456 matches
-
E fierbinte-așa c-o las. Liniștea spre ceruri suie Sfâșiată de-al meu glas. Și ecoul din privirea-mi Tristă, goală,’nsingurată, Se izbește de-al meau suflet Și mă doare înc-o dată. Suflet rătăcit în ceața Vobelor înșelătoare, Pustiită-ți este viața, De-nfloriri triste, amare! Pe-o tristă piatră de hotar ... Pe-argintul unui colț de stea, într-un balans cam... inegal, Stau față-n față, viața mea Cu ne-mplintu-i ideal. într-un pariu fără de minte Și-o
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Iahuben, având între ei pe Agbongbotile și pe Mai-Baka. În urma lor, pe alți tauri, veneau alți trei ostași. Puarem nu mai putea să aibă încredere în trei robi păziți de un singur soldat. CAPITOLUL VIII De la plecarea atlanților din oaza pustiită trecuseră câteva luni. Fără a socoti femeile, Puarem sporise numărul robilor luați până la numărul soldaților aduși cu sine. Erau acum aproape patru mii de robi noi și tot atâtea roabe, astfel că înmulțirea lor în Atlantida nu mai părea greu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
seamănă cel mai bine dintre toate cu niște broaște enorme, lipsite de văz, cu o singură trăsătură specifică: sunt făcuți în întregime din piatră. Originile lor se pierd în negura misterului. Probabil vreo radiație care le-a distrus planeta - acum pustiită -, a cioplit în stâncă aceste capodopere de inteligență și, în același timp, le-a zăvorât în capcana tragicei ironii a imobilității cvasitotale și a izolării complete. Căci aceasta este tragedia gorfilor: nu numai Thera, dar și întreaga Endimiunse sunt lipsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spre acele continuumuri spațio-temporale alternative, reale și materiale. Atât de aproape și totuși la o eternitate distanță. Apoi venise propria-i călătorie distrugătoare prin Dimensiunile Interioare, identice cu infernul interior care-l înghițise acum pe Vultur-în-Zbor și care-l lăsase pustiit, neputincios și norocos că scăpase cu viață. Și mai exista și un al treilea fel. Puntea dintre primele două feluri. Cu un pic de imaginație, cum descoperise Virgil Jones, puteai crea lumi, lumi fizice exterioare, care să nu fie nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de apel. Fără cale de întoarcere. Țelul lui de atâtea secole, acela de a reveni la o viață normală, îi era năruit, iar țelul său mai nou, acela de a trăi mulțumit în K, era distrus. Vultur-în-Zbor era un om pustiit, o Carapace fără Formă. — Pe toți dracii! zise el. O s-o fac oricum. De ce nu? Virgil Jones avea din nou același zâmbet trist, dar care acum era ușor iluminat de triumf. Momentul acțiunii anulează procesul de evaluare. Virgil Jones, campion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu era nimic, spuse Vultur-în-Zbor cu o voce plată. — N-ai simțit puterea? întrebă Virgil. Vultur-în-Zbor clătină din cap. — N-ai avut senzația că ești pe cale să fii... transportat? întrebă Virgil. Vultur-în-Zbor clătină iar din cap. Se simțea stors și pustiit din cauza dezamăgirii. Virgil Jones se prăbuși la pământ și-și îngropă fața în mâini. — A mutat-o. Cuvintele ieșeau din el ca un ecou dintr-o peșteră adâncă. Vultur-în-Zbor înțelese că ăsta era sfârșitul. Eșuaseră înainte chiar să fi început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
caut mereu, călător ostenit, spre o cetate ce-mi pare străină Și mă regăsesc tristă-n drum spre Damasc, înspăimântată și oarbă-n lumină. Te caut în nădejde și-n iertare, în credință, iubire milă și har, Și mă regăsesc pustiită ades, sub poale de deal, înspre tristul Calvar. Te caut și pe muntele cu maslini, confuză privesc, mi-e sila de mine Când Tu cu iubire mă ierți și mă chemi, stând lâng-un foc, eu mă lepăd de Tine. Te
Te caut by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83278_a_84603]
-
și se Împrăștia pretutindeni, ca o cenușă Împrăștiată după un ritual de Înmormântare. Cuprins din nou de valul acela de greață, se ghemui bicisnic și vomită de mai multe ori, electrizat, cu ochii ieșiți din orbite, privind Întrebător spre niciunde, pustiit. Se afla de vreme neștiută În scaunul său, cufundat Într-o adâncă toropeală. Nu putea spune dacă trecuseră ore, zile sau eternități de când zăcea așa. După ce se adună din reverie, Începu să-și pipăie suspicios membrele uscate, ca de hârtie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
