1,494 matches
-
-i nesigure: — Am fost să pun întrebări la gara unde a dispărut puștoaica Steininger. — Nu la asta mă refeream. — Nu? Păi, la ce vă refereați, Herr Kommissar? Cineva l-a omorât pe Gottfried Bautz. — Ce, nemernicul ăla ceh? Emise un râset care era în parte râgâit și în parte scuipat. — Maxilarul lui era fracturat. În gura lui se afla o jumătate de țigară. — Și? Ce-are asta de-a face cu mine? — Asta e una dintre micile tale specialități, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
din ce în ce mai mult spre cultură. în acest tablou istoric al progreselor spiritului uman, Venus marchează puncte, chiar dacă Marte nu dă îndărăt. Odată cu nașterea muzicii, Lucrețiu semnalează deschiderea oamenilor spre tot felul de plăceri: o intersubiectivitate radioasă în relație directă cu natura, râsetele sub frunzișul copacilor, bucuria și dansul; muzica vocală și instrumentală triumfă, proprietatea se dezvoltă odată cu prosperitatea pe mări, încheierea primelor tratate permite contractele, dreptul, așadar întrajutorarea și alianțele, tot atâtea logici hedoniste în perspectivă. Inventarea scrisului, narațiunile poetice, rafinamentele vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
23. Am auzit că ați avea o problemă... spuse marțianul. Pot să iau loc? — De unde știi matale că noi avem o problemă? întrebă comandantul. — Prin natura profesiei mele - răspunse marțianul, luând loc - mă oblig să înregistrez toate zgomotele, sunetele, convorbirile, râsetele, mă rog, tot ce-i destinat urechii, pe o rază de 4 ani-lumină din locul în care mă aflu. Întâmplător, stând acum la bar și bând o cafea, m-am răsucit cu captatorul în direcția dumneavoastră. Ia ascultați! Marțianul apăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
celelalte materii și, că tocmai atunci rupsese prietenia cu o fată. Au ajuns la Bill acasă și Mark a fost invitat să între să bea un Coca-Cola și să se uite puțin la televizor. După-masă aceea a trecut plăcut, printre râsete și câteva jocuri electronice. Mark s-a dus acasă. Au continuat să se mai vadă până când amândoi au intrat la același liceu. S-au întâlnit de câteva ori de-a lungul anilor. În ultimul an, înainte de graduare, Bill l-a
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
să dorm, că faci mereu chefuri cu toți vagabonții? Am să chem poliția, că ești o prostituată! Să vină administratorul că fac o criză de nervi! urla Cocuța și lovea în continuare peretele. Cum dincolo muzica continua și se auzeau râsete, ea a lăsat făcălețul și s-a repezit la mama ei, trăgând-o din pat. -Mamam, îmbracă-te să mergi cu mine la parter, ca să îl anunț pe administrator și să vină aici imediat și să lămurească situația. Știi că
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
Vă rog, vreau o cană de apă.... - Îți dau plosca să o bei, nerușinato care ești. Nu vezi apă.... A plecat. - De ce vorbește așa cu mine? - Așa vorbește cu toți sinucigașii. Mă priveam în oglindă. Nu simțeam nimic. Auzeam doar râsete. Râdeau de mine. Râdeau... - Mănâncă ceapă. Ce? Ce are? - Nu pot să mănânc așa ceva? - Dar ce, mă-ta nu-ți făcea mâncare cu ceapă? - Nu. - Ei na! Te pomeni că ești neam de mare boier. Ete așa! Ia treci și
SINUCIDERE PENTRU O ZI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361403_a_362732]
-
decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Brazii, vestale -n alb, spre cer nevinovate Inalță rugi supreme, ne scaldă -n solstițiu Clopoței de argint, lumini areolate Vestesc în ierburi cânt și armistițiu. Arc de spirală, anul ce trece e ridat, Impovărat de râsete, gemete și ploi De Noul An renaștem în dans imaculat Ne re-zidim puternici, cu visele din noi! Înfiorat de străluciri se -nclină bradul... Ascultă o simfonie de toamnă alungată Din țipăt se destituie în cântec fagul Iar puritatea trece cu
ÎMPĂRĂŢIA ANULUI NOU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363852_a_365181]
-
preferată: aruncatul obiectelor în fântână. Stăteau în gazdă la Miși bacsi, frizerul, iar ghemotocul îi spunea „Mociule". Mociu se topea de dragul ei fiindcă el avea doar nepoți băieți, și i se părea că fata asta adusese lumină în casă cu râsetele și prostioarele ei. Nu se supăra decât atunci când nu-și găsea pieptenii și foarfecile, dar îi trecea destul de repede când vedea mutrița nevinovată a fetiței. -Unde-s foarfecile mele? -Nu ciu! Cled c-o căjut în șfântână. Și fetița fugea repede
FÂNTÂNA de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362778_a_364107]
-
