791 matches
-
de ce în Casimca Jilavei, deși grav bolnavi amândoi, se purtau ca și cum ar fi fost în mijlocul torturilor și îl invocau pe un Țurcanu deja executat la acea dată. Aristotel Popescu a murit, spun supraviețuitorii, în poziția obligatorie, în timp ce Dan Dumitrescu a răbufnit abia în momentele dinaintea trecerii în neființă, exclamând: „Ah, Doamne, cum m-ați înșelat!”1, dovedind totuși că atitudinea sa era una schizoidă. Au mai existat cazuri de adoptare a convingerilor comuniste și după încetarea acțiunii de demascare, însă numai
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
nejustă a revistei Viața românească față de poezia lui Eugen Frunză, dezbaterea nu s-a mărginit să scoată la iveală calitățile și lipsurile unor poezii; ridicând probleme de interes general, ea a constituit o luare de poziție împotriva rămășițelor decadente ce răbufnesc în aprecierile pe care unii critici le fac asupra literaturii noastre înaintate. Atât tov. Mihai Beniuc în referatul său, cât și cea mai marc parte dintre vorbitori, au subliniat noutatea și actualitatea poeziei lui Eugen Frunză: «Autorul Zilelor slăvite - a
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ar scrie criticul), încă nu era cazul - în sensul atenționării și activizării unor scriitori din prima linie și din întâia generație a realismului socialist, deveniți între timp cam împăciuitoriști și absenteiști pe frontul literar. De altfel, unele nemulțumiri au mai răbufnit și în anul precedent, în contextul analizei activității secțiilor de creație ale Uniunii; în toamna lui 1952 au fost alese alte birouri în toate secțiile; în presa pe care-am parcurs-o n-am aflat detalii decât despre plenara secției
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
definitivatul), Piatra Neamț, Buzău, Oltenița, Suceava. La București, predă franceza la un pension de fete, la Școala Normală, la Liceul „Mihai Viteazul”. Câtva timp, a fost „gardian mâzgălitor de catastife” la închisoarea Văcărești. Nădufurile și ricanările lui de „belfer” mai aparte răbufnesc într-o seamă de foiletoane din „Curentul”, o parte dintre ele fiind absorbite în cartea, în două volume, Însemnările unui belfer (1935, 1939). Nimeni nu ar fi zis, întâlnindu-l pe rubicondul B., cu înfățișarea-i boemă, accentuată de pălăria
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
intențiile lui, urmărește să dezvolte tema destinului, eternul „al treilea”, care sfărâmă iluziile și proiectele a doi logodnici aflați în pragul vieții. Jacques, student în sculptură și arhitectură la Paris, este victima unei eredități încărcate, care nu va întârzia să răbufnească. Ciclotimic, trecând ușor de la veselie la tristețe, el suferă de „excitație maniacă”; iar „deraierea” lui e prevestită de unele comportări ciudate. Va sfârși ca un „strigoi”, într-un ospiciu, modelând din zăpadă - simbol lejer - o statuie. Detaliile morbide abat romanul
BALABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285556_a_286885]
-
fi ignorat însă faptul că poliția prezintă un grad îngrijorător de infiltrare cu comportamente de corupție și abuz, față de care, până nu demult, nu s-au luat măsuri suficient de severe care să asigure eradicarea lor. Există cazuri, care au răbufnit în conștiința colectivă, de asociere între unii polițiști și crima organizată, trafic de influență, violență bazată pe prejudecăți etnice și de gen. Este adevărat că definitivarea reformei poliției și creșterea eficienței sale depind mult de nivelul finanțării sale. Trebuie apreciat
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
lui Lefty bucățele de hârtie pline de formule matematice. Hainele Îi miroseau a mosc, a fum și uneori a ceva dulceag. Acum, În oglindă, chipurile lor alăturate nu puteau ascunde realitatea separării lor crescânde. Bunica mea, a cărei melancolie Înnăscută răbufnise În plin tumult cardiac, se uita la fratele ei așa cum se uita cândva la propria umbră și simțea că lipsește ceva. ― Ei, unde te duci așa ferchezuit? ― Unde să mă duc? La Koza Han. Să vând gogoși de mătase. ― Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe suprafața striată. Milton apăsase pedala până În podea, Îmbătând mașina cu benzină, cum spunea el. Iar acum diferența dintre automobilul de lux și mașina ultramodernă din desene animate Începu să se vadă. Motorul Cadillacului vuia de putere. Cei opt cilindri răbufneau, iar carburatorul absorbea cantități imense de combustibil. Pistoanele bubuiau și săreau, iar cureaua de