744 matches
-
este cel mai vechi cronograf scris în limba română. A fost realizat în anul 1620 de călugărul Mihail de la mânăstirea Bistrița la îndemnul superiorului său, episcopul Teofil de Râmnic. Manuscrisul din 1620 s-a păstrat la mânăstirea Bistrița până în 1845 când a fost achiziționat de profesorul rus Vasili Grigorovici. După moartea acestuia manuscrisul a intrat în patrimoniul Muzeului Rumianțov din Moscova, de unde a trecut în colecțiile Bibliotecii de Stat
Cronograful lui Mihail Moxa () [Corola-website/Science/308227_a_309556]
-
oraș, de care eram legat din lunile octombrie-noiembrie 1916 când am luptat pe acele meleaguri. Am unele publicații care indică creșterea populației orașelor. Au rămas atât de puține cu o sporire normală a locuitorilor. Îți amintești de șezătoarea Gândirii de la Râmnicul Vâlcii? Fuit quondam Illioneum 5. Vezi tu, Nichifore, eu nu mă împac cu marile orașe. Am o oroare de blocuri. Stau într-un bloc care la nr. 13 are 120 de apartamente, fiecare de 90 m, și acelașșiț număr de
Noi contribuții despre epistolograful Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6340_a_7665]
-
Basarab încă de la începutul domniei. Pe motivul că Matei nu voia sa plătească jumătate din suma cheltuită pentru uciderea grecului Kurt Celebi, care contribuia decisiv la numirile domnitorilor, a intrat în Muntenia în 1637 unde a ars și jefuit până la Râmnic. Matei, ajutat și de oștile lui Gheorghe Rákóczi I, comandate de Ioan Kemény, l-a învins la Teleajen și l-a scos din țară. În unele reprezentări contemporane, Vasile Lupu apare purtând pe cap cuca turcească, iar în altele, o
Vasile Lupu () [Corola-website/Science/297416_a_298745]
-
de origine turcă, tătară, maghiară, germană etc. din Dobrogea, Banat și Ardeal (spre comparație, în zonele în care memoria locală și familială nu a păstrat amintirea conviețuirii cu alte grupuri etnice, toponimele cu etimologii neromânești au rămas neschimbate: Târgoviște, Slobozia, Râmnic, Deveselu, Teleorman, Vaslui etc.). La mijlocul anilor '80, pe lângă toponime, au fost interzise și prenumele în limbile grupurilor etnice minoritare. Schimbarea numelor localităților și interzicerea prenumelor în limbile etniilor minoritare nu reprezintă doar o tentativă de schimbare a memoriei românilor, ci
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
care ne leagă de epoca incunabulelor și ne include astfel în concertul celor mai valoroase biblioteci europene. Biblioteca deține ediția a doua a Cazaniei lui Varlaam (prima carte scrisă și tipărită în Moldova, la Trei Ierarhi, în 1643), editată la Râmnic (Muntenia) în 1792; Apostolul, editat la București în anul 1683, Descrierea Moldovei a lui D. Cantemir în versiune germană (1771), rusă (1789), românească (1825); Trebnicul lui Petru Movilă, editat în 1646 și ilustrat de gravorul Ilie. Fondul de manuscrise include
Biblioteca Națională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/314528_a_315857]
-
cât și în Moldova (Cazania lui Varlaam, Psaltirea în versuri a lui Dosoftei) și Transilvania (Noul Testament de la Bălgrad). Apari]ia cărții laice este ilustrată prin tipăriturile realizate de Antim Ivireanu în secolul al XVIII-lea, la Târgoviște, București, Buzău și Râmnic (Panoplia dogmatică, Alixăndria, Pilde filosofești), prin manuscrisele și tipăriturile domnitorului moldovean Dimitrie Cantemir (Istoria Imperiului Otoman, Descrierea Moldovei, Hronicul vechimei româno-moldo-vlahilor) și prin istoriile, gramaticile, calendarele de munci agricole și dicționarele editate de reprezentanții Școlii Ardelene. Scrierile didactice și de
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]
-
