453 matches
-
după aceea unu! GARDIANUL: Deci trei puncte... CĂLĂUL: Doi proști. ARTUR (Tare.): Nu avem buturugă! Avem topor în loc de secure! GARDIANUL (Concentrat.): Nu avem... loc... de... se-cu-re... ARTUR: În camera de execuție e o putoare de nedescris... CĂLĂUL (Atins.): Unde e putoare? Eu nu văd nimic. ARTUR (Către CĂLĂU.): Ia miroase-ți coșul! A ce miroase? CĂLĂUL: A cap, a ce vrei să miroasă? ARTUR: A cap pe care l-ai uitat în coș... Și stă în coș de zece ani. (Către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se-ntremează. Da’ văd că n-ați făcut nimic. GRUBI: Nu merge. S-a-mbuibat cu zgrunțuri. Ne-a alunecat talpa de două ori. Dac-o ține tot așa... FETIȘCANA: Treaba voastră. (Răstoarnă găleata cu lături în groapă și pleacă.) GRUBI: Ce putoare! BRUNO: Bună! GRUBI: Da-i cam bleagă... BRUNO: E-e! GRUBI: Zău. O dată am rugat-o și eu să-mi înfețe și mie ceva și s-a uitat la mine, a holbat ochii... BRUNO (Aruncându-și mucul țigării în groapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-se cu apa, aruncând-o în sus.): Apă, apă! He-he! De când n-am mai văzut așa apă! GRUBI (Reținut.): E bună? OMUL CU’SACAUA: E apă de trandafiri, fraților! E o minune. GRUBI: Hai să bem și noi. BRUNO: Din putoarea asta? GRUBI: Tu n-ai auzit că-i bună? Dac-a cântat înseamnă câ-i bună. Și ce dac-a cântat puțin? BRUNO (Sorbind din apă.): Nu e rea... OMUL CU SACAUA: Ce rea? E ca de pe o frunză. Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o mișcare teribilă a scenei, astfel încât personajele sunt cât pe ce să cadă în groapă, salvându-se cu greu, ținându-se unii de alții etc.) VIZITATORUL (Țipă isteric.): Uaaa... MAJORDOMUL: Vai, domnule! BRUNO: Ce i-o fi venit? GRUBI: Ce putoare! MAJORDOMUL (Către VIZITATOR.): N-o să se mai întâmple. VIZITATORUL: Eu plec. BRUNO: Se poate? GRUBI: Acum începe. MAJORDOMUL: Zău, domnule, a fost o eroare. VIZITATORUL: De ce lucrați cu asemenea actori? MAJORDOMUL (Șoptit.): Dumnezeu știe de unde a luat-o directorul teatrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fiecare zi... MACABEUS: Zău? PARASCHIV (Obosit, epuizat, hipnotizat.): Aveam baie... cu smalț... MACABEUS: Și mai ce? PARASCHIV: Aveam un prosop galben, cu puf... Care mă sâcâia... Îmi intra în gură și în nări... MACABEUS: Am cunoscut și eu o dată o putoare... Care mi se băga prin gură... PARASCHIV (Pare că se trezește.): Ce? MACABEUS (Violent, adormindu-l la loc): Stai, stai... N-au cum să ne găsească... Au făcut focul și-au plecat PARASCHIV: Auzi... MACABEUS (Alintător.): Zi... PARASCHIV: Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ei de trompetă! PARASCHIV (Și-o așează în față; un timp o privește): De ce ne caută ăștia? MACABEUS (Suspicios.): Să nu te ții de murdării... PARASCHIV (Tace un timp; apoi i-am văzut și i-am auzit. MACABEUS (Pentru sine.): Putorile! (Pauză.) PARASCHIV: N-o să mai avem apă. MACABEUS (Furios.): Apă! Parcă fără apă... PARASCHIV: N-o să mai avem apă și mâncare. (Pauză.) Eu cred că ne-au dibuit. MACABEUS: Eu nu cred. PARASCHIV: Eu cred. MACABEUS: Eu nu cred, Poa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
la câțiva pași de masa la care scriu, într-o mare Bibliotecă publică, după o ușă și un holișor este cabina pentru bărbați. Biblioteca este în reparații. Apa nu curge. Bideul W.C.-ului este umplut ochi cu fecale. E cald, putoare și ușile cabinelor stau larg deschise. La mesele vecine, persoane respectabile se chinuie să descifreze texte medievale, alții răsfoiesc colecții de vechi gazete, iar alții, ca mine, încrustează pe hârtie gânduri zadarnice, zadarnice.) Trăim, orice s-ar spune, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să cred că vor merge la iad. El îmi răspunse cu cuvintele din Sf. Evanghelie: „Aceștia spală paharul pe din afară, dar înlăuntru îl lasă murdar, sunt morminte văruite și îngrijite pe din afară, iar înlăuntru pline de putregiune și putoare. Aceștia, dragii mei, lucrează faptă bună pentru ochii lumii, nu pentru Dumnezeu; pentru a fi văzuți și lăudați de oameni, cum că sunt corecți și cinstiți. Pe unii ca aceștia nu-i interesează nimic despre Dumnezeu, dar cum te vei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
