962 matches
-
finele anilor 1990, acesta a fost considerat un pustnic, rareori având apariții publice și petrecându-și majoritatea timpului în vila să din Malibu. În diferite comunicate de presă a fost numit „Howard Hughes al muzicii rock” și „cel mai mare pustnic al muzicii rock”. Se spunea că Roșe își petrecea nopțile repetând și compunând alături de diferite compoziții ale formației Guns N’ Roses, lucrând la următorul lor album, "Chinese Democracy". În ianuarie 2001, Roșe s-a reîntors la Rock în Rio 3
Axl Rose () [Corola-website/Science/320763_a_322092]
-
film s-a numărat printre cele mai reușite din filmografia lui Mel Brooks. În rolul lui Igor a jucat Marty Feldman, restul distribuției fiind completat de Teri Garr, Cloris Leachman, și Peter Boyle. Într-un rol secundar, cel al unui pustnic orb, a apărut și Gene Hackman. În 1976, Mel Brooks a avut un nou mare succes cu filmul "Silent Movie" („Comedie mută”), pe care l-a realizat pornind de la o idee îndrăzneață: primul lung-metraj mut de comedie după patru decenii
Mel Brooks () [Corola-website/Science/325908_a_327237]
-
al II-lea se prezenta un om, îmbrăcat în haine de pelerin. Înalt, uscat, slăbit până la epuizare, cu privirea tristă și fața osoasă brăzdată de o tainică suferință, părea bolnav. Se recomandase Petru din Amiens, nobil scăpătat picard, supranumit și Pustnicul, nu se știe dacă în urma unei porecle sau a unei practici. Spunea că făcuse o călătorie în Palestina, de unde se întorcea cu o suplică din partea patriarhului Ierusalimului către pontiful roman, fapt ce i-a înlesnit pe dată întrevederea dorită. Petre
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
la piept și indispensabilă continuării drumului, pelerinii erau de multe ori siliti să se travestească în negustori ca să nu fie recunoscuți, să-și ofere serviciile cui se nimerea și unde se cerea, pentru a avea cu ce se hrăni. Petre Pustnicul în lunga și anevoioasa sa peregrinare, nevoit fiind și el nu odată să-și întrerupă călătoria sau să se ascundă, nu și-a irosit timpul degeaba. El a cercetat drumurile, a aflat care din ele erau mai sigure și mai
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
nu era nici pe departe așa bine păzită. Atacurile incidentale ale unor bande de musulmani asupra drumeților neînarmați erau singura dovadă a unei autorități ce se impunea cu greu, fapt ce și făcea ca jaful să fie la îndemâna oricui. Petre Pustnicul credea că turcii nu sunt în măsură să mobilizeze o armată puternică, în stare să reziste unui atac susținut și îndelungat. Cu aceste gânduri el l-a vizitat pe patriarhul Ierusalimului care, este de înțeles, nu a ezitat să adreseze
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
politic, cu spirit de inițiativă și putere de convingere, fără îndoială datorată unui limbaj bine ales și unei expuneri logice. Înarmat cu o cerere din partea singurei autorități din Ierusalim recunoscută de Occident, informat în amănunt despre situația din Palestina, Petre Pustnicul s-a considerat îndreptățit să se înfățișeze dinaintea pontifului roman și, nu numai că a făcut-o neîntârziat, fără a-și lua răgazul să se odihnească după obositoarea călătorie sau să-și scuture colbul adunat pe drum, dar demersul său
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
în Orient, unde era așteptat de împărat și patriarhul Ierusalimului, iar acest rezultat ar fi fost cea mai mare victorie morală a lui Urban al II-lea asupra lui Henric al IV-lea, încăpțânatul său concurent la stăpânirea universală. Petre Pustnicul era omul potrivit, în stare să-l secondeze pe papă în acțiunea de mobilizare a Europei. Fizicul său parcă descărnat, ochii arzători făceau o impresie puternică. De aceea, Urban al II-lea i-a dat scrisori de recomandare către toți
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