transmisie se Învârtea nebunește, În timp ce mașina prelungă, supraumană, le depășea pe celelalte de parcă toate ar fi stat pe loc. Văzând cât de repede vine Eldorado-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din banca din spatele nostru, Teodora. Deodată, atenția tuturor colegilor mei a fost atrasă către fața clasei, unde discuția dintre șeful nostru și diriginte începea să se încingă. Amândoi se certau serios. Din senin, mânia adunată în timpul orei în diriginte a răbufnit și l-a trântit la pământ pe Orande cu un dos de palmă. Lovitura a fost atât de neașteptată, încât băiatul nu a avut timp să se pregătească și a simțit din plin puterea matahalei. Dezechilibrându-se, Orande a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vagoanelor și am ajuns într-un final în spate. Chiar în acel moment, o succesiune de bubuituri izbucniră deasupra noastră, tavanul se cutremură puțin și un nor imens de praf se porni dinspre tunelul prin care am intrat noi și răbufni în dom. Intrarea trebuie că se prăbușise! Mulțimea de elevi se împuțină văzând cu ochii și în curând mă vedeam nevoit să mă agăț de doi saci de provizii, să-i arunc în vagon și apoi să urc și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
într-adevăr să ai puteri supranaturale pentru a re zista luni de zile, cum ziceai tu, fără mâncare și fără băutură. Orbită de pasiune, împărăteasa nu vede capcana. — Nu are nici un fel de puteri supranaturale, e o escroacă, atâta tot! răbufnește cu năduf. Se hrănește cu corpuri în putrefacție, scobește în găvanele ochilor ca viermii, roade unghii de pe mâini înțepenite. Bătrânul simte pe limbă o cocleală neplăcută, un gust amar. Reușește cu greu să o înghită. Nu a crezut-o niciodată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
am de legiuni cu numere duble, sau triple chiar... Se oprește, așteptând un răspuns. Secretarul se abține de la orice comentariu. Mutismul lui are darul să-l enerveze și mai rău pe bătrân. Furios cum este, ar prefera să fie contrazis. Răbufnește: — Vrei să știi de ce avem o legiune a III-a Augusta staționată în Africa, o alta a III-a Cyrenaica în Egipt și legiunea a III-a Gallica în Syria? Asta te frământă, nu? strigă strident. Șeful cancelariei imperiale pleacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
crezi că cei care s-au dus sunt mai bine informați? se interesează cu falsă solicitudine cezarul. Adevărul e că îl mănâncă palmele să-i tragă vreo câteva indivi dului, dar reușește să se stăpânească. Trio Fulcinius îi ghicește jocul. Răbufnește exasperat: — I-a întrebat pe astrologi dacă va avea vreodată atâtea bogății încât să acopere cu bani Calea Appia de la Roma până la Brundisium! Principele se uită cu milă spre el. — Dacă spune într-adevăr astfel de lucruri înseamnă că și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu se lasă. Am trimis-o deunăzi să aducă apă sfințită de la fântâna Egeria și a spart urna... — V-am spus că nu poate decât să stropească zidurile și alta rul cu pămătuful, își iese din fire Vestala Mamă. Cornelia răbufnește: — Au nu e treaba vestalelor să aibă în grijă și paza focului și a apei? Ba da, consimte Occia cu un suspin. După foc, apa e cea mai trebuincioasă vieții. Pe când ea se stropește de parcă s-ar juca... — Nu mă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ai putea vedea dacă își scriu cumva? insistă tânăra. Se smiorcăie ușor, apoi șuieră pe neașteptate cu o lucire haină în ochi. — Sunt sigură că au găsit o modalitate să comunice. Vipsania simte privirea întrebătoare a Antoniei îndreptată asupra lor. Răbufnește, agasată: Eu nu sunt ghicitoare în stele, dacă asta îți închipui. Nici profet. Suspină încet: Ceea ce disting sunt doar umbre. Luată din scurt, Agrippina se încovoaie și-și sprijină capul de umărul ei. — Recepționez doar mai mulți stimuli din lumea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tot timpul ca sula-n coastă. Și Antonia se bucură. Șușotește încet către Vipsania: — Prea-l ține și înfoiatul ăsta întruna în chingi și-i zice ce are voie și ce n-are voie să scrie! Vipsania tace, însă Agrippina răbufnește brusc. Voi nu vedeți că e pauză? Se foiește de câtva timp pe băncuță. Toți înalță capul. Într-adevăr, sclavii însărcinați cu servirea răcoritoarelor și a aperitivelor au început deja să circule cu tăvile încărcate printre invitați. Vipsania cercetează îngrijorată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lipsită de orice farmec. Pusio se lasă în jos și se uită