3,728 matches
-
mare să se tolănească În el. Dar pisica mare se pare că nu mai vine. Mă-ndrept - pentru a câta oară? - spre fereastră, lungindu-mi gâtul și căutând-o cu privirea În gol, printre teii Înșirați de-a lungul aleii. Pustiu! Ajung din nou lângă rafturile cu cărți, dar prietenii mei de odinioară nu mă atrag cu nimic acum. Nici radioul din bucătărie nu mai pot să-l ascult. Nici pe Valeriu nu l-am mai văzut de secole (el nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
De ce? El era alesul meu, omul cu care puteam să străbat prin viață fără a fi împovărată de cele mai mărunte și meschine griji. - Te cred. Dar calculele tale au dat greș. În ceea ce privește năstrușnicele gânduri, trebuie să le alungi în pustiu, să te abții de la orice nebunie. Tot pe tine te-ar costa: așa, să știi! Să te ferești ca de foc de lucruri ce te-ar putea coborî până și în proprii tăi ochi. Ce e scris să fie al
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și tavernele la întâmplare și că zilele lui vor curge pur și simplu la voia întâmplării. Odată ce se hotărâse, nimic nu mai părea greu; un zbor cu avionul spre nicăieri, un prim autobuz, apoi un alt autobuz, o escală în pustiu, noaptea toridă, plină de transpirație, cu răsuflarea lui la unison cu răsuflarea celorlalți, tăcerea și motorul autobuzului în zorii unei zile străine pe o insulă necunoscută. Tot atunci, cineva din depărtare venea spre el cu brațele aproape deschise spre îmbrățișare
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
numai după ce-ți vom comunica noi că expulzarea a luat sfârșit. A plecat, bietul și blândul Bubu, ce era să facă? S-a retras în garaj și a stat acolo până când l-au apucat dracii. După aia, a făcut pustiu de inprudență, și a revenit la apartament. Norocul său, că a revenit, nițel mai devreme decât îi preziseră copiii; că, altfel, găsea chiar totul devastat. Curat, adică; gol! De recunoscut, ca față interioară, în comparație cu ce lăsase la plecare; la începutul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cap până-n picioare. Privii în jur. Mă aflam într-un loc înconjurat de coline și munți albaștri. Pe o înălțime se vedeau ruine, vechi monumente construite din cărămizi masive și, foarte aproape, albia secată a unui pârâu. Locul era retras, pustiu; domnea liniștea. În adâncul inimii eram fericit și credeam că atunci când ochii Săi mari se vor trezi din somnul pământesc, vor găsi o priveliște în armonie cu natura Ei. În astfel de momente, Ea trebuia să rămână departe de ființele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
teatrelor noap tea, ca să nu fie văzut de public. Uneori, ține sub bărbie o vioară violetă - deși, unii afirmă că aia nici nu e instrument muzical, ci ...ghilotină. E deprimat, diletantul muzician, și-și cîntă, la violă, anxietanta sa liniște : „Pustiul tot mai larg pare/ Și-n noaptea lui amară tăcuse orice cîntec -/ Și-nvinețit, cu fruntea la pămînt,/ Omul Începuse să vorbească singur...” Și bătrînul Krapp, pe una din beckettienele sale benzi de magnetofon, a Înregistrat, se pare, monologul hilarului nostru
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nou val de râs a cuprins adunarea... Pâcule, eu aș zice că bine-ai face dacă ai cotrobăi tu prin fundul traistei tale cu minciuni și ai dibui una numai bună pentru seara asta. Ce zici? Faci tu așa un pustiu de bine pentru flăcăii aiștia, ca să nu te uite? - l-a rugat în felul lui moș Dumitru. Pe mine nu m-o uitat nimeni niciodată. Doar doamna cu coasa de m-ar uita... Asta da uitare! În timp ce spunea acestea, Pâcu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
teleshopping, În care doi Îngeri demonstrează funcționarea unui aparat universal de gimnastică, al cărui preț e de doar 1,99 fapte bune. În cele din urmă, ceva mai liniștit, decedatul se trezește Într-o stație de autobuz părăsită, aflată În mijlocul pustiului. De acolo, o săgeată ruginită indică direcția În care se află turnul - lucru inutil, Întrucât acesta e vizibil de oriunde. Poți să te Îndepărtezi, și el rămâne lângă tine, ca o umbră, Îndepărtarea chiar Îl apropie, căci pe măsură ce-l lași
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