făcut parte dintr-un ritual îndeobște cunoscut, își goliră paharele peste mine. - L-am botezat Ursula, l-am botezat!, ziseră ei, care mai de care, continuând să mă ude râzând. - Da-ți-l pe mâna doctorului!, zise ea părăsind încăperea. Râsetele celorlalți se topiră pe măsură ce-și umplură iarăși paharele cu băutura preferată. Din încăperea alăturată își făcu apariția un personaj pe care nu-l mai văzusem până atunci. Era un pitic ce nu se zărea dindărătul măsuței nichelate pe
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
erau ca niște cărbuni încinși. Eram ca un leș în mișcare. Capul mă durea, de parc-ar fi fost burdușit cu pumni, iar trupul schingiuit plutea fără de voie în căutarea unui strop de apă. Mâinile mi se întindeau instinctiv spre râsetele ce păreau cufundate în ceață. Degetele mi se chirciseră instinctiv, în contact neplăcut cu ceva lipicios și întunecat. Am căscat ochii mai bine și-am văzut roșu. Dâre de sânge se prelinseseră de pe etajera de porțelan peste chiuvetă. Părul mi
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
lână maro, și sprijinit în cele două cârje. - De ce-ai vrut să anunți Poliția, băi sulă? - vorbi în sfârșit, smâncit, pe un ton dur, Jery - Sau ai vrut să spui și la Polițe că tu ești scritor? În jur, râsete puternice, exagerate.) Încă tot mai ai pretențâia că ești scritor, băi sulică? - Ce să fac, oameni buni? - catadicsi Solomon să răspundă - Dacă scriu, oare nu sunt cumva scriitor? - Orice, dar scritor nu! - i-o tăie scurt Jery, cu un ușor
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
ascunse, mai ales în familiile aristocratice. Și astăzi apare uneori un sentiment de stânjenire atunci când bluza ne iese din pantaloni când ne aplecăm sau când coapsele arată mai mult decât trebuie să se vadă sub fustă. Dezvelirea brusă, accidentală, provocă râsete, chicoteli, o stare de agitație în public. Este jenant să ți se vadă chiloții, deși nu este jenant să apari cu sânii goi pe plajă. De aceea, aceste jocuri ale dezvăluirii pielii pot fi transformate de artist în afrodiziace, pot
PIELEA ŞI SEMNELE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362868_a_364197]
-
se cuvine și să nu mulțumească Domnului Dumnezeu pentru băiatul ei și pentru nepoții frumoși și deștepți pe care îi avea. Însă, mai presus de orice, mulțumea pentru Mihăiță, copilul care îi luminase bătrânețile și îi umpluse fiecare Crăciun cu râsetele și năzbâtiile lui. Era Ajunul și, dacă ar mai fi ținut-o picioarele, ar fi rămas îngenuncheată sub icoana ce străjuia peretele din spatele casei, să se roage pentru toți cei pe care îi iubea. Aprinsese fitilul din candela agățată sub
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
prinde ceva ce nu era. Discuțiile aprinse, hohotele de râs și zarva creată, oferi preț de câteva clipe bune o atmosferă destinsă în așteptarea bucatelor și a băuturii. Contradicții în dialog urmate de scurte monologuri, fură completate de aplauze și râsete. O întrebare se născu, după un timp, pe buzele unia dintre cei prezenți: - Pe noi nu ne servește nimeni ? Se lăsă preț de o clipă o liniște ciudată între comeseni, dar unul din cei de față se ridică și începu
OSPĂŢUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363309_a_364638]
-
un zâmbet agățat de obraji, cu urechile lipite de murmurul lor, în încercarea disperată de a socializa cu petrecăreții. Am încercat să fumez și, cum era de așteptat, m-am înecat cu fumul, motiv pentru câteva minute de ironii și râsete, de coate aplicate reciproc și șușoteli de apreciere negativă. Apoi, unul dintre băieți, energizat de amestecul de băuturi pe care îl servise, m-a invitat la dans. Ochii lui străluceau, era un pic îmbujorat. Cred că avea nevoie de curaj
CONTINUITATE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363443_a_364772]
-
nemuririi un leagăn fermecat, parfum de bunătate ființa mi-o îmbracă în straiele iubirii. Căsuța mea, legendă cu dăruirea-i sfântă copilăria-mi fuse cu dor de veșnicii pictând pe roata vremii imaginea ce-ncântă și-o dulce nostalgie în râset de copii. Paula Diana Handra Referință Bibliografică: Căsuța mea / Paula Diana Handra : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1791, Anul V, 26 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Paula Diana Handra : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CĂSUŢA MEA de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362299_a_363628]
-
nemuririi un leagăn fermecat, parfum de bunătate ființa mi-o îmbracă în straiele iubirii. Căsuța mea, legendă cu dăruirea-i sfântă copilăria-mi fuse cu dor de veșnicii pictând pe roata vremii imaginea ce-ncântă și-o dulce nostalgie în râset de copii. Citește mai mult Căsuța meaCăsuța mea,pictată-ntr-o singură culoarece naște-un curcubeu sublim în univers păstrează vie, încă, mirabila-i candoarelocul în care doruri se unduiesc în vers.Căsuța mea,lăcașul de ieri, de azi, de
