1,426 matches
-
duce în colibă și se întoarce cu o găleată plină cu rădăcini.) Păpădie: Puține, parcă s-au ascuns, nici florile nu le mai dau de gol. Trifoi: Ar trebui să mai schimbi și tu locul. Pe acesta l-ai cam pustiit. Păpădie: Dar las sămânța să pătrundă solul pentru o altă plantă. Eu adun rădăcina bătrână, acea rădăcină ce a știut să înflorească. Trifoi: Se pot consuma crude? Păpădie: Se pot. (Trifoi ia o rădăcină de păpădie și mușcă din ea
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
-se cu ceremonie, și tu divizându-te la nesfârșit prin pustiul înaripat și cineva cuvântând înaripat despre dezvoltarea controlată a planetei.” (Flori veștede) Cei care mai iubesc, cei care simt frumosul înconjurându-i, devin proscriși, devin damnați, într-un spațiu pustiit de idei și comportamente nobile, sunt vetuști declarați piese muzeale. „Tăcută lumina stelară pogorând peste lipsiții de vlagă, refugiați într-o miriște din mileniul trecut declarată minunea naturii de mâine.”( Câmpul deșert) „nu e tocmai sigur că vei intra în
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
oarbă viață fără felinar ciobanul și-a pierdut și cremene și-amnar doar hoinărim prin munții fără har plânsul se-aude rar - și tot mai rar de ce trimisu-m-ai aici să fac de strajă? drept falnică moșie-mi dai pustia: nici sfânt și nici martir nu-s - să-ți sap via nimicnicia de nisip m-a prins în mreajă pereche de-ochelari - dar nu și ochi un strai fără de trup - cu gaica ruptă: îți sunt în plus - un dop grotesc
CONTRADICŢIA SINGURĂTĂŢII (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375333_a_376662]
-
ce se înălțau avide spre lumină, privirilor li se oferea o vastă panoramă a văii și a cursului de apă. Am mai vizitat pe vremuri de câteva ori aceste locuri, aș fi venit mai des dacă nu erau atât de pustii, îi mărturisise Angela. Dar, după ce s-au înființat clasele de profesională în acareturile castelului, n-am mai putut veni deloc din cauza bădărăniilor acelor elevi adunați de pe toate drumurile. Dacă și în oraș se legau de noi, îți dai seama de ce
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
ură si-aud doar cum urlă-n în noi și între noi strigatul tăcerii ... Având atâtea tăceri strânse în timp , ne-am strivit regasirea de umbrele trecutului numai printre resturile aceleași iubiri.... Ne-am recunoscut atât de străini cu sufletele pustiite de destin, înecați în iubirea stoarsa de tăceri cu alte tăceri inăbusite-n amintiri ... Dar câte tăceri să strâng în inima că ele să devină uitări ? gabrielaenerusu 7 mai 2017 București Referință Bibliografica: Câte tăceri să strâng în inima că ele
CÂTE TĂCERI SĂ STRÂNG ÎN INIMĂ CA ELE SĂ DEVINĂ UITĂRI ? de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375589_a_376918]
-
Ediția nr. 2316 din 04 mai 2017 Toate Articolele Autorului Te-am aflat... în tăcerea crinilor din adâncul unde-mi arunc măștile. dincolo de gânduri, încovoiate de cuvinte, crește luminarea acceptării sau poate o altă ipoteză a iluziilor. Te-am căutat pustiită de mine, într-o bezmetică anulare, Tu ai fost mereu acolo, fereastră deschisă spre o a cincea dimensiune. Te privesc să-mi contemplu visele, străfulgerări de închipuiri pe marginea osmozei dintre iubire și renunțare. statui de piatră și soare sparg
SAU POATE O ALTĂ IPOTEZĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371806_a_373135]
-
zăpezi proaspăt căzute. Ei tot merg, nimic nu poate Să le stăvilească drumul Până văd (inima-i bate) Din castel cum iese fumul. Ciori cu glasuri răgușite Din înalturi prind să cadă Pe troiene viscolite, Sclipitoare, de zăpadă. Totu-i pustiit și rece, Negre ziduri, negre geamuri, Vântul șuieră și trece, Fulgii aruncând pe ramuri. Și în iarna grea, geroasă, Peste munții de zăpadă O voce-ncepu, sfioasă, Cântec dulce de baladă. Ca un plâns bate ninsoarea, Iar castelu-ntreg răsună; Norii
