29,239 matches
-
Sau, dacă vorba e prea tare, trecutul devine, oricum, mai puțin semnificativ. - Ne despărțim de trecut... râzând, vorba lui Marx ? - Și râzând, și plângând. În istorie, întotdeauna s-a râs și s-a plâns. De fapt, asta e viața noastră. Râdem și plângem fără încetare. - Și de multe ori, în același timp. - Poate de cele mai multe ori. Acum, în legătură cu construcția europeană, este vizibilă dificultatea de a așeza Europa pe anumite baze istorice. Nu că bazele acestea nu ar exista, dar sunt mai
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
pe scenă, în costum cu papion, serios, cu vioara în mînă, un băiețel de poate opt ani, emoționat, deliciul serii. Astăzi dă concerte cu trupa lui la Club A, la sala Radio... Am stat atunci mult unii cu alții, am rîs, am petrecut, ne simțeam umăr la umăr, solidari, împreună și de nedespărțit. Anii au trecut. Plec pe o circulație infernală către centrul orașului, la Librăria Cărturești de pe Magheru, un loc divin, deschis și el nu foarte de mult. Las mașina
După ziua de miercuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13195_a_14520]
-
Ay, Doamne, ce zei ai umorului! Și-acum... ? Lipsa de texte în mariaj excelent cu lipsa de har, ambele suplinite perfect de glumițe idioate și de vulgarițăți scabroase, revărsau spre telespectatori un soi de umor la care nu se putea râde nici cu gâdilituri... “Vacanța Mare” s-a chinuit jalnic, acompaniată de țipetele isterice ale lui Mugur Mihăescu, să scoată ProTv-ul din valul general - nu cred că a reușit; “Divertis”-ul e obosit(or), iar entuziasmul și râsetele lui Tony
“Sărmane Yorik!” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13227_a_14552]
-
Tony Grecu și-au pierdut de multă vreme farmecul și ...eficiența; a încercat și Florin Călinescu ceva-ceva cu ai lui, dar nu a fost decât o palidă ramificație a “Vacanței Mari”, un fel de scenetă de care le venea să râdă doar lor; nu mai vorbesc de saltimbanciada de la Național Tv executată de duetul Palade-Țociu, un cuplu aflat în cădere liberă spre zona banalului cu subsol penibil; iar Doru Octavian Dumitru, echipat clovnian, cu gesturi și priviri mecanico-derutate, în afara câtorva gaguri
“Sărmane Yorik!” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13227_a_14552]
-
Constantin Țoiu Parisul - Gavroche, ca nici un alt oraș din lume, își face oficial, râzând, critica socială în piața istorică a Caruselului, când te pregătești să intri în Muzeu, pe unul din stâlpii de fontă dixneuvième siècle scriind pe o pancartă de metal ca pe orice indicator urban de circulație: Policiers partout, Justice nulle part
Luvru by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13262_a_14587]
-
ceas... O nevoie presantă, între timp, de mult amânată, la un moment dat mă făcuse să alerg, să mă îndepărtez, căutând locul cu pricina, unde șapte japonezi mă înconjurară imediat înaintea vaselor albe de porțelan, vorbind între ei gutural și râzând tare, pe când o ceată de alți zece cu aparatele pe umăr, așteptau la rând, - și mă-ntorsei fuga ca într-o gară când nu vrei să pierzi trenul... Nu văzusem, nu citisem esențialul... (Dama misterioasă a lui Leonardo pălise). Fata
Luvru by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13262_a_14587]
-
actualitate. Vasile Băran îți cerea de la obraz să scrii ceva despre Tovarășul. Dacă îl refuzai, te căina că nu-ți cunoști interesul și te pîra la Secția de Presă. Altfel era simpatic și avea o vervă de povestitor oral încercat. Rîdeai pînă te lua sughițul de istorioarele pe care le spunea. Și vorbind cu Radu Cosașu și cu tizul său cu papion și mînecuțe, Radu Albala, care părea ieșit dintr-un film american al anilor ’40, în rol de ziarist, zice
Birul pe talent by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13291_a_14616]
-
doar manipulare nerușinată și interesată a realității. Evident că dacă s-ar fi adresat unui potențial cititor din România descriindu-l pe Vadim și în termenii elogioși în care au făcut-o atunci când se adresează occidentalului, li s-ar fi râs în nas. Dar la exportul de vorbe merge orice, banul să iasă! Din nou, la ani buni de la căderea comunismului, prin pivoți precum d-nii Katz și Florian, se instituie politica dublului limbaj și a dublului standard. Dar toate acestea nu
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
să rămâi holtei. Am vrut să-i răspund, dar Betty mi-a luat-o înainte: - Ar fi putut rămâne celibatar, a descoperit însă o comoară - o cheamă Șoșa -, de dragul căreia s-a lepădat de toate principiile și convingerile sale. - Își râde de mine, am spus. O cunosc pe Șoșa din copilărie. Ne jucam împreună înainte ca eu să fi mers la heider. Eram vecini în clădirea de la nr. 10 de pe strada Krochmalna. Mai târziu, au plecat de acolo și timp de