secete cumplită în capul tău tăcut! De viața ta miseră moartea să nu se-atingă Dar mintea ta senină s-o-ntunece, s-o stingă, Să intre-o noapte vană cu aer amorțit În inima ta stearpă, în capu-ți pustiit. (De sub manta-i neagră scoate un cran de mort, cu ochi de foc - căror raze le îndreaptă spre fruntea lui Mureșanu. Fața lui devine rătăcită și ochiul lui uimit și nesigur. El își întinde brațul ca pentru a se feri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe soarte El blestemă, - De ziduri s-apropiă, șezu. Întinse mâna neagră la trecători, dar nime Nu se uita la dânsul; cum lumea se trecu Nepăsătoare... atuncia pierdut de-amărăciune A vrut să se denunțe, să strige cine fu. Pe strada pustiită un om trecu atuncea Un om bătrân și dulce, cu straiul vechiu și ros. Văzu chipul de jale mai mort de oboseală Il ridică în brațu-i, ducîndu-l așa rufos, Cum el era la sine în casă fără grijă Și făr
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Vopseaua galbenă de pe bombeul pantofului meu rima cu crampoanele pantofilor de sport ai lui Crawford, același model pe care-l văzusem imprimat În țărîna Împrăștiată pe balconul lui Frank. Punîndu-și jurnalul streașină la ochi, Crawford privi În zare către carcasa pustiită a casei Hollinger. Peste un an de zile, acolo o să fie vreun hotel sau un cazino. Pe coasta asta, trecutului nu i se Îngăduie să existe... Am Încuiat portiera și m-am dus lîngă el. — De ce nu s-ar păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dacă sunt tineri ori vârstnici, căci erau betegi ori sufereau de ceva, aveau fețe chinuite... Satele se urâțiseră... Amuțiseră. Rar mai cânta câte cineva... și atunci, ori era beat ori nebun. Încleștările morții s-au dezlănțuit. Atunci, răsări peste câmpiile pustiite o altă stăpână ce-și înfingea ghearele sale crude în sufletul omenesc. Era deznădejdea, cu chipul ei hidos și uscat, chinuit de neliniști, cu ochi rătăcitori și bolnavi ca de friguri... Ea poartă, în sufletul ei negru, toată nefericirea lumii
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ci scapî, ca șî rândunica, pi urmî, să rătăcească slobod, în adâncu‟ văzduhului albastru nemărginit..!“ Vântoasa trecuse. Soarele a început din nou să lucească, ceața se risipi. Pădurea se limpezi... așa dintr-o dată Deodată, se simți singur și cu sufletul pustiit... Niciodată nu s-a simțit atât de singur. - Sânt sângur, sângur... nici macar Pârvu nu-i acasî!. Far‟ di Pârvu, Anuca nu mergi nicăieri!.. Pârvu‟i umbra ei. Pârvu se ține de dânsa ca o umbră... o păzăști ! Afară se auzi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și de trist, și fix el însuși era unicul răspunzător pentru asta, încât deseori îi venea să-și taie mâna cu care spărsese oglinda! Iar astfel, în zbuciumul unor asemenea frământări, nu după mult timp, Anton muri, sfârșit de singurătate, pustiit fiind de dorul oglinzii... Și cititorul trebuie să știe acum că atât eroul povestirii, cât și faptele ce s-au țesut în jurul neobișnuitei sale persoane, mi-au parvenit întocmai în forma în care, după umilele mele puteri creatoare, luminate miraculos
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și a banalității vieții cotidiene. Dublat de motivul oglinzii, motivul dedublării capătă dimensiuni hiperbolice, personajul ajungând adesea să se privească enigmatic în oglindă, având halucinații terifiante. Zbuciumul personajului este descris gradat până în pragul decesului, când acesta moare „sfârșit de singurătate, pustiit fiind de dorul oglinzii”, cea pe care tocmai o spărsese într-un acces de nebunie. Majoritatea personajelor prozei lui Rareș Tiron sunt indivizi măcinați de contradicții interioare, preocupați de întrebări la care nu reușesc să găsească răspuns deloc. Prozatorul își
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
urmaș al legendarului Turki, iar a doua când, om în toată firea, a vrut să-și demonstreze lui însuși că e în continuare demn de acel Gacel capabil să-și riște viața în tinerețe. Iadul de soare și căldură, cuptorul pustiit și înnebunitor exercitau o stranie fascinație asupra lui Gacel, fascinație ce se născuse într-o noapte, cu mulți ani în urmă, când la căldura iubitoare a focului auzise vorbindu-se pentru prima dată de „marea caravană“ și cei șapte sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
da seama. După câteva momente de tăcere, ea strânse laptopul lui Nimeni, îl puse pe umăr și spuse Trebuie să încep. După care se întoarse și plecă, ieșind pe ușă și străbătând coridorul fără să se uite înapoi. Nehotărât și pustiit, am rămas o vreme în fotoliul lat, ascultând liniștea cărților din pereți. Trecu ceva timp. În cele din urmă, am observat cușca deschisă și goală în mijlocul camerei. Ian. Nu-l mai văzusem de când îl urmasem pe Fidorous în camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
