1,206 matches
-
gură scuipa printre dinți la un metru depărtare. El sta pe un scaun de lemn picior peste picior cu un aer neprietenos și pufăia și scuipa, și scuipa și pufăia. Ce vroești, îmi zise el cu un glas răstit și răgușit, ca dintr-o pivniță. Am venit să mă jăluiesc. Contra cui? Contra mea. No! ce-i asta? Am făcut o greșală, domnule, și vin să mă denunț eu singur, spre a-mi primi pedeapsa ce vei socoti că merit. I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să căutați!... Ei văzură steclind țevile puștei, auziră sunând cucoașele și imediat au rupt-o de fugă peste câmp, unul spre dreapta, celalalt spre stânga, dispărând în întuneric, iar în urma lor am putut prinde cu urechea numai câteva sudălmi 157 răgușite și neputincioase, care au trezit în deșert ecoul adormit al nopței. Apoi, ca să fie ei bine încredințați că arma mea nu era o jucărie, am tras două focuri în direcția lor, am ordonat jidovașului să deie bici calului și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de vântul care bate în școlile publice?" " Exact." "Are dreptate. Aici totul e călăfătuit.. Nu se simte nici cel mai slab curent de aer, numai dacă n-o veni vreun ciclon." Ochii lui Pussy surâdeau, batjocoritori, și vocea ei, cam răgușită, implica din fire persiflarea. "Aici e "Titanicul". În salon se dansează, în timp ce apa năvălește în cală." Prăjina bătu cu violență un ultim acord și se ridică: "Să trecem la altceva!" Perechile se despărțiră încet, cu părere de rău. "Ai vreo
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și unsuroase, în haine peticite, curgându-i la podele, cu cearcăne vinete sub ochi și pomeții obrajilor supți ca la Zosima din Frații Karamazov. În liniștea care se lasă anevoie, la insistențele repetate ale gazdelor, exoticul „director de conștiință” proclamă răgușit, citind dintr-o hârtie boțită, „eliberarea spiritului rus de canoanele comunismului și ale capitalismului depravat”. Asistența izbucnește în aplauze frenetice. Rusia își caută propria vocație și, pe acest drum presărat cu țepi și „cumpene metafizice”, firește, nu se poate lipsi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu se mai aude nimic. Se subînțelege însă că de dincolo, din lumea treziei poetului, gândirile îl urmăresc, ca o continuare a ideilor în planul nedeslușit al viselor. Dintre toate, se mai aude încă orologiul ticăind ca greier bătrân și răgușit, ca mai apoi să tacă și a mamei rugăciune -/ La gânduri sclipitoare un capăt ea le pune249. Basmele povestite de Raluca în somnu-mi mă urmează,/ Se-mbină, se-nfășoară, se luptă, se desfac, căci tot ce a fost cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
degete lanțul de aur de la gât, pe care îl tot răsuceam, cu ochii închiși, și întorc capul. Deși văd ca prin ceață, îl recunosc. E chiar Eduard. Se uită la mine zâmbitor. — Eu sunt Clara, îi răspund, cu o voce răgușită alunecând împotmolit printre sunete. îmi întorc privirea de la el. Iar tu ai venit cu Anda. — Anda m-a abandonat, îmi șoptește el complice. Dansează cu altul, a aflat că-i fiu de mare ștab și m-a lăsat baltă. Dansezi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dar am să încerc să vin, să aflu ce-ai făcut la concurs după o noapte albă. Numai să-mi spui unde și când! încerc să-mi revin. N-are rost să faci efortul ăsta pentru mine! mormăi, din nou răgușită. E prea complicat, Ed... Mă opresc. Nu pot să-ți spun Edi. Mai degrabă ți-aș spune Edo. Sunt fericită că am reușit să vorbesc fără să-mi mai tremure glasul. — De ce nu? Poți să-mi spui Edo, dacă vrei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să cred! Pe mine să mă aștepte băiatul ăsta atrăgător, sub această neavenită ploaie torențială de ianuarie? — Nu trebuia să mă aștepți pe ploaia asta torențială, mârâi eu apropiindu-mă cu stângăcie de el. îmi urăsc glasul care iar tremură, răgușit și băiețos, dar mai presus de toate îmi urăsc corpul anapoda, ca un trunchi de copac, care mărșăluiește țeapăn spre el. Eduard se apropie și el zâm bitor și-mi pune o mână udă pe obraz - parcă retrăiesc pe pielea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cel mai bine pe șleau: am talent la desen. Mai ales la portrete. Mă crezi? Aproape nimeni nu știe că eu desenez. Continui să-l privesc mută, ca lovită de trăsnet. — Aș vrea să te cred, îi răspund, cu glas răgușit. Dar mai întâi trebuie să-ți văd câteva desene, și pe urmă mai vorbim. — Am să-ți arăt, îmi răspunde el, aproape cu înflăcărare. Firește! Data viitoare când ne întâlnim îți voi aduce câteva desene. Numai să nu-mi ceri