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
în orice împrejurare a vieții - idee scumpă unor intelectuali români - o socotesc o pură automistificare sau cecitate. Cum să privesc ultimii 55 de ani ai istoriei României cu umor? Ar fi imoral pentru mine și fatal pentru viitorul țării. Cine rîde sau zîmbește tot timpul și la orice nu poate fi decît un imbecil, sau un iresponsabil”. Există și puncte în care nu ne-am putea asocia observațiilor caustice ale lui Gelu Ionescu ori pe care, cel puțin, le-am dori
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
și unora ardelenești. V. Rusu, în Graiul din Nord-vestul Olteniei, 1971, arată că „h protetic” e frecvent, în haripă, homidă etc.; informatorii precizează însă că respectivele forme sînt folosite de bătrâni și femei: „acuma nu le mai zice hăripi, că rîde lumea” (p. 97). În notele la Țiganiada, editorul Florea Fugariu adopta o poziție polemică extremă, negînd valoarea de diferențiere a fenomenului: „De reținut că toate fonetismele cu h reprezintă o particularitate a vorbirii din Țara Hațegului, locul de obîrșie al
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
aruncă pe mese, în ploaie, vrăbiuțelor, dania ei... Mă ridic și eu imediat, repetând gestul grecoaicei, deși știu bine că imitația nu are valoare. Totuși, depinde ce imiți... Revenind înăuntru, le salut amical cu ce mai știu din grecește. Ele râd și bat din palme bucuroase. Nu știu de ce, dar mă simt ca acasă. În loc de compliment adus lumii din care provenim și unii și alții, le declar fetelor într-o franceză profesorală: Noi, dragele mele domnișoare, așa cum trăim noi în Est
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
și apetisantă, în plus. M-am săpunit cu niște eșantioane gratuite, care miroseau grozav. Ușa s-a deschis, dar au intrat numai câteva femei, nici urmă de bărbat, așa că ne-am putut bucura de o oarecare liniște. Femeile se dezbrăcau râzând. Erau un grup de musulmane înstărite, își puneau pentru a intra în apă niște rochii luxoase și foarte lungi, trupurile li se conturau sub duș prin voalurile translucide. Acele femei s-au strâns în jurul meu și m-au admirat cât
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
a aspirat la ceva sofisticat, peste puterile lui și nu i-a ieșit decât o supă sentimentală și liricoidă. Abia în cheie minoră, autoironie, cinism și distanțare naratorială, picăturile de sînge ar fi sărit firesc „în toate părțile”, am fi râs cu adevărat și am fi reflectat la starea noastră reală. Abia atunci Cioran ar fi avut savoare pe fundalul statisticilor care indică căderile umanității. Fără ton ironic, capitolul Te iubesc, de pildă, în care României (imaginii alegorice a lui Rosenthal
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
mijloc, pe scaunul nou!). Și-apoi/ fotograful a bătut din palme iar ei au zîmbit,/ aparatul Agfa a țăcănit discret/ și cu toții au răsuflat ușurați/ și au spus:/ «O, azi e-o zi minunată, să bem mai departe»/ și au rîs și-au cîntat/ (Îți mai aduci aminte doamnă și În fînul de curînd cosit),/ au cîntat și deodată, spre seară,/ cerul s-a umplut de nori și de fulgere/ și a coborît o ploaie torențială/ și inundația i-a înghițit
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
cu Aurel Cioran, Samuel Beckett, Henri Michaux, Paul Celan, Benjamin Fondane, Mircea Eliade, Lucien Goldmann, Sartre, Camus ș.a.m.d. Capitolele 3 și 4 tratează cu insomniile, depresiile, melancolia și sarcasmul filosofului (“Nu vreau să visez”, “Când, cum și de ce râde Cioran” etc.), ele introducând, într-un fel, tema următoare: “Emil Cioran și alegerea de obiect «filosofie»”. Remarcabile aici secțiunile “De ce nu gândește Emil Cioran sistematic?” și “De ce gândește Emil Cioran aforistic?”. Penultimul capitol, “Un antisemit atipic”, își apropie psihanalitic o
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
Dumitru Hurubă Mă simt obligat, și moral și sentimental, să admit că Valentina Fătu, prezentatoarea emisiunii "Dimineți cu cântec" de la Etno Tv, este, pentru mine, personificarea tonusului: e făinuță, zglobie, râde de se prăpădește când citește aiurea scrisorile primite la redacție, inventează nume de oameni și de localități, se bâlbâie fermecător și o ia de la capăt cu același inepuizabil șarm... Speriată de agresiunea lui Cronos, între două propoziții răspunde la telefon
