara lui 1999 nu mai vine la Fălticeni în vacanțe, în vizite. S-a
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
negri, dansează pe loc și când sunt ocupați cu clienții și când nu au ce face, în așteptare... Cumpăr totuși ceva de piele ca un ilic, o vestă, pe care scrie pe un petec roșu de mătase scămoșată VICTORY. Voi purta mai tot timpul vesta asta fiind frig, umezeală. La Londra, la întoarcere, nu știu cum, am uitat-o unde am stat. Supărare superstițioasă, fiind rău la pierdere. Karin însă, care pune întotdeauna înainte binele, fiind mai generoasă decât mine, mă asigură că
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
tot timpul vesta asta fiind frig, umezeală. La Londra, la întoarcere, nu știu cum, am uitat-o unde am stat. Supărare superstițioasă, fiind rău la pierdere. Karin însă, care pune întotdeauna înainte binele, fiind mai generoasă decât mine, mă asigură că asta poartă noroc. Nu mai știu dacă... Ies pe Broadway pe strada întortocheată bătută de vântul puternic suflând dinspre Atlantic și care poartă la vale rostogolindu-se cutii goale de tinichea, ziarele, revistele aruncate pe jos... Cred că pe Broadway, într-un
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
rău la pierdere. Karin însă, care pune întotdeauna înainte binele, fiind mai generoasă decât mine, mă asigură că asta poartă noroc. Nu mai știu dacă... Ies pe Broadway pe strada întortocheată bătută de vântul puternic suflând dinspre Atlantic și care poartă la vale rostogolindu-se cutii goale de tinichea, ziarele, revistele aruncate pe jos... Cred că pe Broadway, într-un colț mai la adăpost, am întâlnit negrul care mi-a cerut un dolar... Arăta ca un figurant scăpat de la un film
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
pictor în stînga, le pictează cu dreapta. Un fel de Pygmalion UAP. Kitsh impecabil. Mai trec niște minute și, după fofilarea pinguinată a unui Charlot, intră în rol un mobil ciripind zapp on line între alte două arătări shakespeariene. Se poartă. Ies, promițîndu-mi să revin - cu disponibilitate sporită - la sarabanda găselnițelor. Și pătrund în Filarmonică. Unde știu sigur că voi asculta un Mozart ca atare. Necotaminat de inventivitatea nu știu cărui dirijor insomniac, moroncit de rap, de zapp, de... E de tot hazul
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
cuprinzător rechizitoriu și printr-un glonț azvîrlit în trupul lui măcinat de desfrîu. Cel care a făcut atîtea victime, și-a găsit nașul. Trebuie menționat și efortul apreciabil al Danei Dembinski-Medeleni pentru a sugera superficialitatea și frivolitatea mamei ce a purtat-o în pîntece pe Lolita. În rest, pe scenă, se întîmplă să fie mult zgomot pentru nimic, o vînzoleală precipitată și fără rost. Sau pur și simplu neinspirată, ca în cazul scenelor din bar, de după crima lui Humbert, care ar
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
folk, precum Joe Hill. Mi-am dorit să plâng pentru nevinovații pe care bomba mea avea să-i schilodească. Mi-am dorit să-i mulțumesc țăranului tată de familie ce ne-a hrănit când eram fugari. Mi-am dorit să port mâneca dreaptă îndoită pe jumătate, iar oamenii să zâmbească atunci când salut cu mâna care nu trebuie. Mi-am dorit să fiu împotriva bogătașilor, chiar dacă unii dintre ei l-au citit pe Dante: înainte de-a fi omorât, unul dintre ei
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
am dorit să fiu împotriva bogătașilor, chiar dacă unii dintre ei l-au citit pe Dante: înainte de-a fi omorât, unul dintre ei avea să afle că și eu l-am citit. Mi-am dorit ca portretul meu să fie purtat în Pekin, cu un poem caligrafiat în josul umărului. Mi-am dorit să zâmbesc dogmei și totuși să mă sacrific luptând împotriva ei. Mi-am dorit să înfrunt mașinăriile Broadway-ului. Mi-am dorit ca Fifth Avenue să-și amintească de potecile
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