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
ori se făcea războaie pre acest loc, cum încă semnile arată, carile le vedem multe pretitindirile: movili mari și mici și șanțuri pre Nistru, pre Prut, prin codri, n-au mai putut suferi, ce s-au risipit și s-au pustiit...” Ștefan cel Mare ocupă un loc privilegiat în Letopisețul lui Grigore Ureche: Deciia Ștefan vodă strâns-au boierii țării și mari și mici și altă curte măruntă dimpreună cu mitropolitul Theoctistu și cu mulți călugări, la locul ce se chiamă
„ … DE LA RÎM NE TRAGEM …” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372933_a_374262]
-
amplifică acest simbol. Mergând cu gândul mai departe, te poți întreba dacă balerina, supusă acelorași canoane ale artiștilor, avea starea de spirit potrivită ipostazei. Poate femeia de dincolo de pictură era bucuroasa de reușita copilașului ei, poate din contra, avea sufletul pustiit de pierderea cuiva drag. Cine știe, asemeni actorilor care-și lasă în culise trăirile proprii când ajung pe scenă, și balerina trebuia să sugereze ochilor privitorilor doar două nuanțe: grația dansului și realul denumirii tabloului. Lucrarea "La peisaj" accentuează caracteristicile
EXPOZIŢIE DE PICTURĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344772_a_346101]
-
se prezenta singure foarte favorabil. Cu ele, artistul pe care îl cunoșteam cântând, creează surprize frumoase pe un nou tărâm al spiritualității, cel al picturii. Vernisajul expoziției de la Parlamentul României, cu genericul „Casa părintească” aduce în lumină, așadar, casele ajunse pustii azi de pe urma netrebniciei multora dintre locatarii cu stagiu ai „catedralei” politicii șovăielnice românești. Sunt reclădite în „Casa poporului” cu o arhitectură certamente îndoielnic estetică, din București, ca o consecință a ironiei istoriei, casele cu patină și murmur de tradiție pictate
PAUL SURUGIU. POEZIA CASEI, DIN CÂNTEC PE SIMEZE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344778_a_346107]
-
Atunci am plecat cu o mare tristețe văzând că totul se dărâmă. Ploua chiar și în biserica mare. Fiecare om, fiecare casă, fiecare mănăstire și țară, are câte un înger păzitor. Acolo unde o casă se dărâmă, o mănăstire se pustiește și un popor este în război și piere, acolo rugăciunea și faptele bune nu au mai prisosit, iar păcatele au fost multe și mari. Azi, după 20 de ani privesc și văd că totul a prins viață, a înflorit din
UN CĂLUGĂR FRUMOS, DREPT ŞI ÎNALT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345896_a_347225]
-
lu’ matale aș fi vrut să-ncalț sandale... primăvară, primăvară, și astăzi, dac-ai vrea să vii, îți spun că nu mai are rost... cum noi suntem, de veacuri, ageamii ne vei găsi taman în post; du-te, dragă, pe pustii! dar dacă, poate, într-o seară, de dorul meu o să te doară, să vii, discretă, în verandă, prefacută în... pirandă. Referință Bibliografică: primăvară, primăvară... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 842, Anul III, 21 aprilie 2013. Drepturi de
PRIMĂVARĂ, PRIMĂVARĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345946_a_347275]
-
Terra: 60 -M-am tulburat când s-a apropiat Planeta Venus, amenințând ca un păcat Apele toate mi-au ieșit din maluri Marea gemea a muget, înfuriată-n valuri. Creatorul: 61 -Cum ai putut să crezi că voi lăsa Să fie pustiită, draga, iubita Mea Când Eu străbat-noptări și cețuri dese S-ajung la tine, pe covoarele-ți alese! 62 E iarba asta îmbietoare o minune sfântă E darul meu, cerescul dar de nuntă Și văd cum în mătasea de smarald Se
