5,384 matches
-
și inhibat ca să facă mai mult, gemu, tremură și lăsă să i se scurgă din pulă ceea ce părea a fi jumate de litru de spermă. Angelica se întrebă chiar la un moment dat dacă băiatul nu ar fi putut să răcească cu sperma în chiloți, dar își dădu seama că nu era treaba ei. Dacă voia, putea să și-i scoată, își zise. Pe la șapte dimineața își luă mâna de pe pulă și se duse la baie să se spele pe mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
prieten destul de drag. Îl cunoscusem pe Yves în liceu. Ne împrieteniserăm, vizitaserăm aceleași petreceri, umblaserăm împreună după gagici, petrecuserăm împreună mii de ore în tabere, în vacanțe la mare, în baruri... După plecarea mea în Germania, relațiile dintre noi se răciseră puțin, dar de fiecare dată când mă întorceam în țară îmi petreceam majoritatea timpului cu el. Greșise cu ceva față de mine? Nu. Sau poate da, dar o singură dată, când se purtase cu mine la fel de arogant cum se purta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
că închisoarea este trupul meu muritor, iar evadarea ce mă așteaptă e desprinderea sufletului, începutul unei vieți ultraterene. Sâmbătă. Era prima oară că ieșeam noaptea, după multe luni, și asta mă neliniștea foarte tare, mai ales pentru că sunt predispus să răcesc la cap; de aceea, înainte de a ieși, mi-am tras o căciulă de lână peste urechi, o beretă de lână peste ea, o pălărie de fetru deasupra. Înfofolit, cu un fular în jurul gâtului și altul în jurul șalelor, puloverul de lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
reiau alergatul pe lângă copacii de pe drum, lăsând țârâitul în urmă, mereu mai atenuat. Alerg până unde nu mai sunt case. Mă opresc într-o poiană să-mi trag sufletul. Fac genuflexiuni, aplecări, îmi masez mușchii de la picioare ca să nu se răcească. Mă uit la ceas. Sunt în întârziere, trebuie să mă întorc dacă nu vreau să-i fac pe studenți să mă aștepte. Asta ar mai lipsi, să se răspândească vorba că alerg prin pădure la ora când trebuie să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sunt pentru că sunt, nu trebuie să vorbească, restul e o cacialma sinistră, o farsă de doi lei, tainul pentru proști, pentru proști... - Și-ale cui sunt vocile astea? intervine un admirator, spulberând vraja. - Ale lu’ mă-ta! izbucnește maestrul. Îmi răcesc gura degeaba pe-aici... Se ridică demn, păstrându-și azimutul cu ajutorul desenului de pe podea, se clatină doar puțin în dreptul tejghelei și părăsește adunarea care nu-i poate pătrunde învățătura. În urma lui, discipolii încearcă să o rezume: - A zis că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
La Sara. Consignație”. Tu ce vrei? Spune odată! Tu ce vrei? Mi-aud pașii pe scări și, cu fiecare treaptă, îmi vine să mă iau la palme. *** „Vin mai târziu, mă duc să-i fac o injecție maică-mii, a răcit bocnă. Sper că nu i-a prins și plămânii, ar fi îngrozitor. Are nevoie și de vitamine și calciu. O să mai am nevoie de bani. Să nu uiți să-l suni pe Marcu, e disperat de întârziere.”, lipit pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bine, încăpătoare, de o formă ce te îmbia la băut, firma Voina știa ce face!; de obicei, cînd bea de unul singur în cămăruța asta de sub scara Cramei, o face numai în scopuri profilactice, cînd simte că e gata să răcească ori cînd n-are somn. Și bea dintr-o cană de tablă smălțuită șampanie Mott, clănțănind cu dinții pe buza cănii, simțind băutura cum îl înțeapă ușurel în cerul gurii și pe gingii. Zghihară nu băuse pînă atunci niciodată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bine, dar nu voia să dea ochii cu domnișoara dintr-un motiv foarte exact: plecînd așa, instala o stare de complicitate cu K.F., stare la care ea, vrînd-nevrînd, trebuia să consimtă. Și-a luat chipiul, s-ar fi putut să răcească pe o vreme ca aia, dar a vrut ca neapărat să facă o impresie cît mai autoritară. Căciula, oricît ar fi ea de bine făcută, are un aer de civilie, pe care nicicum nu-l poți răzbi. "Eu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Să fie dator cuiva, asta nu și-ar fi permis niciodată Radul Popianu! Nu putea fi dator nici măcar pentru admirația domnișoarei K.F. "Să lăsăm, mai bine să lăsăm, domnișoară. Concret, care este propunerea?" K.F. atinse cu degetele ceașca. Ceaiul se răcise. S-a scuzat că nu are pe nimeni în casă, "după plecarea prințului nu mai avea rost să mai țin servitori, mă descurc bine singură. De altfel, singurătatea domnule adjutant, singurătatea este sentimentul care mă pune în armonie cu lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