și convingeri primite de la un unchi ateu și bețiv, rușinea familiei. Mi-am dorit să traversez America într-un tren sigilat, singurul alb pe care negrii îl vor accepta la conferința de pace. Mi-am dorit să particip la cocteiluri purtând o mitralieră. Mi-am dorit să-i spun unei vechi prietene, care e oripilată de metodele mele, că revoluțiile nu sunt niște mese festive, că nu poți alege ce-ți place, și apoi să-i văd rochia argintie de seară
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
el în tușe groase, la limita caricaturii, subliniind încă mai apăsat fracturarea oricărei posibilități de comunicare. Primul este perceput îndeobște ca un mic monstru macrocefal, desprins de contingent și de măruntele sale tentații, deambulînd costeliv și rufăit prin această lume, purtînd ca obligatorie mască facială nenumăratele dioptrii care-l racordează la realitatea nemijlocită. Mîntuit de nevoi, de dorințe și de preaomeneștile preocupări cotidiene, el este metafora deplină a pariului pe care esența umană îl face cu eternitatea însăși. În compensație, imaginea
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
a pariului pe care esența umană îl face cu eternitatea însăși. În compensație, imaginea omului de afaceri este plasată exact la polul opus. Robust pînă la revărsare, trădînd la fiecare mișcare o grijă duioasă pentru propriu-i metabolism, el își poartă capul cu acea semeție care invoca mai mult funcții ornamentale decît rosturi active. Învelit în stofe scumpe, subliniindu-și gîtul prin constricția unor impecabile cravate semnate de către creatori de modă celebri, omul cu bani pare a evalua lumea, rumegînd cîte
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
berii, iar când îi spui că ai ficatul sensibil te asigură că și el a făcut plajă la Mamaia. Problema e că deși face plajă la Miami, Occidentul are ficatul cam sensibil. Statuile lui Ion Antonescu și plăcuțele străzilor ce poartă numele �înflăcăratului patriot" (încă doi-trei patrioți din ăștia, și putem să ne luăm adio de la conturul țării pe harta Europei) sunt tot atâtea provocări la adresa democrațiilor occidentale. Și totuși, de unde obsesia Antonescu la atâția dintre politicienii și intelectualii români? Să
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
cea a familiarității cu celulele, cu spețele mărunte, cu emanațiile discrete ale vegetalelor: "Am simțit mîinile zeului frămîntînd lutul, apa și sarea, cimbrul și ienupărul, munții și/ lacurile, sori și nebuloase, stele și aburi;/ Prima zi a Verii sosi apoi purtînd mireasma/ Zilei a Opta, în plinătatea-i se revărsa, ca/ mierea din faguri, deși nu se clintea dintru/ odihna celulelor, împingea seva în pini și topea/ rășinile pînă deveneau lipicioase și calde" (Mireasma zilei a opta). E o viziune, am
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
erosul are parte de-o asemenea înscriere în decorativ, în esteticul datat, în itineranța exotică: "Simt/ că tu ești vieneza pictată de Klimt,/ cu zale de aur la gît și la mîini/ dăruite de auguștii Stăpîni.// Grei/ scoica urechilor tale poartă cercei/ arhaici și ireali, pe unde-i purtai/ într-un salon Bidermeier, în secretul serai?// Îmi amintesc de tine din Prater,/ cînd te plimbai pe alei, cu Grossfater?/ Din Schönbrunn poate, de pe Maria Hilfestrasse,/ din duminicile ploioase?// Simt/ că tu
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
decorativ, în esteticul datat, în itineranța exotică: "Simt/ că tu ești vieneza pictată de Klimt,/ cu zale de aur la gît și la mîini/ dăruite de auguștii Stăpîni.// Grei/ scoica urechilor tale poartă cercei/ arhaici și ireali, pe unde-i purtai/ într-un salon Bidermeier, în secretul serai?// Îmi amintesc de tine din Prater,/ cînd te plimbai pe alei, cu Grossfater?/ Din Schönbrunn poate, de pe Maria Hilfestrasse,/ din duminicile ploioase?// Simt/ că tu ești femeia în aur pictată de Klimt? (Simt
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