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
de vis și nestemateea, dulce sărutare la pragul nemuririiun leagăn fermecat, parfum de bunătateființa mi-o îmbracă în straiele iubirii.Căsuța mea,legendă cu dăruirea-i sfântăcopilăria-mi fuse cu dor de veșniciipictând pe roata vremii imaginea ce-ncântăși-o dulce nostalgie în râset de copii.... XIII. PE PAGINA INIMII, de Paula Diana Handra, publicat în Ediția nr. 1780 din 15 noiembrie 2015. PE PAGINA INIMII Pe pagina inimii am dăltuit frumos Numele sfânt, ,, mama”, atât de prețios Cu chipul ei duios ce n-
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
perindau chipuri hidoase, care se transformau ca niște umbre, când în păsări răpitoare, când în animale sălbatice. Pe rând, pe metereze, se aprinseră ca din senin făclii, ale căror flăcări pâlpâiau în diferite forme. Urmară câteva chiote, zbenguieli ale diavolilor, râsete sinistre rostogolindu-se în ecouri, apoi, pe rând, făcliile se stinseră și umbrele dispărură în negura nopții. - Ce-a fost asta? - întreabă Miron. - Necuratul ne-a transmis un salut din împărăția sa! - râse Preda. - Sincer mă temeam de ceva mai
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
și mâncând turtă dulce, nucată, păpuși din aluat, vopsite în culori vii și sarailii de la prăvălioara lui Anton Naumovici, cofetarul. La cinematograful din sala Băncii „Înfrățirea”, adus în Domnești de comerciantul Vică Ionescu, rulează un film cu Stan și Bran. Râsetele se aud de afară, din stradă, pentru că nu ai cum să nu râzi de acești mari maeștrii ai gagurilor, mai cu seamă că, este știut, domnișanii au simțul umorului. Și în Parcul comunal, așezat între Râul Doamnei și iazul lui
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
fundalul țârâitului greierilor, se aude, se vede iepurele. O bubuitură și apoi, copoiul aduce victorios vânatul. Seara, vânătorii se aciuează pe lângă vreo stână sau într-una din chiliile de la schit, unde își povestesc izbânzile cinegetice, vestitele, „povești vânătorești”, urmate de râsete și glume ce compensează lungile ceasuri de așteptare și de tăcere ale zilei. Adorm, străjuiți de stelele nopții ce se uită de pe cer la ei. Aerul curat al pădurilor ozonate, vânatul proaspăt, apa rece a izvorului cristalin, sunetul de neconfundat
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Vorbim când mă întorc, o să înțelegi și o să mă ierți și o să vezi ce mamă mândră și fericită îi fii. Știu că nu poți suporta ușor unele lucruri. Dar, astă cale a găsit-o Dumnezeu și iată-ne binecuvântați cu râset de copil în casă. - Nu-l băga pe Dumnezeu în fărdelegile tale, zbieră femeia. Necuratu te-o dus spre calea necinstei. Mă mir că nu îți e rușine și nu se crapă pământul în fața ta și poți vorbi cu atâta
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
Vasile Goldiș, pentru gerul aspru al Harghitei și pentru cuptorul de lut ars al țăranului, pentru Stela și Arșinel, Jean și Dem, pentru Dacia lui Burebista și Dacia Pitești, pentru Peleș, Bran și Castelul Huniazilor, pentru surâsul surorii mele și râsetele prietenilor mei din copilărie, pentru Călușari, Rapsozii Zărandului și Junii Sibiului, pentru vârful Moldoveanu, Lacul Sfânta Ana și Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț, pentru Cotnari, Murfatlar, Odobești, Panciu, Jidvei și pentru că nu am dus niciodată un război de cucerire, pentru
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
mult goală. În curtea cea mare a bogatului era o liniște desăvârșita. Slugile trebăluiau în tăcere, stăpânul ședea mai mult în casă, ieșind foarte rar, nimeni nu-i călca pragul..... În schimb, în curtea săracului, era mereu larmă mare: țipete, râsete, țopăieli, hârjoneli, dojeni, ce mai, tot ce se poate întâmpla într-o curte cu cinci copii și doi părinți iubitori. De dimineața până seara, Soarele privea și se minuna. Cum se poate ca într-o familie cu atâtea greutăți să
OM SĂRAC ȘI OM BOGAT de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368519_a_369848]
-
o chelfăneală sigură. Că au rămas prieteni și i-au promis lui mami că vor să se mai întâlnească. Iar de revelion să mai vină Floricica pe la ei cu sorcova și plugușorul. Să vină și mami cu băieții. În rest, râsete și pupături. Trebuie să vă mai spun că mama, imediat când a ajuns acasă i-a dat telefon soțului, care, după ce s-a liniștit i-a spus cu voce calmă : -Acu’...dă-o te rog la telefon p-aia mică
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]