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
fără cer! Toată Țara-i o ruină De la nord până la sud! Ofilite flori de mină: Baia, Roșia, Abrud... Le-am privatizat pe toate, De ce văd mi-atâta silă! Peste amintiri uitate Crește iarba fără milă... Frunză verde, frunză arsă, Toamnă pustiită-n noi, Astăzi când mi-e dor de-acasă Mă duc parcă la război! Nicolae NICOARĂ-HORIA, (pseudonim Silvania Ardeleanu), născut la 22 noiembrie 1951, în localitatea Sohodol-Nicorești, județul Alba. Poet. A profesat mai multe meserii: electrician, director de cămin cultural
INVENTARUL CUVINTELOR (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347306_a_348635]
-
părți ale lumii au trăit restul vieții cu gândul și sentimentele între cele două lumi. Sunt persoane care nu-și pot mișca cu ușurință rotițele sufletului pentru a-l face să accepte renunțări și readaptări, simt că mediul nou le pustiește sufletul și nu văd că li se deschid alte uși. Se închid în sine și suferă mai ales când văd cum copiii lor, deși locuiesc în aceeași casă, trăiesc într-un climat devenit oarecum străin pentru ei, iar nepoții par
DE ZIUA CANADEI SENIORII ÎI ADUC CALDE MULŢUMIRI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347413_a_348742]
-
unitatea, a doua zi costa o mie de unități. Dar și după aceasta prețurile s-au scumpit de zece mii de ori. Eu nu-mi imaginez, cum noi, basarabenii, am rezistat acestui genocid... În acest timp sălile de spectacole, teatrele erau pustii... Se închideau fabricile, grădinițele care mai apoi au fost privatizate la un preț de nimica de foștii nomenclaturiști. Nu se editau cărți, reviste, ziare... Lumea nu avea unde să lucreze. O mare parte a populației nu primea salariu, pensiile nu
UN MARE POET ŞI ATÂT DE CUMINTE... de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347380_a_348709]
-
și nu te mai găsesc ... Ești atât de departe ca lutul se miră ca te-a născut străin de mine și steaua ta căzătoare a uitat pentru ce te-ai rugat când s-a stins acolo, pe cerul drumurilor tale pustiite de dor și speranță ... Buzele mele te caută - parfum bolnav de mine - în fiecare floare pe care ai așezat-o cu vorbele tale la fereastra iubirii mele adolescentine sosita atât de târziu ... asemeni NECUVINTELOR tale. Lelia MOSSORA Iași ianuarie 2013
CLOPOTE SURDE (POEME) de LELIA MOSSORA în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348872_a_350201]
-
pătrar de lună-ntoarce Cununile de stele săgeți tâșnind din arce Cu razele-amețite ce sparg luciri de lacuri Și dame ce valsează cu umbrele în fracuri. Iubiri pierdute-n cupa mătăsii ce fosnește Păcate troienite-n uitarea ce-nrobește Și pustiite-n cripta vremelnicelor prunduri Clepsidre-n care vântur' cenușile sub ruguri. Noi, trecători prin patimi, rătăcitori prin ploi Ce lasă-n urm-amaruri și-ncărunțesc în noi Ne-ncumetăm să țesem speranțele-n cuvinte Și-al clipelor jăratec ne-nvăluie, cuminte Când
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
-ntreg cuprinsul, și-n iarbă morții cad Și sfinții din icoane privirea și-o apleacă. Chiar foc de-ar fi să piară să nu mai ardă glia, Alt foc vor naște iarăși acești cumpliți călăi! ...Acum, sfârșită-i lupta, cadavre-umbresc pustia Și ce-a rămas viață - e-o poartă spre mormânt. ...Tu-ai luptat pesemne Moarte, cu toți ienicerii tăi! VII Se lasă-ncet amurgul, și cerul parcă plânge Aceste cruci zdrobite rămase încă vii Trec îngerii în grabă, pășind mai
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