episcopi. Clerul englez a refuzat să vină la întrunire pe pământ francez, prelații germani, ca totdeauna, au făcut frondă. Practic, conciliul s-a întrunit în prezența italienilor care-l însoțeau pe papă, printre ei se pare că era și Petre Pustnicul, și a unei mici delegații sosită din Spania, de aceea nu s-a putut hotărî nimic în problema bisericii franceze, iar excomunicarea regelui nu a fost ridicată. În schimb, papa a socotit prilejul nimerit să dea curs gândului care-l
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
mulțime de bunuri mobile și imobile, cu ocazia aceasta, au intrat în mâna evreilor, bunuri de care vor fi siliți curând să dea socoteală, deși nu au fost vinovați de înstrăinarea lor.Mulțimea săracă s-a strâns în jurul lui Petre Pustnicul. O gloată imensă îl înconjura pe predicator, proslăvindu-l, închinându-i-se și oferindu-i daruri. Exagerările religioase au și început să acționeze asupra acestor oameni simpli și creduli și nu o dată aveau să-i împingă la acte necugetate. Orice
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
imensă îl înconjura pe predicator, proslăvindu-l, închinându-i-se și oferindu-i daruri. Exagerările religioase au și început să acționeze asupra acestor oameni simpli și creduli și nu o dată aveau să-i împingă la acte necugetate. Orice făcea Petre Pustnicul, orice spunea, era socotit ca ceva divin, până și părul catârului său era prețuit ca o relicvă, nota un contemporan al acelor vremuri-Guibert de Nogent care a considerat faptul extraordinar și demn de transmis posterității. Presat de mulțime, lui Petru
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
ca merinde, atât cât puteau duce în traistă. Nu cunoșteau nici distanța ce aveau de străbătut, nici greutățile. Constituiți într-o ,oaste sfântă’ se credeau îndreptățiți să ia tot ce le ieșea în cale și le era de trebuință. Petre Pustnicul, ajutat de un anume Walter cel Sărac, cu greu putea menține ordinea. Așa s-a întâmplat ca de marșul primilor cruciați să fie legată amintirea unor pogromuri ale evreilor din Europa, cunoscute sub numele ebraic de gzerot al anului 4856
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
luat sfârșit cruciada sărăcimii, acești înșelați ai soartei fiind cei mai mulți masacrați de turcii selgiucizi iar restul a fost dus în robie. Dintre supraviețuitori puțini au revenit în patria lor. Printre cei care au scăpat cu viață se număra și Petre Pustnicul care, în toamna anului 1097, revenea la Constantinopol, de unde i s-a pierdut mai apoi urma. Walter cel Sărac era ucis într-o ambuscadă în apropiere de Nicomedia. În timp ce cruciada populară pornise marșul ei nefast, nobilii feudali au început să
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
Casian și Gherman rămân în jur de 5 ani la Ierusalim apoi merg în Anatolia unde cunosc comunitățile monahale înființate de Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Ioan Gură de Aur. În jurul anului 385 iau drumul Nilului, pe urmele vestiților pustnici Antonie și Pahomie, cunoscând viața monahală a cenobiților și anahoreților din deșertul egiptean. După șapte ani, se întorc la Bethleem. Aici, cei doi timp de mai mulți ani, consemnează un adevărat tezaur scripturar relatând experiența pustnicilor Egiptului. Tot aici se
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
Nilului, pe urmele vestiților pustnici Antonie și Pahomie, cunoscând viața monahală a cenobiților și anahoreților din deșertul egiptean. După șapte ani, se întorc la Bethleem. Aici, cei doi timp de mai mulți ani, consemnează un adevărat tezaur scripturar relatând experiența pustnicilor Egiptului. Tot aici se pare că au descoperit și experiența rugăciunii perpetue pe care o vor răspândi ulterior prin călătoriile lor. În jurul anului 399 se află la Constantinopol. Sfântul Ioan Gură de Aur, atunci arhiepiscop al Constantinopolului, îl hirotonește diacon
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
rug. Atunci Lancelot se întoarce pentru a-și salva iubita. Cavalerii Mesei Rotunde se împart în două tabere rivale, în susținătorii și în inamicii cavalerului, ceea ce conduce la slăbirea regatului lui Arthur. Lancelot își petrece ultimele zile ca un călugăr pustnic, iar Guinevere ca o călugăriță la mănăstirea Amesbury.
