764 matches
-
care vom mai apuca - rodul bogat al promisiunilor demnitarilor, rumenite la înfocatele luări de cuvânt parlamentare, și al ordonanțelor mereu insuficient de draconice pentru a stoarce ultima mijire de vlagă a contribuabilului și pentru a-i transforma buzunarul într-o pustietate deplină. Și, pentru că de câteva zile plutim într-o mare și adâncă neînțelegere provocatoare de insomnii și dureri de cap, iacă-tă că, în cadrul unui jurnal tv, apare domnul prim-ministru C.P.Tăriceanu care ne liniștește lămurindu-ne: - ,Există două categorii
Conversând cu Haralampy? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11355_a_12680]
-
dorința de a învăța a unor copii prigoniți de soartă care îi împinge la gesturi, îmi măsor cuvintele, eroice. Am văzut cu toții la televizor copii din sate fără școală care parcurg kilometri pe jos, zi de zi, vară, iarnă, prin pustietăți, mai des pe întuneric decât pe lumină, ca să fie prezenți la ora opt dimineața în bancă. Că asemenea lucruri erau obișnuite odinioară nu ne consolează de repetarea lor în prezent. Tatăl meu, ca și Marin Preda, o generație mai târziu
Drumul către școală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3001_a_4326]
-
dramele ce-i ajung la urechi. Indulgențele se dau de complezență, iar penitențele sunt asumate cu seninătatea celui care știe că nu va muri sfîșîiat de pe urma ei. Tradiția se usucă și ighemoniconul se golește într-o incintă bisericească a cărei pustietate nu e decît reflexul unei transformări exterioare. Biserica se schimbă fiindcă țara se schimbă. Elveția iese din stadiul bucolic al paradisului cîmpenesc și intră în zodia modernizării. Cele două figuri emblematice ale Elveției de odinioară - căprarul și sacristanul (țîrcovnicul însărcinat
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
memoriei tribului prin schițele pe care le face, Voss este sacerdotul care stă ascuns în umbra unei crime, Janusz este liderul, „pakhan”, un fel de Moise ghidându-și poporul către tărâmul făgăduinței, cel care știe să se orienteze prin vastele pustietăți, Valko devine războinicul, singurul posesor al unui cuțit, iar Mr. Smith un fel de bătrân al tribului a cărui înțelepciune este făcută din experiență, inteligență, scepticism și mizantropie. Chiar dacă există tentația canibalismului, chiar dacă epuizarea îi ucide pe o parte dintre
Odiseea siberiană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5606_a_6931]
-
viața încă mi-i dragă din toată forța, că vrea să mai fie trăită. Nădejdea ce o mai am (nu mi-am pierdut-o cu totul) nu înseamnă decât maximum de nenorocire ce îl întrevăd. / Ar fi posibilitatea (...) rămânem prin pustietățile astea. Nu știu dacă - în cazul că s-ar mai întâmpla să rămân în viață - voi mai putea să trimit vreo veste în țară. / Doar acum, cât timp legătura între noi continuă, voi mai putea să vă mai dau vești
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
Walter Faber, trăind de mulți ani în America, e un homo faber, preocupat de tehnică, de concretețe, uitând că există sentimente, subconștient, soartă. Aterizarea forțată, cât pe ce accident, a unui avion cu care călătorea spre Mexic, într-o aridă pustietate, îi revelează prietenia, îi provoacă amintiri de tinerețe. Fusese îndrăgostit cu adevărat și că își părăsise iubita pe când urma să aibă un copil. Ea se măritase cu un prieten comun și rămăsese în Europa. După accidentul de avion hotărăște să
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
făcut cunoștință cu o muiere. Și ea era nemăritată. Urâtă - n-aș spune - e gânditoare. A început să vină de capul ei, genul spălat, călcat... Am început să trăim împreună de Paște... Mint, de Sfânta Paraschiva... Altminteri, după lucru, era pustietate... Cât poți să te iubești?... Am trăit un an... Cum de-a rămas grea, nu înțeleg... Stătea, câteodată, ca lemnul. Zic: "Tu, cumva, ai adormit?" - "Nu, - zice, - aud tot". - Zic: "Nu prea ești focoasă." Iar ea: "Parcă arde lumina la
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
despre valută. Cum ședeam noi cu valuta... Mirarea lui când îi spusesem că "la noi" nu circula liber dolarul. Abia la plecare pricepusem de ce ne făcuse reducere. Imaginația mea îl vedea uneori ca pe un agent secret britanic lucrând în pustietățile cercului arctic. Altfel, de unde să-i fi venit lui ideea să ia de nevastă o laponă, supusă, răbdătoare și care făcea o intruziune puternică în rasa albă a bărbatului ei atât de diferit de ea întru totul. Și astăzi, figura
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