nedumerit la el. — Când deschidea gura, te așteptai să sară o broască râioasă, continuă instructorul. Nici el nu știe de ce e așa de dezlănțuit. Și uite-o acum, răbufnește agasat, în loc să se caciorască și mai mult cu trecerea anilor ca toate femeile, a ajuns de o rară frumusețe. — Și-o fi găsit un amant, glumește Pusio. Fața îi înțepenește instantaneu într-un rictus speriat. Vorbe dintr-astea pot să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mine, replică vesel Gany medes, sper să nu mai zăbovesc mult pe-aici. Fâlfâie din brațe ca o pasăre. — Am să-mi iau zborul spre o lume mai bună și mai dreaptă. — Ba ai să cobori în fundul pământului, stârpitura naibii, răbufnește Rufus. Îi cere germanului să certifice. — Zi și tu! Nici n-ar fi avut nevoie să-și înșele foamea, că din cele cinci banițe de grâu cât primește pe lună putea să vândă o parte, nu? Pusio consideră că e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-mă te rog în pace, se burzuluiește instruc torul. Nu mă mai pisa întruna, că nu-mi văd capul de treburi. Pusio mai încearcă: — Gladiatorii tăi intră abia spre sfârșitul programului... Și nu trebuie să mă ocup de încălzirea lor? răbufnește și mai aprig Rufus. Vrei să cadă secerați de întinderi musculare când intră în arenă și să mă facă de râs? Își scuipă în sân. — Dumnezeul cel Atotputernic mi-e martor că nici capul meu nu e atât de țeapăn
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
După o secundă, indignarea clocotește din nou în vocea lui: — Chiar crezi că îți trebuie coaie ca să ucizi cu săgețile sute de animale nevinovate, să ți bucuri inima auzindu-le răgetele de durere și să îneci arena într-o hecatombă? Răbufnește și mai aprig: — Noi îi înecăm în nămolul bălților pe fricoși... Rufus ciulește urechile, interesat. — Și pe urmă? vrea să știe. Ce faceți? Înconjurați mocirla și-i păziți să nu mai iasă afară? — Nu. Zvârlim peste ei o lesă din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vieții mele se tulbură, ceva din ce am lăsat în urmă revine. Evreul aruncă ironic peste umăr: — Măi, da’ sensibil mai ești, frate! Știe că, dacă ar avea un ochi la spate, l-ar vedea - cu toată bezna - înroșindu-se. Răbufnește și mai aprig: — Voi cum vă distrați pe acasă? Sau nu cunoașteți această patimă rușinoasă? întreabă bat jocoritor. Îl simte venind amenințător spre el. Îl împunge-n piept cu un pumn de oțel. Luat prin surprindere, uriașul se bălăbăne o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întunericul minții lui zvâcnește o țeastă însângerată. Deschide din nou ochii și privește în jur cu un aer buimac. — Ce-i? întreabă Iulius Agrippa. Aerul lui deznădăjduit îl înfricoșează. — Ți-am spus. Un vis, bolborosește răgușit celălalt. Un vis blestemat. Răbufnește, înciudat parcă pe sine însuși: — Nu-ți închipui c-am ajuns ca femeile alea nebune care nu îndrăznesc să facă nimic, nici să călătorească, nici să ia medicamente, ori pur și simplu să bage ceva în gură fără să consulte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Divinitatea se cinstește nu căsăpind trupuri grase de tauri, nu închinându-i obiecte de aur și argint, nu umplându-i casetele cu pitaci, ci prin voință curată și dreaptă. Odată exprimate, propriile vorbe ar trebui să-l liniștească. Dar nu. Răbufnește și mai aprig: — Ce importanță au pentru zei aurul și argintul, când plebeele le poartă pe post de brățări la glezne? Când soldații, di sprețuind chiar și fildeșul, pun să se cizeleze din argint mâne rele săbiilor, când tecile sună
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
este ziua ta... ... și n-am s-o invit deloc! se repede fetița. Ba da, o invităm, cum să n-o invităm!? Iar, dacă o invităm, n-o servim cu nimic și n-o băgăm în seamă, că așa merită! răbufnește, iarăși, Sorina. Nu se poate să facem una ca asta, nu-i frumos, ia, gândește-te! Atunci?... Atunci, după ce o tratăm la fel de bine ca pe toți invitații și-i dăm toată atenția așa cum trebuie s-o facem, plecăm și noi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și copiii au venit cu toții la spital. Nu știam ce avea să urmeze, așa că m-am gândit că ar fi mai bine ca și copiii să fie acolo. Pentru că erau mici, nu înțelegeau nimic, dar, când i-am văzut, am răbufnit și m-au podidit lacrimile. «Lui Shizo i s-a întâmplat un lucru rău...» Copiii s-au speriat când m-au văzut așa și au priceput că era ceva grav. Mai ales că nu m-au văzut niciodată plângând. Amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]