1,700 matches
-
Lună, în timp de noapte, și stele strălucitoare. Luceafărul dimineții îi trimite a lui rază să-i trezească muritorii ce încă profund visează. Deșteptat din nou la viață Pământul ne ocrotește, ne hrănește cu-a lui roade, cu apă ne răcorește, Îi înălțăm în slavă imn de mulțumire, din răsărit de soare și până la apus. El ne susține viața prin roada lui bogată, ne odihnește noaptea când Luna este sus. Pământu-i nemurirea, suflarea-i trecătoare, contactul cu pământul e-a vieții
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
cormorani, berze, stârci și alte păsări ale deltei, zburătăceau pe lângă mal, la pescuit, sau căutându-și cuiburile, unde puii așteptau hrana cea de toate zilele. Din când în când, treceau pe lângă noi bărci ale pescarilor sau mici șalupe. Vântul ne răcorea, făcându-ne să uităm disconfortul din tren și de pe peron, cauzat de căldura unui început de mai, ce anunța o vară fierbinte. Fiind zi de joi, speram ca tot weekendul să fie frumos și să nu plouă, chiar dacă aveam cu
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
câțiva pui de somn, cel mai mare având puțin peste kilogram, trofeul lui Gică. Dezamăgiți, dar totuși optimiști în ceea ce privește următoarea zi, ne-am strâns sculele, le-am depozitat în cort, apoi ne-am pregătit de culcare. Mai întâi ne-am răcorit în canal, cu o baie în apa plăcută, numai bună pentru scăldat, apoi ne-am luat amândoi porția de somn binemeritat. Dimineața, cafeaua era parcă mai delicioasă și sufletul ne era plin de speranța că ziua de sâmbătă va fi
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
Fiindu-și sclavi,tot ei-stăpânii Nerăbdători se regăseau În dimineți În jurul lor clădind pereți Iar recele din nouă vieți Doar El și Ea îl încălzeau Încinși în miez de zi fiind Doar aparent El și cu Ea,e evident Se răcoresc pentru prezent La înserat gândind cu jind Și vine-n fine înserarea Cu briza ei Briză simțind doi porumbei Doar El și Ea visând la cei Uniți de-un unic nun:tot marea! Noapte de vis li se arată Și
POVESTE LA MARE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349703_a_351032]
-
se legăna lunatec de candelabrul pestriț de Murano, răscoală peste obiecte spartane - Se ascundea prin dulapuri îndesate aliniat cu dulcețuri de vișine răscoapte din pomii secerați fără veste în grădina Domnului Ion Ferecată-n mintea ei cea albastră o curte răcorită de suflete pierdute unul câte unul la zaruri și cărți în orașul himeră unde se trecea Râul Negel în încăperea unde intrau și ieșeau în galop vedenii apretate pe ață Oarbe cu mâini efemere, fantome electrice și măscărici dormeau duși
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
VARĂ Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 1671 din 29 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Când se lasă înserarea dup-un soare arzător Un zefir adie proaspăt - ies cu draga în pridvor Să vorbim de-ale iubirii, să ne răcorim de dor Prinși în vraja pasiunii sub scânteia stelelor. Greieri ”cri”, ”cri”, măiastru-n iarba grasă se aud Luna se ridică molcom strălucind cam pe la sud În lumina-i estompată te privesc și nu te-aud M-a hipnotizat privirea ta
SEARĂ DE VARĂ de NELU PREDA în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350362_a_351691]
-
care scăldau unduitoare scenă plutitoare, fredonau pe ritmul melodiilor ce se înălțau că albatroșii libertății și ascultau cum se întreceau (în dulci dulci armonii) briză mării cu trilurile fermecate ce ieșeau din tuburile naiului. Vanul cel bătut de gânduri... ne răcorea fetele, iar Sârbă lu' Fanica Luca (cântată la la nai) ne încălzea sufletele. A fost un adevărat triumf instrumental, iar apoi ne-a delectat (fluier, caval, tâlv) cu Sârbă Cimpoierilor și câteva hore. Nu pot să închei acest portret muzica-literar
ARGEȘULE, PLAI DE DOR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350353_a_351682]
-
vom lua nimic cu noi în mormânt... Aceste gânduri m-au urmărit astăzi la fiecare...pas. Poate de aceea am simțit o tristețe apăsătoare în adâncul ființei mele și poate de aceea mi-am căutat un locușor unde să-mi ” răcoresc sufletul”... Singurul ”refugiu” pe care l-am descoperit astăzi, In această zi însorită de Mai, a fost o bancă în... Cimitir. Acest loc aduce la mulți dintre noi un fel de... frică și reținere; așa simt eu deobicei, însă astăzi
CÂND OCHII PLÂNG... de DOINA THEISS în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350391_a_351720]
-