către serviciu (troleibuzul și capsula spațială, printre altele, pot depune mărturie), construirea de case (poate fi un zgârienori Început fără grandiosul efort al unui excavator?) și distracțiile (lipsită de televizor și de calculator, viața omului ar fi, se pare, un pustiu dezolant). De aceea zic: gata! Prea mult am suportat comenzile nedemnului urmaș al maimuței! Cine are senzori de sunet să audă, cine are camere video să le caște bine! A trecut timpul protestului pașnic, al cârâitului Încăpățânat din ambreiaj ori
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ei se aflau acolo punînd umărul la ridicarea Baricadei, ați tăcut mîlc, v-ați gîndit că e peste puterile voastre, că nu merita să vă riscați pielea pentru atîta lucru. Și la urma urmei îi facem și lui Roja un pustiu de bine, v-ați gîndit. O să ne sărute mînuțele că l-am protejat într-un moment critic, că l-am împiedicat să se expună rafalelor care nu conteneau să lovească șandramaua aia din mijlocul bulevardului. Am sau nu dreptate? Numai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să se debaraseze de el ca de orice client nepoftit, să-i dea un picior în fund. Încotro s-o mai apuce? Pîlpîiturile beculețelor îl dezorientează și mai tare, privește lung cînd într-o direcție, cînd în alta, totul e pustiu în jurul tău, Roja, își spune, mintea îi fuge fără să-și dea seama la Delfinaș, o mai fi oare dispusă să-ți răspundă la telefoane? Sau și-o fi luat pînă la urmă inima în dinți să te părăsească? Cel
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Dumnezeul gloriei tună-Domnul pe ape mari. Glasul Domnului sfărâmă cedrii: domnul sfărâmă cedrii Libanului și-i face să salte ca un vițel; Libanul și Sirionul, ca un bivol tânăr. Glasul Domnului face să izbucnească flăcări de foc. Glasul Domnului face pustiul să tremure; Domnul face să tremure pustiul Cades. Glasul Domnului face cerboaicele să nască și dezbracă pădurile; și În templul Său totul spune: glorie! Domnul șade peste potop, Domnul șade ca Împărat pentru totdeauna! șPsalmul 29ț.,, Antoniu citește cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Domnului sfărâmă cedrii: domnul sfărâmă cedrii Libanului și-i face să salte ca un vițel; Libanul și Sirionul, ca un bivol tânăr. Glasul Domnului face să izbucnească flăcări de foc. Glasul Domnului face pustiul să tremure; Domnul face să tremure pustiul Cades. Glasul Domnului face cerboaicele să nască și dezbracă pădurile; și În templul Său totul spune: glorie! Domnul șade peste potop, Domnul șade ca Împărat pentru totdeauna! șPsalmul 29ț.,, Antoniu citește cu voce tare, limpede, rar, ca și când s-ar teme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mult mai mecanic decât o simplă judecată, și mult mai nemilos. Ciudat era însă faptul că durerea pe care o simțeam semăna atât de mult cu singurătatea. Prin Alexander trecutul meu fusese intens populat, iar acum se transformase într-un pustiu deprimant. M-am instalat în salonul destinat plecărilor într-un colț îndepărtat și am deschis în fața mea un ziar. Mi se părea puțin probabil ca ei să mă vadă. În orice caz, eram dispus să îmi asum riscul. Dincolo de fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aici. Eu am făcut tot ce mi-a stat În putință, sunt sigură de asta. Tânăra se trase cât mai departe de el și Încercă să doarmă, dar vibrația pereților o ținu trează. Gemetele vântului n-o lăsau să ignore pustiul din jur, așa că se târî Înapoi, lângă Czinner, ca să nu fie singură și ca să se liniștească. — Wasser, șopti el iar. Mâna ei Îi atinse fața și Coral se miră de cât de fierbinte și uscată Îi era pielea. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Patrick cu o vrajă din carte. Capitolul 22 Umblăm prin Midwest ascultând la radio un post pe unde medii, și o voce bărbătească ne spune că doamna doctor Sara Lowenstein a fost o făclie a speranței și moralității în acest pustiu al vieții moderne. Doamna Sara a fost o moralistă nobilă și neabătută, care nu accepta decât o comportare virtuoasă și strictă. A fost un bastion al standardelor celor mai înalte, o torță care-și arunca lumina călăuzitoare pentru a vădi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