pe Eliade de realizările regimului și ale liderului său poate constitui un linșaj? Bărbatul cu cutia de chibrituri În MOZAICUL de la Craiova (nr. 5), pe a doua copertă, citim un extraordinar text al Hertei Müller, din trei secvențe, cea mijlocie purtînd titlul pe care l-am pus mai sus. Textul e un fragment din Niederungen, amestec de evocare și ficțiune, de lirism și de epic, în centrul căruia se află Banatul copilăriei scriitoarei. A fost tradus de Cosmin Dragoste, care o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15011_a_16336]
-
paradisiace ale studenției și �Echinox"-ului în �câmpul muncii" și vieții, cu navetă la Cavnic, cu familie, cu profesorat, cu depărtarea de centru, cu eforturi de a menține o continuitate în scris, cu prieteni ai locului - cărora și acum le port o amintire tandră, unii dintre ei deveniți ei înșiși oameni cu cărți, rămași în Baia Mare (Adrian Oțoiu, Augustin Cozmuța, Gheorghe Pârja, Ion Bogdan, Ion Burnar, Marian Ilea, bunăoară) sau plecați din Maramureș (Aurel Pantea, Mircea Petean - cu care, de altfel
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
ce s-a întâmplat cu bolovanul? - Păi lăsați-mă să spun! Ei, drăcia dracului! a strigat Ramirín, spre satisfacția abia reținută a ascultătorilor. Soarele a uscat crengile. Ploile au prefăcut bolovanul într-o pulbere fină, neagră, pe care râul o purta la vale încetul cu încetul. Omoară păstrăvii, la fel ca varul ori leșia. Toată iarna apa râului a curs neagră până dincolo de La Granada. Dar când a venit primăvara dispăruse. Ce puteți să-mi spuneți despre asta? Căutătorul de minuni
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
este vacanța. Când am pornit la drum, soarele nu se ridicase prea mult pe bolta cerului și, în dimineața aceea răcoroasă și luminoasă, era o atmosferă de mare puritate și se auzeau limpede primele glasuri ale unei noi zile. Catârul purta două samare. Căutătorul de minuni mergea cu pas întins. Soția lui se oprea din când în când, ca să stea de vorbă cu mine sau să-și tragă puțin sufletul. Bărbatului ei nu-i plăceau acele opriri, și ne chema să
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
Ion Pop a fost premiată anul acesta de către Uniunea Scriitorilor. Fenomenul merită comentat mai ales din perspectivă editorială - pentru că aceste alegeri ale juriului US spun multe despre mersul criticii românești contemporane. în primul rînd, este de semnalat faptul că se �poartă" în continuare �culegerea" de articole. Apoi, a fost premiată o carte care nu stă sub semnul unitarului - textele sînt adunate din periodice și singurele elemente coagulante sînt cuvintele cheie �memorialistică" și �poezie". Concluzia este simplă: este apreciată în acest fel
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
și pe asta: cînd guvernanții noștri par mai interesați (înțelegeți ce vreau să spun) ca niciodată de o legislație care să interzică manifestările fasciste și evocarea protagoniștilor lor de odinioară (vezi cazul busturilor lui Antonescu și al străzilor care-i poartă numele), cea mai pură și nesofisticată propagandă comunistă se lăfăie pe un post de televiziune. Binecunoscuți ca mielușei, incapabili să facă rău, darămite să comită crime, comuniștii reapar în văzul lumii, cuprinși de nostalgie față de trecut și de duioșie pentru
Propagandă comunistă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15035_a_16360]
-
îi cenzurează, în mod politically correct, în numele stăpînilor lor, pe toți ceilalți. Să-i vezi numai cum iau urma a ceea ce e declarat interzis! Adună cărți, recenzează, critică, denunță, pronunță, anunță, sînt mereu în război...". Există și filosofi "de expoziție", "purtați pe la televiziuni și simpozioane." De asemenea, filosofi "maidanezi", care fac paradă de libertatea lor. Andrei Cornea ne recomandă să le oferim un os. Impresionant e articolul despre America. De la istoria numelui, trecînd prin istoria lumii noi, pînă la metonimia nordului
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]