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nonșalant, prin ceață, în punga de plastic, îmbrăcămintea și încălțămintea mea de la petrecerea Georgianei. E ca și cum i aș fi cedat identitatea mea pentru un timp și acum nu mai știu prea bine cine sunt. în fața blocului se oprește. îl invit, răgușită, să urce cu mine, să vadă unde stau. Dar Eduard mă refuză, are niște examene grele în zilele următoare și trebuie să tocească. Mare păcat, oftez eu în gând, și apăs butonul liftului, smulgându-i din mână, în ultima clipă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
realitatea, așa cum s-a întâmplat adineauri, când m-a tras Eduard de mânecă, dorind parcă să nu mă piardă, totul s-a tulburat în mine și iar am devenit nesigură pe tot și pe toate. Accept propunerea lui cu glas răgușit și-i spun că termin la 2. Mă îndrept spre clasă complet răvășită de gânduri cețoase și apăsătoare. Am găsit-o pe Georgiana în bancă, de vorbă cu Leni. M-a înfuriat teribil s-o văd pe Leni în locul meu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
m-a întrebat, în timp ce îmi curăța rana cu vată îmbibată în nu știu ce soluție, îngenuncheat în fața mea. Vvrei să ți a-duc un ccal-mant? Mă doare sufletul, Bobo! Vreau un calmant pentru suflet! Vreau să-l văd! am șoptit cu glas răgușit. Trebuie neapărat să-l văd! Vreau să merg la spital să-l văd! Bobo a tăcut pentru o vreme - mie mi s-a părut că o vreme nesfârșită. Apoi mi-a spus că Eduard e decis ca până la vindecarea completă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Bbănuiam eu ccă ești su-pă-rat pe Cclara, ccare ți-a prezis în scris ccă-de rea! a încuviințat Bobo. Ddar cchiar nimeni alt cineva? Eduard tăcuse, cu ochii pironiți asupra lui Bobo. în minte îi revenise deodată chipul Clarei. Glasul ei răgușit. Foaia de hâr tie cu textul ăla de neînțeles. — Ce treabă am eu cu Clara? bombănise el, ceva mai potolit. N-am treabă cu nimeni... Să mă lase naibii toți, deocamdată! Inclusiv Clara! Cine mai are chef să facă pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Ceva semănând cu un chip de fată cu păr ondulat și cu ochelari. O imagine neașteptată îi răsare în minte lui Eduard. Un chip de fată cu ochelari și cu păr zburlit. Ochi cercetători și iro nici în spatele ochelarilor. Glas răgușit și tremurător. Buze strânse mereu cu încăpățânare. Și o minte foarte ascuțită și cla ră. Clara. Copilul își îndreaptă spre el ochii cenușii și îl măsoară curios. Apoi se ridică brusc și o ia la fugă către un bloc de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de concretă și ispititoare. Bobo se anină cu privirea de portretul Clarei. De creștetul inundat de viziuni și de pupilele care, în mod ciudat, priveau înăuntru, în loc să privească în afară. îi era dor de ea. De glasul ei răstit și răgușit, de ochelarii ei caraghioși și de părul ei zbur lit. De mișcările ei stângace, de tresăririle ei nebănuite, ca și cum vedea mereu ceva ce altora le scăpa. Deseori vorbea cu portretul Clarei. Chiar îi vorbea. îi povestea despre iubirea lui și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nesigur. Poate o să vorbim mai multe atunci! Bobo încercase s-o convingă să se mai întâlnească măcar o dată în parc, să-i dea jurnalul înapoi, cu toate că nu apucase să-l citească. — E al tău, Bobo! îi replicase ea cu glas răgușit. Ți l-am dăruit încă de când ți l-am adus. Fă ce vrei cu el! Pentru mine nu mai are valoare. în seara asta, când îl sunase Edi, Bobo tocmai contempla por tretul Clarei. Voia să se umple cu imaginea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
brusc și pentru ea. Plecase fără să-și ia rămas-bun de la nimeni. Totuși, strigă Eduard în receptor, aproape înfuriat, nu se poate să fi dispărut așa, hodoronc-tronc, în eter! Bobo tăcu îndelung. — Țțți-am spus, ddoar!... se bâlbâi el, cu glas răgușit. Ccclara a ddis-pă-rut! Avea o exasperare în glas care îl făcu pe Eduard să tacă. La urma urmelor, nu era vina lui Bobo că în timpul vacanței de pri măvară Clara dispăruse, cu tot cu familia ei. — Mai în-cerc, E-di, ce-ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