când, în pădurea Sâlea, militarii germani tăiau copacii pentru a face cărbuni din ei, pe carte îi trimiteau în Germania. Populația acestor locuri a trăit în clăcășie pe moșiile boierești și mânăstirești ale neamurilor Filipeștilor, Fârtaților și ale Episcopiei de Râmnic. Majoritatea dealurilor noastre poartă numele celor care le-au stăpânit. Nomenclatura s-a păstrat intactă de-a lungul vremurilor: Zăvoianu, Găman, Hurezanu, Păltineanu, Parsâna, Ristoriu, Arnota, Stoichin, Pllopeanu. În concluzie, aceste câteva toponime sunt doar o parte din cele cunoscute
Comuna Prundeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302040_a_303369]
-
protopopul de la biserica de jurămănt” 1741-1746 - biserica Bălăcenilor - probabil avariată de vreme, de cutremure, (unul puternic avusese loc în 1738), de mâna omului - este rectitorită de către vătaful de copii de casă Stroe Râmniceanul, călugărit apoi drept Isaia Monahul (adică de la Râmnic, respectiv Râmnciul-Vălcii, unde era scaun episcopal). Stroe, alias Isaia, și-l asociază la ctitorie pe nepotul său, logofătul de Vistierie Radul Atanasievici (adică „fiul lui Atanasie”, probabil nepot de frate) C G. D. Florescu, "Din vechiul București..." O familie de cărturari
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
înaintea domniei lui Ștefan (cel Mare n.n.)"". Oricum, biserica exista înainte de anul 1481, deoarece aici fuseseră înmormântați înaintașii hatmanului Șendrea. La 8 iulie 1481, zi în care este prăznuit Sfântul Mare Mucenic Procopie (sfânt militar), a avut loc Bătălia de la Râmnic dintre oastea moldoveană condusă de Ștefan cel Mare și oștile muntenești și turcești conduse de Basarab cel Tânăr (Țepeluș) și Alibeg. Lupta a fost câștigată de moldoveni, cronicarul Grigore Ureche scriind în letopisețul său că s-ar fi ""arătat lui
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
îndată repedzi pe Șendre hatmanul înaintea oștii muntenești cu puținei slujitori, ca-n chip de strajă. Și dând pe oastea muntenească, mulți pre puțini, fură biruiți de oastea Radului vodă și acolo pierit-au și Șendrea hatmanul, mai gios de Râmnic, unde s-au pomenit multă vréme Movila Șendrii. Și l-au dus, de l-au îngropat în sat în Dolhăști, lângă tată-său."" Și Grigore Ureche scrie același lucru: ""Și de la Ștefan vodă încă a picat om de frunte Șandrea
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
numărul exact al acestora. Deși nu sunt menționate explicit "ele se pot stabili cu probabilitate pentru acest timp". Astfel, lista include în realitate 17 județe: Mehedinți, Jiul de Sus, Jiul de Jos, Gilort, Vâlcea, Argeș, Muscel, Prahova, Săcuieni, Pădureți, Buzău, Râmnic, Brăila, Ialomița, Ilfov, Vlașca, Teleorman. Pe lângă acestea, mai apar județele Olt și Romanați atestate documentar din secolele XV-XVI. Lista este extinsă până la 23 de județe dintre care doar 16-17 sunt menționate în mod constant. În baza atestărilor documentare ale termenului
Județ () [Corola-website/Science/296601_a_297930]
-
Costandin Pranda din comuna Fometești de au plătit toată zugrăveala [pre cum] se veade: mai ajutorind și alți[i] care D[u]mnezău îi va ști: cu binecuvântarea [prea sfin]ți[i] sale părintele nostru episcop d. d. Calinic al Râmnicului ... 1867 s[eptemvr]ie 22”". Pisania surprinde momentul istoric de tranziție din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza spre cel al regelui Carol I. Printre ctitori responsabili de pictarea bisericii a fost evidențiat preotul Constantin Pranda din Fometești, pe care
Biserica de lemn din Roșioara () [Corola-website/Science/321760_a_323089]
-