Sonată tv pentru scumpiri, guvern și cimpoaie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12015_a_13340]
-
tocmai a leșinat după muzica populară interpretată de soliști adunați cu arcanul... -Mare precocitate pe capul copiilor de azi - vai de mama lor!, exclamă Haralampy. Adevărul este că, la emisiunea respectivă, și prezentatorul "Văru'Săndel" e de-o veselie debordantă râzând cu sughițuri - de ce, oare ? - ceea ce asigură postului respectiv de televiziune un impact reconfortant asupra tuturor românilor care vor putea să întâmpine rânjind batjocuritor către Guvern ziua de 1 aprilie - marea sărbătoare națională a scumpirilor și majorărilor de tot felul. Din
Sonată tv pentru scumpiri, guvern și cimpoaie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12015_a_13340]
-
de regulă, se trece cu teribilă nonșalanță. Vezi chiar descoperirea încurcăturii pricinuite de șantier, întoarcerea numărului - situație vizualizată "băbește" de Ipingescu. Un Caragiale cu nerv, tensiune, suspans, cu ambiguitățile marcate, cu trasee interpretate pe muchie de cuțit. N-am mai rîs de mult cu atîta poftă, direct proporțională cu hazul ideilor și pofta actorilor de joc. Nu voi uita curînd acest spectacol. Nu voi uita scena în care Rică Venturiano-Andrei Mateiu își desenează, pentru publicul-martor, drumul făcut, și nevăzut de ei
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
asumată de Andreea Gramoșteanu, o Natalia ridicolă, alunecînd spre derizoriu - Emilia Bebu. Un semn de întrebare asupra lui Constantin Diță-Prohor, pe care nu știu de unde să-l apuc. Costume mult prea civile, exterioare, pentru un spectacol profund. La Moscova Nu rîdeți, uneori și eu aș vrea să ajung la Moscova! Sau, mai sincer, la Sankt Petersburg...Stele în lumina dimineții, piesa de succes a lui Alexandr Galin. Un memorabil spectacol al lui Lev Dodin la Malîi Teatr. O montare a lui
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
nimic. Dumnezeule, chiar și fără dinți aș vrea uneori să mestec ceva. I-am spus asta femeii. Mi-a adus o felie de pîine fără coajă și mi-a vîrît jumătate din ea în gură. Nu am reușit. Femeia a rîs și a mîncat singură bucata de pîine. Unghiile mele cresc încă, probabil și unghiile de la picioare. Știu pentru că una din femei mi-a spus: Ai unghii așa de lungi că-mi faci silă. Da, de acord. Dar nici una din femei
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
mă-sa Buster Keaton (între noi fie vorba, nu știu ce mamă și-ar striga copilul cu numele complet, mai mult, cu prenumele artistic, "omul care nu a zîmbit niciodată" numindu-se în acte Joseph Francis Keaton - n.n.) ar părea omu' care rîde dacă s-ar afla prin preajmă" (p. 64). Hazul acestei cărți provine din ceea ce ar putea fi intențiile parodice ale autorului. Spun "ar putea fi" pentru că nu sînt cu totul convins că autorul și-a gîndit romanul ca pe o
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
de belea, uită-te și nu vei regreta" (rotop.ro) De altfel, belea apare (ca și groază) și într-o construcție cu sens consecutiv, de belea, cu valoare negativă sau pozitivă, uneori ambiguă: "Cel mai tare site de caterincă - am râs de m-am prăpădit - e de belea rău" (rohit.ro). Și locuțiunea de belea primește grade de comparație - "se pare că e cea mai de belea frază" (europeana.ro) - și e folosită adverbial: "O întreb de hobby-uri și încerc
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
contact cu nume, cu tendințe, cu alte aspirații și orizonturi. Sînt preocupați. Așadar, dincolo de excepții și chipuri atipice, existente în fiecare serie, la Gala Absolvenților-Actori de acum o săptămînă am redescoperit bucuria și atmosfera Casandrei! M-am încărcat pozitiv, am rîs, am simțit vibrațiile unei promoții extrem de interesante, în întregul ei dar și cu individualități distincte, clare, bine de tot conturate. Am văzut spectacole care îi trec pe studenții-absolvenți prin nenumărate stiluri, registre, spectacole care ni-i arată în mai multe
Șase nopți cu Casandra (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12033_a_13358]
-
că domnul din Arad e plin de vigoare!" "O, da, e foarte potent!", percutează ea imediat. "Păcat doar că nu poate veni mai des. Ajunge la Timișoara doar când mai scapă și el din laț... Dar ne distrăm tare fain, râdem, glumim, mâncăm, bem. Sunt foarte fericită cu el!" "De ce nu încercați să locuiți împreună, dacă vă înțelegeți atât de bine?" Fără să-i piară o secundă zâmbetul de pe buze, mi-a replicat: "Dar cum să se mute cu mine, când
Președinția ca voință și reprezentare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12125_a_13450]