umanism și umanitate. Acest Homo tehnologicus se ocupă nu numai de mașini și tot felul de aparate - folositoare de altfel - dar se amestecă în creație prin modificările genetice pe care le experimentează, deviază apele, taie pădurile, deșertizează pământul! Din nefericire pustiește și sufletul lui... Așadar este explicabil de ce iubesc Natura... pentru că de la ea învăț lecții mirabile scrise pe frunzele surprinse în diferite anotimpuri, iar câteodată: „Ți-aș scrie cu slova ierbii/ Sau cu foșnetul copacilor/ Iar simfonia aceasta minunată/ Aș smulge
TAINA SCRISULUI (38) – SCRIEREA, CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346352_a_347681]
-
Georg Buchner. Mărturisesc că este extrem de dificil să cauți a-i privi prăpastiei, de pe margine, propriul său conținut. Dar ce este cu adevărat dramatic în destinul fiecăruia dintre noi constă în faptul că dominanța răului ne umple sufletul de durere, pustiindu-i acestuia din ce în ce mai evident fibra interioară. Personal, am perceput viața ca pe un amestec eteroclit compus din îndoială, nesiguranță, răscruci dureroase, dar inevitabile, și, mai ales, din acea seamă de întâlniri de destin marcante cu personalități care au rolul de
PORTRET FINAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346404_a_347733]
-
umanism și umanitate. Acest Homo tehnologicus se ocupă nu numai de mașini și tot felul de aparate -folositoare de altfel - dar se amestecă în creație prin modificările genetice pe care le experimentează, deviază apele, taie pădurile, deșertizează pământul! Din nefericire pustiește și sufletul lui...Așadar este explicabil de ce iubesc Natura... pentru că de la ea învăț lecții mirabile scrise pe frunzele surprinse în diferite anotimpuri, iar câteodată: ”Ți-aș scrie cu slova ierbii Sau cu foșnetul copacilor Iar simfonia aceasta minunată Aș smulge
SCRIEREA – CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346428_a_347757]
-
Mântuitor și printre lacrimi a rostit: - Doamne, Dumnezeul nostru, cel fără de început, cel ce toate le cunoști, le lecuiești și pe toate le Ai în mâna Ta. Dacă din acest sat a fost cineva de s-a ridicat și-a pustiit frumosul Tău lăcaș, atunci de neiertat să fie. Așa cum la potop ai dat cu foc și cu pucioasă, pentru a distruge neamul și seminția omului, tot așa să dai cu foc, pentru a arde și casa lor, așa cum Ți-au
ŢINUT DE BASM ŞI LEGENDĂ, RENĂSCUT ÎNTRU SPIRITUALITATE ŞI DUMNEZEIRE de VASILE BELE în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348282_a_349611]
-
bletemați, chiar și mai încolo, dacă nu-Ți vor ridica pentru vecie casă. Atunci să se oprească blestemul când Casa Ta, Doamne, va fi spre mărire, cinstire și laudă. Amin! Și toate astea, împlinitu-s-au! Căci și focul a pustiit satul, apa a mânat și distrus din temelie vatra lui, și oricât au umblat prin pădurile dimprejur după lemn trainic de casă - renumitul stejar - nici urmă și sămânță de vreunul. Și blestemul nu s-ar fi oprit aici, dacă înainte de
ŢINUT DE BASM ŞI LEGENDĂ, RENĂSCUT ÎNTRU SPIRITUALITATE ŞI DUMNEZEIRE de VASILE BELE în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348282_a_349611]
-
creștine, Iisus a înviat și pentru tine! Aleasă tânguire E toamnă, sunt bogat în frunze Și la mormântul clipelor, Iluziei moștenitorul, Mă tângui, răsfoit de dor. Am chinul bucuriei sfinte Și-n brațuri de neliniști zbor, Iluziei moștenitorul, Mă tângui, pustiit de dor. În azi mă sting, ca orice frunză, Cneaz al tăcerii zeilor, Iluziei moștenitorul, Îmi dau cu cer pe chip și mor. Poemul Desăvârșitorului Deasupramergătorul s-a oprit. Surâsul Lui alean de purpur mi-i. Îmbrățișat de crini și
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]