mai departe?" Era emoționată numai că-i trecea prin cap acest gând, dar să-l mai și pună în practică! Aruncă pe față cu apa rece ca gheața, pentru a alunga aburii alcoolului ce-o cam amețiseră și să se răcorească. Se simțea ciudat din cauza păhăruțelor golite. Deliciosul lichid își făcea simțit efectul. Revenită în hol, nu a fost atentă ce ușă a deschis și s-a trezit în mijlocul unui dormitor elegant, cu un pat mare matrimonial pe mijloc, cu tăblii
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
NUFERI Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 847 din 26 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Să îmi adun nuferii de pe gândurile tale... Rămână doar oglinda sulfetului tău cald, Mai limpede ca cerul, privit ca printr-un fald... Să-ți răcoresc iar tâmplele prea goale... Sărutul meu să ți-l aștern pe frunte Și-apoi s-aștept hazardul să se-ntâmple... Pe-un strop de vânt... Pe-o pală de cuvânt... Doar degetele-mi să-ți atingă norii Și să-ți
NUFERI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349091_a_350420]
-
privi în jos, la problemele cotidiene, mărunte și neinteresante, după care, începe să respire și realizează că nu mai are aripi... Din când în când, zborul este reluat, ajutat de adieri de vânt, de norișori albi ce îți dezmiardă tâmplele, răcorindu-ți temerile. Cel mai rău este când picajul devine plăcut și pământul te primește înapoi cu palmele grele ale prezentului. Mira retrăia acum momentul în care a spus „DA” în fața primarului. Hotărâtă, plutind de fericire. Știa că și el simțea
7 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348625_a_349954]
-
ești, inteligentă ești și...mai ales tânără, încheie el vesel luând-o de după umăr, s-o conducă spre masă. Valentin Prisăcaru, plin de transpirație, având cămașa udă de ziceai că a trecut pe sub o streașină pe timp de ploaie, se răcorea cu un pahar cu vin alb abia umplut, vânturându-și prin fața ochilor batista, cât un ștergar de popă. - Măi Ștefan, unde ai găsit muzicanții ăștia că erau să mă omoare. - Tu îți pui mintea cu ei? Sau ai vrut să
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348592_a_349921]
-
mă tem de năvala fiorilor acestui straniu sentiment al dragostei. Dacă mă îndrăgostesc de el? Mă va iubi oare? Dar eu l-aș putea iubi?” - Caterina, vezi sălciile pletoase cum își apleacă brațele către oglinda lacului, vrând parcă să-și răcorească fruntea în apa rece a nopții? - Da, Ian! Privește lacul și vei vedea aștrii în adâncurile infinite ale apelor. Iar luminile de pe bulevard par niște făclii ce luminează calea întunecată a adâncurilor. Torțe ale trecutului... - Torțe ale prezentului... - Și torțe
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]
-
1264 din 17 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Tălpile mele au mărimea pantofilor ce îți poartă visul prin astă lume, Umerii mei au dimensiunea mângâierilor sub care au crescut brațele tale Emoția mea este freamătul sub care înălțimile cugetului îl răcorești cu valul de trăiri Degetele mele au farmecul atingerii sărutului minții tale asupra buzelor sub împodobitului grai, Cântecul meu? Îl scrie arpegiul echilibrului ființei tale sub emoția zilei. Referință Bibliografică: Forme / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1264
FORME de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349770_a_351099]
-
bluză de un roșu carmin, cu gulerul larg răsfrânt peste umerii săi atletici. Mâinile lungi, suple și puternice stăteau sprijinite de fereastra larg deschisă. Își ținea capul cu pletele sale ondulate în curentul făcut de viteza trenului, pentru a se răcori. Fără să vrea, Săndica îi admira brațele, trupul său robust și pieptul cu pectoralii dezvoltați, iar gândul o făcea să se înfioare de cutezanță: Cum ar fi oare dacă aceste mâini superbe ar investiga-o pe tot corpul, descoperindu-i
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
aminte că mai avea pe cap și un control de la Regiune privind modul în care folosea materialul seminal repartizat și implementarea rasei ameliorate a brunei de stepă în șeptelul C.A.P.-ului. A intrat în camera de baie să se răcorească un pic la chiuvetă și, după o toaletă sumară, și-a scos tot ce avea pe ea, luându-și doar cămășuța scurtă de noapte, ce abia îi acoperea fesele sale tari și frumos curbate. Nu-i plăcea să doarmă în
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