el ceva cumplit de trist, avea să declare Walcott, cred că n-am Întâlnit vreodată o ființă mai tristă, iar cuvântul tristețe Încă mi se pare slab; mai curând ar trebui să spun că era În el ceva distrus, complet pustiit. Întotdeauna am avut impresia că viața Îi era o povară, că nu se mai simțea legat de nici o ființă vie. Cred că a rezistat exact atât cât să-și termine lucrările, și că nimeni nu-și poate imagina efortul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să-i semene, ar trebui imaginat. Un bărbat, să zicem, brun, cu chipul alb delicat și cu brațe puternice. Mai curând scund, cu o privire vie și mioapă și umerii drepți, ciolănoși. Zvâcnind ca un arc sau încremenind multă vreme, pustiit, cu ochii goi. Neglijent, zdrențăros. Vocabular pitoresc și maniere probabil distinse. Și surpriza unui glas de copil răgușit... S-ar afla, probabil, prin cărți, dacă nu chiar și printre cele vechi pe care îi plăcea să le lege în pergament
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
căutat, era numai o atitudine rece, de o aroganță studiată, seacă, falsă și Închipuită, adoptată ca pe ceva la modă. Erau de un realism literar uimitor, de parcă ieșiseră dintre paginile unei cărți, de parcă erau Într-adevăr o generație nouă și pustiită, pe care oamenii n-o mai văzuseră pe fața pămîntului - o generație aspră, stearpă și bolnavă, din care măruntaiele umane ancestrale alcătuite din milă, durere și bucurie Înălțătoare fuseseră Înlăturate ca fiind depășite și fals sentimentale pentru astfel de făpturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
voiam să aud, pentru a vă demonstra că, urmînd maximele voastre, el face exact contrariul: cucerirea îl costă foarte mult, dar el distruge după aceea singura țară care l-ar putea despăgubi pentru pierderile suferite. Veți recunoaște că o țară pustiită, fără locuitori, nu va putea să-l facă mai puternic pe principele care-o stăpînește. Cred că un monarh care ar stăpîni întinsele deșerturi din Libia și Barca n-ar fi prea redutabil, iar un milion de lei și de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acum, o societate pe temelia fricii, dar pentru toate acestea Îți trebuie geniu, sau nu știu ce, o forță enormă care să cuprindă totul, toate laolaltă, nu drama unui singur om, a unei singure familii, ci a tuturor, a miilor de destine pustiite, după care asasinii se spălau pe mîini cu petece de conștiință rămase, unii mîndri chiar, ce a fi făcut ordinea de care erau convinși a fi necesară În numele doctrinei din care cei mai mulți nu puteau rosti o idee. Paznici ai Închisorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
este acesta Fiul lui David?" 24. Cînd au auzit Fariseii lucrul acesta, au zis: "Omul acesta nu scoate dracii decît cu Beelzebul, domnul dracilor!" 25. Isus, care le cunoștea gîndurile le-a zis: "Orice împărăție dezbinată împotriva ei însăși, este pustiită; și orice cetate sau casă, dezbinată împotriva ei însăși, nu poate dăinui. 26. Dacă Satana scoate afară pe Satana, este dezbinat; deci, cum poate dăinui împărăția lui? 27. Și dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voștri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
zidirea bisericii: „Deci, cînd au vrut Dumnedzău... de-au dăruit pe măriia sa Radul (Mihnea) voievod cu domniia Țării Moldovei, cînd am venit și eu cu măriia sa, aflat-am mănăstirea noastră de la Hlincea pustie și toate satele răshirate și pustiite, căci... de la mănăstiri de la Dionisiate, călugării n-au mai venit nici au mai purtat de grijă de metoh... ce-au lăsat tot de s-au pustiit”... Iaca, dragule, că se arată și viile! La 30 iunie 1626, Miron Barnovschi Moghila
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mult visata pace care, în sfârșit a venit, vestită de clopotele bisericilor oricăror credințe, Dumnezeu fiind unic, indiferent de religie. Sunt poate aceleași clopote care cu ani în urmă anunțau sumbra catastrofă în care intra omenirea și mai ales Europa, pustiită, devastată de cele două mari războaie, deși multe din acele clopote nu mai glăsuiau, fiind distruse de furia războiului. În România erau aceleași clopote ce vesteau cu timbru grav, sumbru, intrarea în război, iar acum aceleași clopote își schimbaseră tonul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]