stau bine mersi la Sălcii. Abia mîine dacă vor porni la drum. *** De cînd stă înzăpezit, trenul pufăie rar, ca un animal ostenit, iar lumina din compartimente a început să scadă. Vîntul, în schimb, s-a întețit, amplificînd senzația de pustiu, și cum nimeni nu se mai mișcă, de teamă să nu risipească puțina căldură adunată în jur, întregul vagon pare gol, ca într-un film de groază. Aura se strînge mai bine în haină, înțelegînd că în curînd va începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o casă străină, pustie, cunoscută doar din poze." În fața ei, ispititoare, puțin crăpată, stă ușa barului. O deschide și ia o sticlă cu coniac. Bea o înghițitură lungă, parcă ar fi apă, apoi lasă sticla pe colțul mesei. "De ce atîta pustiu?!" gîndește cu groază, ajungînd în dormitor. Nici o amintire. Stă stingheră, ca într-un magazin de mobilă, nehotărîtă ce să cumpere. Agale, istovită, se întoarce în sufragerie și se trîntește în fotoliu. Își descalță pantofii, bagă picioarele sub ea, trage pătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu capul greu de la durerea din ceafă, din cauza coniacului băut. "E trecut de zece noaptea gîndește, rotindu-se prin cameră. Ce liniște! Și, în atmosfera de spital, cît mi-am dorit-o!" Am dorit liniștea căminului și am ajuns în pustiul familiei mele! strigă cu durere. Deschide aparatul de radio, însă, numai după cîteva clipe, îl închide printr-un gest nervos, aproape violent. Vrea să mănînce, dar în frigider nu găsește decît o bucată de salam de Sibiu și nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
marchează al cincilea termen în calendarul tradițional lunar și este și ziua în care se organizează ceremonii în memoria celor morți. O elegie antică vorbește despre durerea unei femei care și-a pierdut soțul vița de vie era încurcată în pustiu și buruienile se înfiorau în cimitir, și acolo, singuratic, dormea soțul ei. Îi era atât de greu să suporte durerea, încât singura ei dorință era de a-l reîntâlni după moarte. De regulă, participă toți membrii familiei la curățarea și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cîntărește aproape trei funți și jumătate. Nu se poate! Pune-l pe cîntar, și-ai să vezi! După ce doamna Purvis ieși, Arthur Rowe se așeză În fotoliu și Închise ochii. Așadar, serbarea se terminase; În fața lui se Întindeau, ca un pustiu incomensurabil, zilele săptămînii. Fusese ziarist de meserie, pînă acum doi ani. Avea un venit anual de patru sute de lire, astfel Încît era, cum s-ar spune, la adăpost de griji. Neputînd fi mobilizat, se Înrolase voluntar În Apărarea Civilă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
venea din piatră: piatra voia să mă avertizeze că substanța noastră era aceeași, și, deci, ceva din ce constituie persoana mea avea să rămână, nu avea să se piardă o dată cu sfârșitul lumii; o comunicare va mai fi încă posibilă în pustiul lipsit de viață, lipsit de viața mea și de orice amintire despre mine. Amintesc primele impresii înregistrate, care sunt cele care contează. Astăzi am ajuns până la terasa sub care se zărește, mai jos, o fâșie de plajă pustie și marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
într-o haină lungă de pânză grosolană. Ascensorul semăna mai mult cu un lift de mărfuri, închis cu o ușă pliantă. La fiecare etaj pot fi zărite birouri pustii, ziduri decolorate cu urme de mobile dispărute și țevărie vizibilă, un pustiu de podele și tavane mucegăite. Agitându-și mâinile roșii cu încheieturi lungi, tânărul oprește ascensorul între două etaje. — Dă-mi manuscrisul! Nouă ni l-ai adus, nu celorlalți. Chiar dacă ți-ai închipuit contrariul. Asta e o carte adevărată, chiar dacă autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
marele Ocean, acum liniștit, făcea din nou cinste numelui pe care i-l pusese Balboa, În timp ce niște nori lungi și foarte Înalți vopseau În roz palid un cer care curînd avea să capete o nuanță indigo. Era frumos regatul său: pustiu, negru și liniștit, iar fața lui, mereu Încruntată, fu pentru o clipă gata să se destindă, pentru prima oară În atîția ani, cînd deodată ochii, „singurul lucru decent pe care-l pusese Dumnezeu pe chipul acela monstruos”, Îi străluciră, buimaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Înghețată? Aducem înghețată! Imam Baialdî? Facem Imam Baialdî! Tătărușci? Aducem și tătărușci, una, două, cîte dorește clientul. Meterhanea! Dacă vreți vă chem îndată meterhaneaua de-o să vuiască Medgidia. Facem bairam. Ce să căutați, și, mai ales, ce să găsiți în pustiu, la Sarichiojd? Moartea? Dacă aveți răbdare, vă găsește singură, pe cuvîntul lui Ali Mehmet! Juca teatru. O comedie de provincie în cea mai înfundată dintre provincii. Atunci a ieșit la iveală una din calitățile sale, una pentru care cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]