605 matches
-
vedeau pe cei de vizavi, nici nu auzeau prea bine ce-și spun, dar, câtă vreme nu știau cine e inamicul, se simțeau toți victorioși. Maca se opri, gâfâind, și se așeză pe banca din fața blocului. Dispariția lui nu domoli răcnetele. Bărbatul de la parter i se așeză alături, cu pisica neagră pe umăr. — Băga-ți-aș o grenadă-n cur, spuse, pe un ton bine voitor, ca și cum i-ar fi dat binețe. Maca se întoarse, nedumerit. — Ce vrei să spui cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din cauza voastră ! Se dădu câțiva pași înapoi. Strângea spasmodic rața, de parcă ar fi vrut să provoace durere lumii întregi. Dar lumea își avea durerile ei, chiar și fără sforțările lui, așa că nu-l băgă în seamă. Ba chiar îi întoarse răcnetul cu o gură cât o mie de guri. Maca aruncă rața cât colo, apoi o luă la fugă orbește, opintindu-se, de parcă trăgea după el o cergă uriașă, dezvelind orașul și aprinzându-i, în urmă, luminile, una câte una... — Ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
umeri pe cântăreață, care șocată tresare, mai înainte să revină în față) Deci, nu vă place, imaginea supraviețuitoare și ascunsă a unei cântărețe golite. COMPOZITORUL: Nici o teamă, suntem totuși în vara voastră, cu verdele ațâțâtor al pustiirii în spate, cu răcnetul sticlelor goale înlăuntru. Ne reflectăm cel mult ca imaginea micșorată și sfântă a voastră și vă bem mai departe fără să ne speriem, până când puteți să încetați și trebuie să încetați. PIANISTA (se adresează din nou compozitorului): Gata acum, hai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
geruri ce bat împreună / Internatul lungit pe scândura / Ce pat se numește. / Se zbate, se zbate și nu ațipește / Mintea de gând uri mereu frământată, / Stomacul otrăvit de lintea mâncată / Iarnă gero asă, / Iarnă de război / Roata vieții dată / Înapoi / Răcnet de fiare / spumegă fasciștii / Crepuscul de veacuri / Se arată aurora / Zori de lumină, libertate tuturora! Atitudinea românilor față de soarta evreilor re zultă și din comportamentul militarilor care la Râbnița (Un orășel pe malul stâng al Nistrului), unde nemții au secerat
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
spună: „Dăm titluri precum am da gumă de mestecat”. Oricum, economiștii ne aduc aminte că, atunci când se produc mai multe unități dintr-un bun, valoarea fiecărei unități tinde să scadă. Cuvintele se supun și ele acestei reguli. Reputație internațională, ultimul răcnet, certificat ISO900, calitate superioară, raport cost - beneficiu, dedicați performanței, pro-activ: nimeni nu mai crede în ele. Toată lumea cunoaște câteva companii care susțineau că sunt performante la nivel mondial până în dimineața în care avocații lor au fost trimiși la tribunal pentru
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
scenic de tip antagonic și se sugerează implicarea celor două personaje în conflictul dramatic. Tipătescu ocupă o poziție socială de elită, este prefectul județului, reprezentând puterea executivă. În opoziție cu el, Cațavencu, avocat fără clienți, este director proprietar al ziarului Răcnetul Carpaților și prezident fondator al Societății EnciclopediceCooperative „Aurora Economică Română“. Repre zentant al tinerei burghezii locale, susținut de grupul tânăr, inteligent și independent din partid, Cațavencu se definește întrun dublu regim: în viața publică, el ilustrează tipologia politicianului demagog, corupt
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
tot mai tare. 124. Julius Zimberlan a devenit un om fericit Julius Zimberlan avea o mașină veche, dar care-și făcea onorabil datoria. (Datoria de mașină.) Da, dar vecinul Remus B. Papadopol se plimba țanțoș cu un Maseratti Sport ultimul răcnet. Și Remus nu era cu nimic mai deștept, mai harnic sau mai talentat decât Julius! Ceea ce l-a făcut pe Julius să sufere. Julius Zimberlan locuia în casa bătrânească, unde au locuit și părinții săi, și bunicii și cine știe câte generații
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
tot mai tare. 124. Julius Zimberlan a devenit un om fericit Julius Zimberlan avea o mașină veche, dar care-și făcea onorabil datoria. (Datoria de mașină.) Da, dar vecinul Remus B. Papadopol se plimba țanțoș cu un maserati sport ultimul răcnet. Și Remus nu era cu nimic mai deștept, mai harnic sau mai talentat decât Julius! Ceea ce l-a făcut pe Julius să sufere. Julius Zimberlan locuia în casa bătrânească, unde au locuit și părinții săi, și bunicii și cine știe câte generații
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