doar pentru o clipă!) Pentru toate femeile, da!". Însă elansările fanteziei nu suplinesc lipsurile dure, dezamăgirile istorice notificate fără ocol: "De pe 27 nu mai am serviciu. Iar trebuie să bat pe la toate ușile inspectorilor pentru un umil post în cine știe ce pustietate! M-am săturat! Tu n-ai rezolvat nimic pe la București? Mai ai post în comuna? Am să încerc să caut și altceva". Ori atît de dezarmant concret: Cred că iarăși te-ai supărat pe mine că n-am mers în
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
contexte epice este că, aici, protagonistul își simte acut apropierea sfârșitului. E tema obsedantă din Raport asupra singurătății. Uzat de boli, cu un organism aproape ruinat, cu reacții lente și într-o derută "jalnică", medicul altora se retrage într-o pustietate montană în care va putea, departe de lume, să-și lingă rănile; și să scrie. Evadarea e însă relativă. Lumea lăsată în urmă continuă să trimită semnale către pustnicul îndărătnic, explicat de propriul fiu (și el, medic psihiatru) cu diagnosticul
Viețile altora by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7519_a_8844]
-
tatăl se sinucide la sfârșitul primei povestiri. Viața lui Sukkwan este o schimbare radicală pentru Roy, care abia terminase clasa a șaptea, smuls de lângă mama și sora lui și decis să-l ajute pe tatăl lui să se adune în mijlocul pustietății. Descrierile de natură sunt fermecătoare și sunt prilejuite de incursiunile celor doi în necunoscut, la vânat, la pescuit sau în căutarea unui urs care le distruge cabana. Focalizarea narațiunii este când internă, când externă, și de fapt în asta și
Exorcizarea prin ficțiune by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2927_a_4252]
-
primăvara, se întețesc în lupte amoroase, sau cînd, toamna, ei duc turmele de pui să pască țarinile înțelenite". Spațiul acestor deplasări circulare e vegheat, la orizont, de niște stranii proeminențe ale terenului, ,a căror urzeală e taina trecutului și podoaba pustietății. De la movila Neacșului de pe malul Ialomiței pînă la movila Vulturului din preajma Borcei, ele stau semănate în pre largul cîmpiei, ca sentinele mute și gîrbovite subt ale lor bătrîneți." Cu adaosul unei tîlcuiri a ciudatelor vestigii, același peisaj va tenta, mai
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
usucă-mi-se precum fânul;/ din pâine, uit să mai mănânc,/ mi-e geamătu-ntr-atât de-adânc/ că spintecă-mi în două sânul,/ iar carnea-mi doldora de rane/ mi se lipește de ciolane;/ aduc a pelican și-a buhă,-n/ pustietățile Arabiei;/ n-am somn și mă asemui vrabiei/ stinghere, țopăind în fugă/ pe-acoperișul cu olane/ fierbinți;o duc de azi pe mâine,/ hulit de inimici și șui/ necontenind să mă condamne;/ mănânc cenușă-n loc de pâine/ și-o
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
și un râs stins, umbra părului ne anula trupurile înainte de căderea nopții, mama încercând să fugă cu lădița și tata împingând-o cu calul - Înăuntru ca și cum ar fi gonit un animal, singura femeie care ne rămăsese pentru că o tăcere de pustietate la bucătărie, paturile slujnicelor nefăcute, farfuriile și paharele în spălător fără o cârpă care să le șteargă și casa în mijlocul ruinelor lăsate de comuniști, oi și vaci pe care am fost obligați să le tăiem și ne urmăreau resemnându-se
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
un belciug sforăind tare, în jurul fermelor lăsate în voia Domnului și bucata de hambar care rezistă în al cărui colț un bursuc sau o nevăstuică se ascundeau la cel mai mic zgomot pentru că totul se temea de tot în acea pustietate încremenită, inclusiv țipetele tucanilor repetând necontenit ceva ce eu nu înțelegeam așa cum nu l-am înțeles pe tata când s-a îmbolnăvit acum doi ani și ne-a cerut să-l culcăm în patul de la mansardă în care nu mai
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
cînd înviate de o spornică verdeață, cînd ofilite sub pîrlitura soarelui nu-i insuflă îngrijorarea nestatornicului ocean. în depărtare, pe linia netedă a orizontului se profilează, ca moșoroaie de cîrtițe uriașe, movilele, a căror urzeală e taina trecutului și podoaba pustietății." Ceea ce evoci în cadențe iscusite e o înlănțuire de voluptăți leneșe, o vînătoare contemplativă; "căci mie unuia - cum mărturisești singur -, dacă cumva mi-a plăcut vreo vînătoare, apoi a fost tocmai aceea în care picioarele și mînile au mai puțin
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
are cam treizeci de kile. Abia îl mai duc... Ajuns înaintea vameșului, care mă așteaptă și mă privește voios, fredonând o romanță - mă predau!, terminat de oboseală. Vameșul se uită la mine vesel, îmi ia pașaportul, îl cercetează, în aceeași pustietate și cu aceeași veselie. Văzându-mă amărât, prost dispus de atâta cărat, spune: - Dar vă numiți Constantin... aveți un nume de împărat... De ce sunteți așa de trist... ma per che??? - se uita în pașaport, se uita și la mine, nu