al Sfântului Nicolae 6965 (1456-1457)", adică în timpul domniei lui Vlad Țepeș însă primul document care să ateste mănăstirea este un hrisov datat 27 septembrie 1485 în care egumenul de atunci, Iosif Govoreanul, cumpăra câteva loturi de teren în oraș (la Râmnic probabil) de la "Hijul". În lipsa altor dovezi sau izvoare scrise, presupunerile în ceea ce privește momentul întemeierii locașului de cult duc la concluzia că acesta s-ar fi întâmplat pe undeva spre mijlocul secolului XV, probabil chiar în timpul domniei lui Vlad Dracul, cum reiese
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
consemnează următoarele: ""În anul 6989 (=1481), luna iulie, 8, în ziua Sfântului Mare Mucenic Procopie, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, și cu preaiubitul său fiu Alexandru, a făcut război la Râmnic cu Basarab Voievod cel Tânăr, domn al Țării Românești, poreclit Țapaluș. Și a ajutat Dumnezeu pe Ștefan Voievod și a biruit pe Basarab Voievod și a fost pieire (cădere) foarte mare printre Basarabi. De aceea Ștefan Voievod a binevoit, cu
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
din plasa Belciugata, județul Râmnicu Sărat, apoi din plasa Marginea de Jos, până la primul război mondial. După 1925, sătul a făcut parte din plasa Măicănești. Denumirea satului este dată de Răul Râmnicul Sărat, pe malul căruia satul este așezat. Apele Râmnicului, care până la începutul secolului al XVII-lea se varsă în râul Siret la Râmniceni, au dat naștere mai multor lacuri, dintre care amintim "Coadă Gîrlei", lângă fosta baza mecanizata. Din vechea albie a Șiretului nu au mai rămas decât un
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
era cîmpia cuprinsă între Buzău și Siret. Astfel, în anul 1845 sunt atestate un numar de 63 de târle așezate la iernat, însumând 57000 de oi, dar și bivine, căi și capre. Majoritatea tîrlelor își aveau locația în valea Râului Râmnic de la Ciorăști la Râmniceni. Potrivit vameșilor, în plasă Marginea de Jos sunt înregistrate turme din Săliște, Satulung, Purcăreni, Cernatu, Breșcu, Târlugeni, Galeș, Covasna, Codlea și Prejmer din județul Brașov. Pastorii pătrundeau prin depresiunile Dumitrești, Andreiașu, Vârteșcoiu, dar și prin sud-vest
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
Județul se învecina la nord cu județul Putna (parțial peste râul Milcov), la est cu județele Tecuci și Covurlui (cu ambele peste râul Siret), la sud-est cu județul Brăila (peste râul Buzău), iar la vest cu județul Buzău. Județul Șlam Râmnic (vechiul nume al Râmnicului-Sărat) datează din perioada organizării medievale a Țarii Românești. La început, reședință județului a fost orașul Focșanii Munteni, aflat pe malul drept al Milcovului ce-l separă de orașul care aparținea Moldovei. În 1542, cănd Imperiul Otoman
Județul Râmnicu-Sărat (interbelic) () [Corola-website/Science/302178_a_303507]
-
început, reședință județului a fost orașul Focșanii Munteni, aflat pe malul drept al Milcovului ce-l separă de orașul care aparținea Moldovei. În 1542, cănd Imperiul Otoman a anexat Brăila și zona învecinată ei, transformând-o în raia, județul Șlam Râmnic a primit restul teritoriului administrat anterior de Brăila. În 1862, odată cu efectuarea unificării politice a Țarii Românești cu Moldova, reședință județului a fost mutată la Râmnicu Sărat, deoarece era un târg mai mare situat în centrul județului, care a primit
Județul Râmnicu-Sărat (interbelic) () [Corola-website/Science/302178_a_303507]
-
oarecare Stan și copiilor lui " ocina la Păușești, partea lui toată oricât se va alege". Istoria acestei obști este o permanentă lupta pentru apărarea drepturilor ei strămoșești în fața tendințelor de aservire ale unor boieri vecini sau, mai tarziu, ale Episcopiei Râmnicului și Mănăstirii Sărăcinești. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea documentele vorbesc despre o altă familie de boieri și anume boierii Păușești, familie ce apare și în pisania bisericii Sărăcinești alături de boierii Sărăcinești, ctitori ai acestui lăcaș. Numele boierilor Păușești provine