29); țipăt (26); a țipa (17); durere (15); voce (15); zgomot (14); chemare (14); a urla (13); a chema (12); gălăgie (11); urlet (11); ceartă (10); disperare (9); nume (7); sunet (7); mama (6); glas (5); gură (5); nervos (5); răcnet (5); spaimă (5); spune (5); ecou (4); frică (4); libertate (4); nevoie (4); auzi (3); bucurie (3); copil (3); la cer (3); nervi (3); puternic (3); răcni (3); zbiară (3); zbiera (3); a răcni (2); aude (2); băăă! (2); cheamă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
forță; frică, plăcere; fricos; fulgere; furtuna; gălăgios; gîndire; groaznic; iarbă; Ilie; instant; interesant; înfricoșare; înfricoșător; întunecare; liniște; lumina; lumină puternică; luminos; măreție; melodie; mic; mină; negru; nouri negri; părinți; pericol; ploaie de vară; plop; plouă; primăvara; primăvară; produse; proeminent; punct; răcnet; răsunet; război; scăpa; senin; sinistru; soare; speriată; stare a naturii; strigăt; sună; sunetul de ploaie; sus; tanc; tăiere; tot în casă; tresar; trezire; trist; tristețe; trosnet; tulburare; tunet; țipăt; urît; urlet; vară; vreme rea; vreme urîtă; vuiet; zguduire; zguduitură; zig-zag
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
morții, seninătate de sursă folclorică. Prezența tradiției, a folclorului, se realizează într-o rară poezie: "Călușarii" sunt purtătorii de datini străvechi, de trăire autentică, într-o mișcare de ansamblu și într-o ritmică asemănătoare dansului. "O muzică îi descompune/ în răcnet, dans și sfiiciune/ O muzică îi reașază,/ ...Și-i poți vedea plesnind în aur/ Parcă sunt capul unui taur." Motivul șarpelui apare frecvent ("Șarpele cu cap de Iov"). Ideea de sacrificiu în realizarea artei apare în "Incestul Anei". Ana poartă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
scenic de tip antagonic și se sugerează implicarea celor două personaje în conflictul dramatic. Tipătescu ocupă o poziție socială de elită, este prefectul județului, reprezentând puterea executivă. În opoziție cu el, Cațavencu, avocat fără clienți, este director proprietar al ziarului Răcnetul Carpaților și prezident fondator al Societății EnciclopediceCooperative „Aurora Economică Română“. Repre zentant al tinerei burghezii locale, susținut de grupul tânăr, inteligent și independent din partid, Cațavencu se definește întrun dublu regim: în viața publică, el ilustrează tipologia politicianului demagog, corupt
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
flămâd, personajul-narator, Fănică, se opri la han. Este atras de mirosul de mere și gutui, cafea, de senzația de căldură, de ochii "strașnici" ai cucoanei Marghioala, de întâmplările stranii: lipsesc icoanele, dar protagonistul își face cruce și cotoiul scoate "un răcnet"; hangița se uită în căciula flăcăului și cotoiul scoate un vaiet; ieșind pe poarta hanului, întâlnește o căpriță, o pune în desagă și calul se cutremură "ca de frigurile morții"; furtuna se dezlănțuie din senin; are halucinații, rătăcește drumul, ajunge
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu miros de mere și gutui, dar fără icoane pe peretele de la răsărit. Lipsa acestora este astfel motivată de cucoana Marghioala: "Dă-le focului de icoane! d-abia prăsesc cari și păduchi de lemn". Protagonistul își face cruce, aude "un răcnet" și își imaginează că a călcat cotoiul bătrân de sub masă. În credințele populare, pisica neagră reprezintă diavolul. Cucoana deschide ușa să iasă "cotoiul supărat", vântul stinge lampa și în întuneric se lasă mângâiată de flăcău. Mâncarea și băutura fac parte
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
venerabilului. Mentalitatea lui Tipătescu este cea a unui adevărat reprezentant al claselor dominante. Îl aducem în scenă pe Nae Cațavencu acum, demagogul politic, tratat în grotesc, ca și Rică Venturiano. Acesta practică avocatura și gazetăria. Cațavencu este director-proprietar al ziarului „Răcnetul Carpaților“, prezident-fondator al Societății Enciclopedice-Cooperative „Aurora Economică Română“. Aceste specificări par a institui un regim de diferență față de organismele asupra cărora prezidează Trahanache și din care face parte Farfuridi; ele trădează o nuanță privat-activist lucrativă, totuși cu ușoare note de
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Română“. Aceste specificări par a institui un regim de diferență față de organismele asupra cărora prezidează Trahanache și din care face parte Farfuridi; ele trădează o nuanță privat-activist lucrativă, totuși cu ușoare note de stridență dacă ne referim la numele gazetei „Răcnetul Carpaților“. Spre deosebire de majoritatea personajelor din O scrisoare pierdută, caracterizate prin câte o formulă sau un gest stereotip („curat“ sau „fix“), Cațavencu nu are asemenea ticuri, care i ar contrazice flexibilitatea. Îndreptat mereu spre parvenire, se adaptează la orice situație și
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