obținerea unui consens asupra conștiinței de sine (formidabil, dom'le, cum îți vin cuvintele, ca într-o notă informativă către Regență, nu alta!), datoria lui era să descopere ce urmează. Simți că-l ia cu frig în spate, transpirația se răcise brusc și îl trecu un fior. S-ar putea prea bine ca Mihail să-l fi supraestimat. Mihail îl credea foarte potrivit pentru această "operație de informare" și, cine știe, poate își închipuia că de la prima privire își va da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
porțiuni întregi de trup, trebuia să fie atent ca amorțeala să nu se întindă, îi era frică să nu cuprindă mai mult și așa să nu mai poată face nimic. Cum simțea că se întărește carnea pe el, că se răcește iar înțepeneala începe să se întindă, ca gheața pe lac, pornind dintr-un nod anume, începea să-și frece locul cu pricina, insistent, pînă cînd începea să-l doară. Durerea era dovada că zona respectivă revenise la viață. Nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
conserve într-o stare convenabilă. Cu ei e foarte greu să porți tratative. De aceea a preferat întotdeauna oamenii tineri, mai puțin responsabili, dacă nu chiar iresponsabili, asemănători apei călduțe, îi poți turna în orice vas vrei, dacă apa se răcește și îngheață nu mai poți face nimic cu ea dacă n-ai avut grijă să-i dai la timp forma convenabilă. "Vă ascult, domnule Mihail, vă ascult. Un ceai, o cafea, dacă nu e prea tîrziu?" Mihai Mihail schiță un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asfințit și să se mistuiască sub vălul nopții“, se amestecă unul din ucenicii lui Petru. „Rămâi cu bine“, spuse Simon și o sărută pe frunte pe Sofia. „Adio“, Îi zise unul dintre ucenicii lui Petru. „Și ai grijă să nu răcești.“ Simon Își făcu vânt, precum cocoșul, cu ambele picioare deodată, dând din mâini neajutorat și ridicând un nor de praf. „Cucurigu!“, Îi strigă un mucalit. Era un tânăr cu obrazul spân și cu ochi șireți care, atunci când râdea, păreau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
el sub un alt nume... Deruta provocată va fi infernală. Într‑un pamflet semnat „P. Ivanov“, Racikovski Îi va expune colaboratorului său, nesortit cunoașterii, mecanismul calomniei ca și eficiența sa. „Până ajungi să‑ți Încălzești fața, porumbelul meu, ți se răcește dosul. Ca la un foc de tabără. Tot timpul ai o extremitate expusă, dacă pot spune așa, căci există doar două moduri prin care te poți feri, ambele ineficace. (Al treilea Încă nu a fost inventat.) Ori tăceți, crezând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de a treia zi, unul dintre războinici îi anunță că descoperise resturi omenești între niște stânci de pe plajă apuseana. Se duseră cu toții să le vadă, dar se găseau într-o stare de descompunere atât de avansată, pe jumătate devorate de răci, încât era imposibil să-și dea seama dacă aparțineau unuia dintre sălbatici sau unui pescar din insulele învecinate. Totuși, Miti Matái rămase tăcut multă vreme, privind cu atenție marea și linia coastei, iar în cele din urmă declară convins: — Oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu diametrul sub un kilometru, dominat de o imensă laguna centrală, dar, până la urmă, era un loc în care puteau să facă reparații, să se aprovizioneze cu tot felul de fructe și să-și îmbogățească pentru câteva zile dietă cu răci, scoici, caracatițe, languste și peștișori de apă mică. Însă aspectul cel mai important al popasului lor în atol se dovedi a fi nu odihnă sau reparațiile, ci faptul că observară imediat urme care arătau că locul era vizitat destul de frecvent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