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
subcarpaților, aici este caracteristic etajul pădurilor de foioase. În Enciclopedia Geografică a României, pentru zona sud-estică a comunei nu sunt menționate decât pădurile de fag în amestec cu carpenul, culturi agricole și pajisti secundare, precum și vegetația de luncă în lunca Râmnicului Sărat. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Dumitrești se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,89%). Pentru 3,04% din populație, apartenența etnică nu este
Comuna Dumitrești, Vrancea () [Corola-website/Science/310939_a_312268]
-
de peste pronaos, cu foișor în consolă și coif înalt, ascuțit, imprimă edificiului o ținută monumentală. Din patrimoniul bisericii au făcut parte o serie de tipărituri valoroase, multe provenite de la sud de Carpați: Cazanii, București, 1732; două exemplare din Antologhionul de Râmnic, 1766, dintre care unul fusese cumpărat, conform însemnării „cu 20 florinți vonași, în care bani au dat dumnealui Bucur Dumitreasa, Ioana, 12 florinți, și din banii satului au fost 8 florinți vonași, pe seama bisericii neunite a satului Chețani, 17 aprilie
Biserica de lemn din Chețani () [Corola-website/Science/310136_a_311465]
-
care unul fusese cumpărat, conform însemnării „cu 20 florinți vonași, în care bani au dat dumnealui Bucur Dumitreasa, Ioana, 12 florinți, și din banii satului au fost 8 florinți vonași, pe seama bisericii neunite a satului Chețani, 17 aprilie 1803"; Psaltire, Râmnic, 1751; Octoihul de Târgoviște, 1713, inițial „a lui popa Ioan de la Petea, dascălul". După ce le-a fost luat lăcașul de cult, ortodocșii și-au construit altul, tot din lemn, care a dăinuit, în cimitirul actual, până în 1927. Biserica la care
Biserica de lemn din Chețani () [Corola-website/Science/310136_a_311465]
-
-lea satul și biserica au fost complet distruse. datează din ultimul sfert al secolului al XVIII-lea, neexistând o pisanie sau vreun alt document care să ateste anul exact al construcției sale. Analizând o însemnare pe un Octoih tipărit la Râmnic în 1776, Ioana Panait-Cristache presupune că biserica de lemn din Soloneț este anterioară bisericii din Todirești: ""Să se știe că această carte anume Octaih, este cumpărată împreună cu alte cărți anume un Triod, un Penticostar, o Liturghie, o Psaltire mică, un
Biserica de lemn din Todirești () [Corola-website/Science/320429_a_321758]
-
de ingerențe in alegeri. În ce-i vinovat guvernul de presiune in alegeri. Cari sunt faptele? Râmnicul- Vîlcii Din Moldova. La Tecuci. Delegați primari. S-a pus parchetul la dispoziția acelor denunțători. Col. IV Anchetă judecătorească. Col. II iscălitura falsă. Râmnicul Sărat. Vot cumpărat. Alegătoriul Mateescu. Adaugă martorii. Un mag[istrat] de la R[îmnicul] S[ărat] permutat la Focșani numit supleant la Curte. Ciurea. S-a găsit nedreptățit. [Aceasta] [în]aintea alegerilor. Epitetul de cinici istoria M[anu] Simțul public e
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Murăș și pe Târnave. Flori înrourate, Sighișoara, 1929; Vasile Bologa, Poezii poporale din Ardeal, Sibiu, 1936; E. Nicoară, V. Netea, Murăș, Murăș, apă lină, I, Reghin, 1936; Mathias Friedwagner, Rumänische Volkslieder aus der Bukowina, Würzburg, 1940; Ion Diaconu, Folklor din Râmnicul Sărat, III, Focșani, 1948; Al. I. Amzulescu, G. Ghiță, Doine, cântece, strigături, București, [1955]; Tiberiu Brediceanu, 170 melodii populare din Maramureș, București, 1957; Cicerone Theodorescu, Izvoare fermecate, București, 1958; Const. Zamfir, Victoria Dosios, Elisabeta Moldoveanu-Nestor, 132 cântece și jocuri din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]