judecător. Încăierarea valorilor autentice dă senzația de incest. Răutatea mizează întotdeauna pe sprijinul dezinteresat al multor colaboratori. Femeile își ascund cu atâta spaimă vârsta, de parcă bărbații ar avea carbon 14 în priviri. Vrea să fie tămâiat ca să - i mai dispară putoarea. Bețivii sunt siguri că transformă mahmureala în filozofie. Și viciile au în vizor tot fericirea. Principalul produs al invidiei este sterilitatea. Diferențele dintre oameni sunt arbitrate mai mult de vicii, decât de calități. Marea voluptate a multor artiști e să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să petreacă sau chiar să-și înjghebeze o familie proprie, în special că și doamna Dan știa să combine în așa fel lucrurile, încât avea întotdeauna cel puțin două camere rezervate pentru fete. Te-a întrebat cineva ce poftești, fă putoare? Mai bine ai face puțină curățenie în cameră! Când vin să găsesc camera aranjată! Apoi sergentul Luca se întoarse cu fața spre Bidaru care privea la ei uimit și nu știa ce să spună. Îi era rușine de rușinea ei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mobilă, să adune covorul și să-l suspende cumva, cu chin, cu vai, pe scaune, ca să nu se mucegăiască parchetul. La vreo două săptămâni, Karin tante îl așteapta pe Pruncu' cu peretele de deasupra patului, uns cu fecale, într-o putoare de nedescris. Se mânjise de-a binelea, pe haine și citea de zor cu voce tare, întinsă pe pat, dintr-o carte de bucate. Ce-ați făcut Karin-tante? - i se adresă Gerard cu o privire nenorocită. Iarăși am făcut ceva
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pătrunzător pentru nasul său de om al spațiilor deschise; era un miros de oameni îngrămădiți, de mii de mâncăruri gătite unele lângă altele, de tomberoane cu gunoiul risipit pe trotuare de câini famelici și de cloace care lăsau să iasă putoarea prin gurile de canal, de parcă tot orașul ar fi fost - și de fapt era - construit pe o mare adâncă de rahat. Și aerul era dens. Calm și dens în noaptea caldă. Umed, sărat, calm și dens. Aer cu miros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
riscul de a fi călcat de un mare camion de gunoi, și dispăru în întunecimea străduței, după ce întoarse capul de mai multe ori ca să verifice dacă targuí-ul venea după el. Acesta nici măcar nu se clinti. Așteptă să dispară camionul și putoarea lui și continuă să meargă singur pe bulevardul lat, slab luminat, cu silueta lui înaltă, veșmintele fluturându-i în vânt, absurd și anacronic în acel peisaj cu clădiri masive, ferestre întunecate și porți încuiate, stăpân absolut al orașului adormit, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
băteau prietenește pe umăr, încercând să se facă înțeleși într-o limbă guturala și absolut imposibil de descifrat. Totuși, primul lucru care le atrase atenția polinezienilor fu faptul că oamenii aceia - mai ales femeile - miroseau a măruntaie de rechin, o putoare acidă, pătrunzătoare, care provenea, din câte puteau ei să-și dea seama, de la hainele lungi pe care le purtau. Existau însă și lucruri care îi fascinară din prima clipă, în special o serie de obiecte pe care le purtau atârnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în dimineața liniștită nu se simțea nici o adiere. Era acolo, dens, inconfundabil și pătrunzător, șerpuind la firul ierbii, prinzându-se de trunchiurile copacilor, de liane și de hățișuri. Era o miasmă acră, agresivă, inconfundabilă, amestec de duhoare de țap și putoare de cocină. Era mirosul fricii în selvă, care alunga chiar și jaguarul și anaconda, împingea în apă crocodilul și cățăra în copaci oameni și maimuțe. Erau porcii sălbatici, „huanganas“ sau pecari, care înaintau, în turme, scurmând nesățioși, devorând tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
marea nu era pentru el. Dar îi plăcea să o privească. Întrezări mahalalele capitalei: o așezare de maghernițe de carton și lemn, de lut și cutii de conserve cățărate pe dealuri, stând în echilibru deasupra râpelor, cufundându-și temeliile în putoarea cafenie și groasă a râului Raíces - gigantică cloacă a cloacelor -, care în zilele cu vânt dinspre miază-zi își purta mirosul ei grețos chiar până în inima Pieței Armelor. O mare de acoperișuri de tablă sau terase cenușii, un labirint de ulicioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de incunabul al propriului tău trecut Îndepărtat, melancolic, ușor mustrător... Doamna E. Întinde mîna și-și ia de pe noptieră cartea deschisă la pagina 416. Citește: „dacă omul din lună ar fi ovrei, ar fi ovrei, ar fi ovrei, și o putoare strigă și ea dracului cît poate: — Hei, domnu, domnu! ești descheiat la pantaloni, domnu! țasta-i culmea pînă și aici parcă-l am În fața ochilor, cred că sînt obsedată nu mai pot scăpa de nenorocitul ăla de Albu) Și zice el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Întoarse la cort, se gândi să se masturbeze (amintirea adolescentelor era Încă vie), până la urmă se abținu. Aceste puștoaice ațâțătoare erau pesemne fructul „șaizecioptistelor” pe care, În rânduri tot mai strânse, le Întâlneai În perimetrul campingului. Așadar, unele dintre aceste putori bătrâne reușiseră totuși să se reproducă. Constatarea Îl cufundă pe Bruno În meditații vagi, dar neplăcute. Deschise brusc fermoarul cortului; cerul era albastru. Scame de nori pluteau printre pini, ca niște dâre de spermă; se anunța o zi superbă. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care era vorba despre oi lunare. În general, toți se topeau de gratitudine și fericire pentru legătura regăsită - muma noastră Țărâna, tatăl nostru Soarele etc. Veni rândul lui Bruno. Cu o voce ursuză, Își citi scurta creație: Taxiurile sunt niște putori, Nu opresc, poți să mori. — E ceea ce simți..., făcu yoghina. E ceea ce simți, pentru că nu ți-ai depășit energiile negative. Te simt Încărcat În planurile profunde. Putem să te ajutăm, aici și acum. Ne vom ridica și ne vom recentra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
suc de portocale, Bruno Își dădu seama că lipiciosul Karim izbutise să-și atragă prada pe un tăpșan ierbos. Trecându-i o mână pe după gât și vorbindu-i Întruna, Îi strecura ușor cealaltă mână sub fustă. „Iar ea desface cracii, putoarea nazistă...”, se gândi Bruno, Îndepărtându-se de dansatori. Ieșind din cercul de lumină, o zări fugitiv pe catolică: un soi de instructor de schi Îi pipăia de zor fesele. Mai avea la cort o conservă de ravioli. Înainte de a pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Înființarea Locului. Christiane Își scutură părul, Își făcu un turban din prosop. Urcară Împreună. Deodată, lui Bruno Îi veni s-o ia de mână. O luă. — Niciodată nu le-am Înghițit pe feministe..., continuă Christiane când ajunseră la jumătatea pantei. Putorile astea nu discutau decât despre spălatul vaselor și Împărțirea sarcinilor menajere; erau de-a dreptul obsedate de spălatul vaselor. Uneori mai spuneau câte ceva despre bucătărie sau aspiratoare; dar marele lor subiect de conversație era spălatul vaselor. În câțiva ani, reușeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Corbusier o menționa într-un tratat. Mirosind a șoareci, încăperea în care se țineau ședințele era plină de soldați, muncitori, elevi și studenți cu plete unsuroase ca țiparii. Se purtau discuții despre mesajul operei de artă. Pe măsură ce vorbăria se încingea, putoarea de șoarec se îmbina cu cea de tutun. Între alte personaje, la prezidiu tronau, pline de importanță, două figuri: una gesticula larg, ascultîndu-și vocea; șușotind mieros, cealaltă se pleca cînd la o ureche cînd la alta; ori de cîte ori
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de el. De la ușă te izbea duhoare de viermină. Neobișnuiți să se spele, unii cu rufe urinate, alții cu capetele tunse în scări dînd la iveală coptura unor bube dulci, plozii ședeau lipiți ca mormolocii într-o baltă, respirînd propria putoare. Cînd prima oară îl suplinisem pe Costică, prost inspirat, le-am dat pruncilor o dictare. O clipă gălăgia încetă. Auzeam doar foșnet de caiete. Urmă apoi ceva uluitor, o foșgăială de gîndaci care invadau sala. Striviți în băncile neîncăpătoare, copiii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
înalți - pe cât posibil la fel de mlădios ca șarpele - spre o plăcere primită în silă, dar intensă. Doamna Witkowski se execută așa cum își închipuie ea că ar face‑o un șarpe, acum iese, dar nu în întâmpinarea unei plăceri, ci a unei putori care‑ți mută nasul din loc, trebuie să zboare urgent la orezul cu lapte care i s‑a ars în bucătărie. Astfel distruge ea fragila dispoziție artistică a soțului ei. Dispoziție care tocmai l‑a cuprins pe el, care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și sceptic al răului, nu, mai mult, mult, mult mai mult ! L-ar putea provoca, l-ar învia ?... Flacăra mocnește scurt, gata să izbucnească. Dacă l-ar elibera, l-ar elibera, dacă l-ar împinge tot mai adânc, petele și putoarea mlaștinii să fie tot mai vizibile, inevitabile ? Mâna îi tremură pe mânerul ceștii pe care o ridică până la buzele uscate și fără culoare. Manole se apleacă deasupra ceștii. Soarbe : își privește cu recunoștință soția. Știe, probabil, cât de mult îi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]