navalis să se fixeze de Marara, iar până atunci căpitanul vasului era încrezător că vor ajunge în ape în care numărul lor este mult mai scăzut. Ceilalți, cu excepția războinicilor care făceau de gardă, se ocupau cu strânsul de fructe, scoici, răci și mai ales languste, căci acestea - care se găseau cu sutele printre recife - puteau fi închise într-un coș mare, pe care să-l atârne în afara punții la o înălțime potrivită pentru că valurile să-l ude mereu, dar care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ale sportului. Domnul Bursă de Studiu, cu sprâncenele lui unite, groase și încâlcite ca părul pubian. Domnul Mare Fundaș Lateral, cu bărbia lui cu gropiță, arătând ca două nuci mari într-un săculeț. Doar de la aruncarea asta scurtă, piersica se răcește destul ca s-o poți atinge. Mama Natură ia piersicile dintre perne și le pune într-o cutie veche de pălării plină cu peruci, pe care o ține în brațe domnișoara Hapciu. Mamei Natură desenele de henna roșie îi pătează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
urletele insuportabile la contactul cu apa. Mai apoi, se trezea câte unul că e prea fierbinte. Femeia înhăța gălețile și da fuga la pompă să le umple. În momentul în care le răsturna, urla un altul că apa s-a răcit prea tare. Bătrâna alerga spre aragazuri. Când, în sfârșit, se declarau mulțumiți, începea săpuneala. Una smintită, o nebunie generală al cărei produs, clăbucul, se înălța amenințător, gata să acopere întreaga ogradă ca o zăpadă prea timpurie. Săpunul țâșnea din mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fierbinte. Trebuie să faci baie. Dar am făcut duș dimineață. Tu nu pricepi? se răsti mama. Trebuie să faci baie! Îi scoase schimburi și începu să tragă hainele de pe ea. Aruncată în apa clocotită, fata abia respira. Pe măsură ce cada se răcea, se liniștea și sufletul Luanei. În acompaniamentul hohotelor de plâns și a văicărelilor necontrolate ce răsunau, să dărâme casa, în spatele ușii camerei de baie, ea jură că era pentru prima și ultima dată când îi destăinuia mamei relațiile amoroase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai durea și gâtul. Se simțea pătrunsă de o deznădejde cu neputință de Înlăturat, atât de intensă și de Întunecată, Încât Îi trecea prin cap că ar fi ceva organic. I se făcuse greață și avea gura amară. Poate că răcise, s-a gândit pe când Își ștergea părul și se chinuia să-și dea jos Îmbrăcămintea udă. În vreme ce trăgea pe ea lucruri uscate, a luat seama la hainele ei mici, haine de copil. Nu putea să le sufere. A găsit-o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și înghițea ajutat de iaurt. În pauza de masă nu se ducea la cantină, consuma un măr sau două, avea un sistem special de a mesteca, nu făcea absolut nici un zgomot, de parcă mânca paste făinoase și nu mere. Când era răcit, o ruga pe doamna Olimpia, o femeie de 45 de ani, vecină de birou, să-i permită să facă un ceai, la plita ei electrică, minusculă care purta denumirea conspirativă de "firicel" și se putea camufla foarte ușor datorită dimensiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ne-ai adus nimic? se alinta Nina, Vreau prăjitură, spunea și se sălta pe canapea ca un copil mofturos, își bătea palmele de genunchi, vreau prăjitură! Spune-i și tu, Nik, nu-i așa că și tu vrei prăjitură? Să se răcească, spunea autoritară Marga, altfel vă doare burtica și nu o să vă fie bine. Trebuie să aduci măcar o bucățică, una mică de tot, să guste și Carmina, încercă Nina o altă strategie. Carmina să aștepte și ea până se răcește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
răcească, spunea autoritară Marga, altfel vă doare burtica și nu o să vă fie bine. Trebuie să aduci măcar o bucățică, una mică de tot, să guste și Carmina, încercă Nina o altă strategie. Carmina să aștepte și ea până se răcește, spunea autoritară Marga. Dar Carmina nu avea răbdare să aștepte până se răcea prăjitura, avea un soi de neastâmpăr, de gelozie, se simțea în plus. Parcă odată cu apariția Margăi, în casa familiei Alexe plutea o atmosferă prea călduță, ternă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bine. Trebuie să aduci măcar o bucățică, una mică de tot, să guste și Carmina, încercă Nina o altă strategie. Carmina să aștepte și ea până se răcește, spunea autoritară Marga. Dar Carmina nu avea răbdare să aștepte până se răcea prăjitura, avea un soi de neastâmpăr, de gelozie, se simțea în plus. Parcă odată cu apariția Margăi, în casa familiei Alexe plutea o atmosferă prea călduță, ternă, o acalmie apăsătoare. Alexe trona la biroul lui plin de cărți, fuma, tăcea, zâmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]