creștinătăței, care în ascuns [cadâna] insuflase fiicei sale, au prins în inima cea fragedă o mai adâncă rădăcină" (Gh. Asachi, Valea albă, în Scrieri literare, vol. II, București, 1956, p. 216); "Ca tigrul amenințat în vizuina sa, el aruncă un răcnet sălbatec" (Pantazi Ghica, Marele vistier Cîndescu, "Revista contimporană", I, 1873, p. 272). 53 DA, MDA și DELR nu au atestată această posibilă variantă. Toate aceste dicționare consideră că etimologia lui bodicăi este necunoscută. 54 Neatestat în dicționare, este inclus într-
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Intrigat de manifestarea hangiului, mezinul încearcă să-l scoată pe acesta din starea de prostrație. Atingându-l pe umăr, Iancu provoacă prăbușirea întregii defensive psihice a lui Stavrache, care se lasă înghițit de nebunia violentă: "La acea ușoară atingere, un răcnet! [...] și omul adormit se ridică derpt în picioare, cu chipul îngrozitor, cu părul vâlvoi, cu mâinile-ncleștate, cu gura plină de spume roșcate". Este inevitabilă o confruntare fizică între cei doi oaspeți și hangiu, care s-ar fi încheiat în favoarea ultimului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
testamentar sau veterotestamentar. Tudor Arghezi remarca tematizările simboliste de fior religios în pictura lui Nicolae Vermont: "Vermont este această cetate cenușie, cu drame creștine pe la răspântii, cu Isuși luminoși prin odăi de nori, cu sfinți Ștefani uciși cu pietre, cu răcnetele de părere de rău târzie ale lui Iuda"237. Iar Constantin Prodan releva același conformism tematic al unei sensibilități simboliste dezvoltate în contextul secesionist Münchenez. "Vermont s-a pus și el în pasul vremei și a pictat și el Salomei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de iatagan îl hăcuiră până când din trupul ce se zbătea se scurse tot sângele. Din cerdacul înalt, Stanca, albă ca varul, privea sprijinindu-se de bătrânul Preda. Când trupul zvâcni pentru ultima oară, din gâtul uscat al tatălui străbătu un răcnet prelung. Hoarda dezlănțuită se repezi spre cerdac. Jupâneasa Stanca, mută, se trase cu spatele în casă, trântind ușa de stejar, iar pe cerdac boierul Preda și Tudora, ținând în brațe pruncul Zamfirei, rămaseră la voia mulțimii. Când unul dintre seimeni
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pâinea de pe masă care era a tuturor și nu mai vroiam să dau la nimeni din ea. Iar acel om, de care ascultau toți, în loc să mi-o ia cu forța, cum furioși se pare că vroiau ceilalți, făcîndu-mă să scot răcnete, îmi mai dăduse una: Ia-o, mă, și pe-asta!" Parcă m-am trezit dintr-un somn. M-am uitat la toți liniștit și am pus cuminte pâinea din brațe pe masă. Nimeni nu mai m-a luat după aceea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
văz pe mumă-mea. Nimic mai îngrozitor ca ulițele Bucureștilor atunci: în tot lungul ulițelor nu întîlneam alt fără numai care cu ciocli, care transportau morții la câmp, ca să-i îngroape, femei din popor care urmăreau carele cu țipete și răcnete sfâșietoare, câinii în haită urlau de te înfiorau. Ce aspect îngrozitor! Mumă-mea, îngrijorată de mine, ochii ei nu se mai uscau de lacrimi. Ședeam un ceas-două cu dânsa și plecam, condiționând a reveni numai dacă nu va mai plânge
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
pe neașteptate, judecătorul se răsti cu o voce năprasnică, de care nu l-ai fi crezut niciodată în stare. În chip la fel de neașteptat, lunganul bătu pe dată în retragere, ca un copil care a făcut o poznă. La un ultim răcnet al judecătorului, o porni către ușă, cu mersul nesigur al unui școlar leneș ce a fost pedepsit, și ieși. Judecătorul se grăbi să-i explice lui d'Arrast, cu o voce melodioasă, că grosolanul personaj era șeful poliției, că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
altele, se destabilizau și se prăbușeau pe o parte, unele mai repede, altele mai târziu, dar acolo se ajungea inevitabil. Mă plictiseam și de titireze în vreo jumătate de oră. Multe cădeau pe jos și, mai târziu, auzeam câte un răcnet și înjurături dacă taică-meu călca pe vreunul din ele. Sau se rătăceau prin sertarul cu nasturi al mamei și, când mama băga mîna-n grabă, se-nțepa în țumburușele ascuțite ca acele și auzeam atunci faimosul "crăpare-ar fierea-n
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mintea mea, pe lângă invenții și inovații, mai erau și o fată de pe Barbu Văcărescu, pe lângă vila căreia treceam, melancolic, în fiecare zi, ca și oarece veleități gazetărești: scriam singur, de mână, un ziar al clasei, cu ilustrații și caricaturi, numit "Răcnetul porcului înjunghiat". Ținta atacurilor mele era, aici, un coleg poreclit Porcul, pe care-l trimiteam, în episoade succesive ale editorialului de pe prima pagină, în Alaska, în Groapa Marianelor, pe planeta Marte... Terminasem clasa a șaptea când, după un eșec lamentabil
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]