Lancelot () [Corola-website/Science/326098_a_327427]
-
Istoria locașului începe prin secolul XV - XVI, când niște călugări ai mănăstirii Cozia s-au retras aici, trăind într-o sărăcie deplină. S-au adăpostit în colibe, case de lemn sau chiar în chilii săpate în stâncă, așa cum au procedat pustnicii Daniil și Misail. Datorită faptului că pe la jumătatea secolului XVI adunându-se mulți pustnici, Misail, ridică o biserică de lemn cu hramul "" Intrarea în Biserică a Maicii Domnului"". Prin numirea în anul 1676 a egumenului Varlaam de la mănăstirea Cozia ca
Mănăstirea Turnu () [Corola-website/Science/302115_a_303444]
-
au retras aici, trăind într-o sărăcie deplină. S-au adăpostit în colibe, case de lemn sau chiar în chilii săpate în stâncă, așa cum au procedat pustnicii Daniil și Misail. Datorită faptului că pe la jumătatea secolului XVI adunându-se mulți pustnici, Misail, ridică o biserică de lemn cu hramul "" Intrarea în Biserică a Maicii Domnului"". Prin numirea în anul 1676 a egumenului Varlaam de la mănăstirea Cozia ca episcop al Râmnicului și care mai târziu ajunge mitropolitul Țării Românești, totul se schimbă
Mănăstirea Turnu () [Corola-website/Science/302115_a_303444]
-
o biserică de lemn cu hramul "" Intrarea în Biserică a Maicii Domnului"". Prin numirea în anul 1676 a egumenului Varlaam de la mănăstirea Cozia ca episcop al Râmnicului și care mai târziu ajunge mitropolitul Țării Românești, totul se schimbă pentru viața pustnicilor de aici. Se construiește o bisericuță din piatră și cărămidă în locul celei de lemn, așezându-se sub ea moaștele cuvioșilor Daniil și Misail. Prin aceasta devine o așezare monahală statornică. Construirea căii ferate care face legătura Olteniei cu Ardealul pe
Mănăstirea Turnu () [Corola-website/Science/302115_a_303444]
-
tradiției, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea zona unde se află astăzi Mănăstirea Agafton era acoperită de păduri seculare. Ieromonahul Agaton (popular Agafton) de la fosta mănăstire a Doamnei, ctitorită de Elena Rareș în anul 1552, se retrăsese ca pustnic, împreună cu doi ucenici, în pădurile din apropiere, unde se nevoiau câțiva călugări. Acolo a trăit ca sihastru timp de zece ani în post și în rugăciune, ajungând un duhovnic vestit în Ținutul Botoșanilor. În anul 1729, văzând că se adună
Biserica de lemn din Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/317185_a_318514]
-
în pădurile din apropiere, unde se nevoiau câțiva călugări. Acolo a trăit ca sihastru timp de zece ani în post și în rugăciune, ajungând un duhovnic vestit în Ținutul Botoșanilor. În anul 1729, văzând că se adună frații în jurul lui, pustnicul Agafton "„au mers în codrul ce este pe locul domnăsc la ocolul Botășenilor și au curățat pădure și și-au făcut mănăstioară cu chilii și și-au pus pomeți pe lîngă chilii"" (după cum scrie domnitorul Grigore al II-lea Ghica
Biserica de lemn din Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/317185_a_318514]
-
și au curățat pădure și și-au făcut mănăstioară cu chilii și și-au pus pomeți pe lîngă chilii"" (după cum scrie domnitorul Grigore al II-lea Ghica într-un hrisov din 1 octombrie 1729). Într-o poieniță din mijlocul pădurii, pustnicul Agafton (de la numele căruia provine și denumirea mănăstirii) a construit o biserică de lemn, cu hramul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil". Așezământul monahal a fost cunoscut la început sub numele de „Sihăstria lui Agafton". Biserica de lemn a fost construită
Biserica de lemn din Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/317185_a_318514]
-
din urmă și-i sfâșie degetele. Bill îi împărtășește ulterior că vrăjitoarea era Morwena, fiica Necuratului, și că Bill o vâna de câțiva ani. Tom îi scrie Vraciului, apoi el și Bill pornesc să o vâneze. După ce vorbesc cu un pustnic care pretindea că are posibilitatea să găsească pe oricine, cei doi își iau o cameră la o cârciumă, mănâncă - Bill se îmbată - și se culcă pentru câteva ore. La trezire Tom descoperă că Bill este grav bolnav și pleacă împreună cu
Greșeala Vraciului () [Corola-website/Science/312743_a_314072]
-
Păianjenul pustnic maro (lat. "Loxosceles reclusa") este un bine cunoscut păianjen veninos din Statele Unite. Lungimea corpului este cuprinsă îîntre 6 - 20 mm, femela este mai mare decât masculul. Având în vedere că păianjenul are marcaje similare nu numai cu reprezentanții aceluiaș gen
Păianjen pustnic maro () [Corola-website/Science/319791_a_321120]
-
cu reprezentanții aceluiaș gen, ci și cu cei din alte familii Pholcidae și Mimetidae, în scopul identificării este mult mai important să se examineze ochii. Numărul și dispoziția ochilor diferă foarte mult de ceilalți păianjeni, care au 8 ochi. Păianjenul pustnic maro are 6 ochi grupați în trei perechi, una median și câte două laterale. Chiar dacă și alții au o asemenea aranjare a ochilor (familia Scytodidae), dar se deosebește de aceștia prin modelul de colorație a corpului și prin lipsa spinilor
Păianjen pustnic maro () [Corola-website/Science/319791_a_321120]
-
Când este amenințat, întinde picioare posterioare într-o poziție defensivă, să retragă în spate și ridică pedipalpii. Păianjenul se mișcă cu o viteză uniformă, oprindu-se pentru restabilirea presiunii arteriale hidraulice din picioare, apoi continuă într-un ritm constant. Păianjenul pustnic maro evită situațile de conflict, preferând să fugă. Ziua acest păianjen se ascunde printre pietre, prin crăpături în vizuinile altor animale sau își țese pânze în locuri retrase și uscate: grajduri, dulapuri, paturi, pivnițe. Pânzele sunt neregulate. În casele oamenilor
Păianjen pustnic maro () [Corola-website/Science/319791_a_321120]