suavă în urechile lui. Ești singur? Pot să intru? Era agitată și îl scormonea cu ochii ei adânci prin oche lari. Avea o pungă de plastic în mână, pe care o tot bâțâia pe lângă șold. — Sunt sin-gur, o liniști Bobo, răgușit. Tata e la spital și Edi nu mai vine prea curând. — Aha! rosti Clara, scurt. începu apoi să turuie, ca o bandă de magnetofon: — De când m am mutat în partea cealaltă a orașului, n-am mai fost pe aici, iar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
căzuse brusc în cameră, Bobo nu știa pe cine ura mai mult: pe Edi, pe Clara, sau pe sine, handicapat și incapabil de luptă cum era. Se aștepta la orice reacție din partea Clarei, dar ceea ce rosti ea cu un glas răgușit, aproape de nerecunoscut, îl înțepeni în poziția lui caraghioasă, gârbovit asupra rucsacului, gata parcă să intre cu totul în el: — Ce-i cu schița aia de portret de pe scaun, Bobo? Bobo se ridică cu greutate și se întoarse cu fața spre
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ridică cu greutate și se întoarse cu fața spre ea, pri vind-o mut și simțindu-se privit de ea până în străfunduri. Un scâncet neauzit i se opri în gâtlej. într-un târziu, Clara își drese glasul, continuând să vorbească la fel de răgușit. — Până de curând mi se părea că lucrul cel mai fascinant care mi se poate întâmpla este să înclin după bunul meu plac balanța dintre ficțiune și realitate. Realitatea mi se părea un fleac căruia îi pot face oricând față
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-l îndeplinesc... Și pentru că eram topit după una din grup, de care abia mai târziu mi-am dat seama că nu făcea nici cât o cea pă degerată! — Și a trecut 1 Mai? întrebă Clara, pe neașteptate, cu un glas răgușit. își duse mâinile la gât, pipăindu-și lanțul - dintr-odată i se păruse că pierduse lanțul sau pandantivul de la gât, dar apoi își aminti la fel de brusc că nu avea nici un pandantiv, nu purta pandantive sau medalioane la lanțuri. Ion Ionescu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
alte apucături mai aveai! Până la urmă, ai făcut mai bine că ți-ai scos din cap toate aiurelile alea, ascultă-mă pe mine! Mai bine-așa! Mai bine fără prea multe amintiri! — Poate că ai dreptate, rosti Clara, cu glas răgușit, după o scurtă tăcere, privind tot înainte. în noapte aceea, Clara nu reuși să adoarmă deloc. Stătea în tinsă în pat, nemișcată. Domnul Ionescu dormea dus, cu spatele la ea, încovrigat sub plapumă. Veniseră acasă pe la mie zul nopții, pentru că a doua
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
asta o întinerea vizibil. Deschisese șifonierul și începuse să cerceteze interiorul cu privirea încruntată. — Spune-mi sincer, Clara, îți dorești ceva? întrebase, pe ne așteptate. Clara tresărise, surprinsă. — Nu prea știu ce îmi doresc în prezent, răspunsese ea, cu glas răgușit, după o destul de lungă tăcere. înainte vreme știam sigur ce-mi doresc. Acum... m-am cam săturat să-mi făuresc pla nuri mărețe și intangibile. Eșecul e prea dureros... Ca o pră bușire când dorești o înălțare... Escaladezi ce escaladezi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se așeză, ostenită, pe buturugă, observând abia atunci o carte lângă ea. își scoase ochelarii din buzunar și deschise cartea, începând să citească din ea înfrigurată. Răsfoia pa ginile din ce în ce mai nerăbdătoare, aproape cu furie. „Nu se poate“, murmura cu glas răgușit și tremurător. „Nu se poate!“ Furia îi creștea incontrolabil și în curând nu mai suportă și aruncă din mână cartea cât colo, în noroi. își aruncă și ochelarii, mânioasă, și se pipăi frenetic pe obraz. Nu se recunoștea. Nu-și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din mână cartea cât colo, în noroi. își aruncă și ochelarii, mânioasă, și se pipăi frenetic pe obraz. Nu se recunoștea. Nu-și recunoștea pielea, nu-și recunoștea pomeții, nu-și recunoștea forma ochilor și nu-și recunoștea nici glasul răgușit, care continua să murmure: „Nu se poate! Nu mai sunt Clara Martin, sunt doamna Ionescu. Clara Martin a murit!“ Dintr-odată, stropi rotunzi, mari și grei se năpustiră asupra ei. Ploaia cădea cu o violență înfricoșătoare. Copacii gemeau îndoiți de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]