Linia a cincea... (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7478_a_8803]
-
de ocaziile care se vor fi ivind. Marxism-leninismul s-a dovedit a fi un instrument neașteptat de eficient în acest sens: prea mulți occidentali, din păcate și numeroși intelectuali, s-au lăsat captivați de cântecul otrăvitor de sirenă intonat de pustietățile stepei și au devenit, interesat sau nu, agenți ai propagandei moscovite. Sfârșitul celui de-al doilea război mondial i-a adus lui Stalin nesperata ocazie de a-și extinde granițele imperiului până în centrul Europei. In țările pe care le-a
Gândurile unui „incult politic“ by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13104_a_14429]
-
rătăcire prin capcana construită anume pentru el. Umilit, cel scăpat din labirintul ucigaș își prinde adversarul și îl poartă în mijlocul deșertului unde înainte de a-l abandona îi înfățișează cel mai cumplit labirint: infinitul de posibilități către nimic, golul imens al pustietății. Acest gol în filmul lui Alfonso Cuarón este spațiul sideral având drept fundal imensitatea planetei albastre care accentuează senzația de insignifianță pe care o au aceste minuscule ființe laborioase, cosmonauții unei misiuni americane. Ei devin puncte flotante în spațiu în urma
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
Laaaaa-ooo-votcăăăă, mamă, răspunsese el cântând cu un fel de duioșie cuvintele... Te jignesc cumva? Da? Bine, atunci, renunț - mă duc să sorb un Alexandrion, ca să nu-ți stric prestigiu', doamnă. - Nu-ți mai vine mintea la cap... - Se teme de pustietatea de-acolo, doamnă. Așa că, nici o șansă... - Hai acasă, că puți ca un butoi cu varză stricată... - Eah. Miros a democrație, mami, a integrare, a... Ce știi tu? - Ar trebui să-ți fie rușine: om bătrân și nu te mai saturi
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
Cu cât tensiunea dintre cei doi se acutizează, limbajul - care ar trebui s-o exprime, dezamorsând-o - devine mai alb, mai exact. Și, deși dramatismul e atent construit ascendent, anunțând un climax, momentul sinuciderii fiului, complet neanticipat, colorează violent peisajul pustietății nordice. El poate rima ca intensitate cu defulările copilului Roy, care, aflăm dintr-o altă povestire, pentru a se elibera de furie, vină și durere, trage în semafoare și în ferestre cu armele unui tată prea laș ca să-și asume
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
exemplar de tigru tasmanian relevă o ferocitate calculată și aproape esoterică. Peisajul memorabil imortalizat de Robert Humphrey te aruncă într- o lume care-și trăiește separat condiția virginală, nu foarte departe însă de cupele excavatoarelor sau de joagărele electrice. În mijlocul pustietăților de piatră și ierburi, presărate cu mici lacuri, vânătorul își întinde capcanele așteptând pe una dintre cele mai timide creaturi să-și facă apariția. Singurătatea lui Martin rezonează cu cea a ultimului exemplar ascuns privirii indiscrete, „vânând, ucigând, așteptând să
Vânat și vânător by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4807_a_6132]
-
munți, este transformată la un moment dat într-un spital psihiatric. La fel de abandonat, de a cărui existență nu-și mai amintește aproape nimeni. Acolo, însă, trăiesc niște oameni cu diverse probleme sau, cum spune autorul, mai altfel. Singuri, într-o pustietate desăvîrșită, la marginea societății. Singuri la propriu. Iarnă și vară, zile și ani. Afecțiunile sînt diferite, ca și manifestările lor. Sînt numai bărbați și o singură femeie. Ea duce acum o viață evlavioasă și le iubește pe Maica Domnului și
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
un moment dat acesta dispare și, după 10 ani, autorul îl zărește la Moscova, sănătos, într-un metrou. Vrea să-i vorbească, dar acesta coboară. 0 lampă la fereastră relatează vizita autorului în casa unei bătrâne ce trăiește singură în pustietate, înconjurată de pisici. Inteligentă, ospitalieră, cultivată, femeia are, în schimb, un congelator plin cu pisici înghețate. În Mojave, o femeie căsătorită de treizeci de ani cu un bărbat bogat, cade în depresie după nașterea celor doi copii pe care nu
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]
-
dirijorat în Anglia, Japonia, Australia și America de Sud, aflase exact ce trebuie să fie "specificul românesc". Am reușit să ne găsim locurile în teatrul de vară arhiplin (da, plin cu sutele de turiști din Evia, care sosiseră cu autocarele aici în "pustietate" pentru un strop de muzică europeană) înainte ca Iorgos Konstantinou să înceapă concertul în sol major nr. 4 op.58 de Beethoven. Concertul dedicat arhiducelui Rudolf al Austriei, prietenul, studentul și unul dintre "finanțatorii" Titanului (care a mai scris pentru
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]