în hol și a așezat florile în apa proaspătă, pe noptiera din camera sa. A dat drumul radioului Bucium să cânte în surdină până face el cafeaua. Săndica a mers la baie să se spele pe mâini și să se răcorească un pic de pe drumul destul de lung de la fermă până în centru, unde locuia Mircea, și să-și aranjeze un pic ținuta în oglindă. Privi cu ochi critici imaginea ce se reflecta din oglindă, trăgând concluzia că este o imagine atrăgătoare și
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
din 20 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Petrecerea s-a terminat târziu în noapte. Nu reușea să adoarmă. Emoțiile prin care trecea, împiedicau somnul să-și facă apariția. Se ridică din pat, să deschidă fereastra. Aerul călduț adia ușor. O răcorea aducându-i puțină liniște. Privea grădina imensă cu pomi mici și iarbă deasă, bine îngrijită. Straturi de flori așezate strategic înfrumusețau aspectul. Felinarele împânzite pe domeniu luminau discret învăluind în mister curtea și conacul. Galopul unui cal se auzea apropiindu
MY LORD (FRAGMENT) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349908_a_351237]
-
se va apuca de secerat și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se scurgea îi răcorea pentru câteva clipe ceafa nădușită. Ziua era lungă și arșița mare, așa că fiecare strop de apă trebuia drămuit, să ajungă pentru tot timpu, cât va sta pe câmp. Era obosit și fără chef de muncă și îl durea tare spatele
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
grajd și le aruncă un braț de fân verde adunat din flora spontană crescută rară pe marginea drumurilor. Își aruncă pălăria din pai pe patul din polatră, lângă cămașa scorojită de transpirația din timpul zilei și se duse să se răcorească la uluc. Îi era foame și simțea nevoia să golească o strachină cu o zeamă caldă, apoi să se întindă un pic pe pat, poate adoarme, știind că la ora patru dimineața trebuia să se întoarcă să lege în snopi
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
și altele. În acest grup se afla și pilotul Paul Mitu, acum pensionar, eroul cărții cu titlul de mai sus. In timpul călătoriilor cu microbuzul la obiectivele turistice, la masă, la popasuri, seara la o bere (6$) pentru a ne răcori de zilele fierbinți sahariene, limbile se dezlegau, deveneam apropiați, începeam să ne cunoaștem: doctorul (fost coleg cu Ciomu), profesorul (eu), pilotul (d-l Paul) sau „comandorul”, nașu`, (Mihai, colegul de zbor al d-lui Mitu, tot pilot), judecătoarea ș.a.m.
RECENZIE MITU` LU MITU, ROMAN DE DRAGOŞ COJOCARU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348072_a_349401]
-
încotro fuge, plângea și se zbuciuma... S-a trezit din fuga ei în Valea Spânzurătorii într-o poieniță plină de flori, era tot liniște și tot întuneric... Se așeză jos lângă vizdurele unui izvoraș ce curgea din buza dealului... Își răcori fața, bău apă din căușul mâinii și culese flori de toate culorile... Se împodobise toată numai flori, flori albe, flori roșii, galbene, albastre, viorii... Se privi în oglinda apei, ce frumoasă era așa împodobită! Își despletise părul și-i venea
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
cu alte cuvinte vizitarea atelierului în care sunt fabricate obiectele din sticlă de Moser. Aici, sticlarii lucrează în condiții grele, într-o căldură copleșitoare, în schimburi de căte 8 ore (în acest timp, metoda cea mai bună de a se răcori este, evident, o bere rece ... Noi abia am rezistat în hala respectivă în jur de o jumătate de oră ... Gândiți-vă că în interiorul cuptoarelor în care sunt introduse obiectele lucrate, temperatura atinge 1000"C. În aceste 8 ore, cei 3
ATELIER DE STICLA MOSER de RUXANDRA CROITORU în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348247_a_349576]
-
aprinsă și cartea pe piept. Dimineața, când a trezit-o cocoșul cu cântecul său matinal, era obosită și o durea tot corpul. Parcă o bătuse cineva cu un mănunchi de nuiele peste tot. S-a dus la baie să se răcorească, să facă un duș rece și apoi să-și facă cafeaua. Proprietarii reușiseră să tragă apă în casă și să-și amenajeze un duș în camera unde era doar un lavoar cu ligheanul unde se spălau, transformând-o în baie
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
a văzut-o pe Eleonora așa de „topită” după noul partener, a simțit un gol în stomac, i s-au întunecat privirile și parcă nu mai avea chef de dans. Și-a luat partenera și au părăsit sala, să se „răcorească”. Cea care îl însoțea, nu știa dacă îi va oferi și trupul, pe când Eleonora îi era o ofertă la îndemână. Dădea vrabia din mână pe cioara de pe gard. Nu-i trecuse prin cap să se gândească și la sentimentele fetei
ROMAN CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347531_a_348860]