1,548 matches
-
Te văd în amintiri cum ne zâmbeai, Chiar și atunci în clipe de durere. Cu-o lacrima, furiș, ne mângâiai, Cu sufletul... și sfântă lui tăcere. Aș vrea să pot în vise să te țin. Că ține mama... să-mi răpun necazul. Să cred doar în speranțele ce vin Și-n lacrima ce-mi mângâie odrazul. La tine mama... doruri de se frâng, Tu ști să le acoperi cu tăcerea. La tine mama gândurile plâng Dar numai tu le-mpartasesti durerea
LA TINE MAMĂ ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348101_a_349430]
-
Grandiflora”) este mai elaborată și mai topită în materia epică Grigore Dănuț, șeful stației CFR Bobeni, își așteaptă cu nerăbdare părintească fiica pentru a petrece sărbătorile de iarnă. Frosica este cel mai mic dintre cei șase copii (ceilalți au fost răpuși de boală) și ar fi ajuns acasă fără nici un fel de incident dacă ochiul stâng al lui Dănuț nu s-ar fi zbătut a nernorocire: „Niciodată lui Grigore Dănuț nu i se făcuseră semne atât de amarnice ca-n ziua
EFECTUL OEDIPIAN LA GIB.MIHĂESCU, ESEU DE PROF.FLOREA NEAGOE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348134_a_349463]
-
ea a țipat la el, ca să îl prevină și să îi dea curaj. Probabil, stresat de țipăt, leul s-a răsucit în timpul saltului și a agățat cu ghearele jugulara dresoarei. Sub ochii spectatorilor, artista de circ, Elena Țipa a fost răpusă, pierzând până la ultima picătură, tot sângele, prin artera străpunsă. Leul se spune că a vegheat lângă trupul neînsuflețit, parcă umanizându-se și parcă plângând, îndurerat de nenorocirea comisă fără a fi fost vinovat...! După această întâmplare el nu a mai
FRAŢII TARZAN. CORIFEI ÎN ARENA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347614_a_348943]
-
cu răutate de contemporanii noștri „cățeaua nerușinată”, din clipa în care soțul ei, Paris, părăsește câmpul de luptă și se refugiază ca un laș în palatul său din Troia. „Mi-ai și venit din război, mai bine piereai acolo, Biete, răpus de acel cere-mi fuse bărbat înainte. Tu te mândreai altădată că-l poți dovedi pe Meneleau Oricum te-ai bate cu el, cu virtute, cu brațul, cu lancea. Hai și poftește-l acum din nou pe viteazul Meneleau Și
AGONIA UNIUNII EUROPENE (5) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/347557_a_348886]
-
e de viață. Îl rogi pe tata, pe șoptite, albe chemări. Ai vrut să fii ieri, poate și azi, dar mâine îți e greu. Soarta m-a dăruit să-ți fiu aur în țărână. Lacrima mea, de drag, boala să răpună. Cuțit, între dinți, anestezic pentru suferinți. Ce am fost, ce sunt, ce-ți voi mai fi mamă? Mă lupt cu oglinda pentru anii furați atunci, când abia-nvățasem să simt iubirea de tată. Tăvălită-n dureri, genunchii strânși pân-la gură
BUCHET PENTRU MAMA... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350050_a_351379]
-
mai tare nici decât Arthur Rimbaud, nici decât Oscar Wilde, nici decât alții. Sunt un biet muritor supus păcatului. Dar, refuzând toate aceste tentații și rămânând singur cu contemporaneitatea, închis într-o cameră ca de azil, voi sfârși altfel decât răpus de propriile gânduri, dormind dus sau luând antidepresive? * M-am torturat multă vreme astfel. Nu puteam găsi o ieșire rezonabilă din această dilemă. Viitorul paradisului promis poate fi foarte departe. Tortura prezentului îndeamnă la evadare în plăcere - sau la cădere
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
intră în delir. Se crede un mistreț încolțit de hăitași. Oricăt încearcă să se abată pe poteci lăturalnice tot este adus în bătaia puștii. Ultimele resurse devin o încordare ca pentru a sări în întâmpinarea glonțului dorindu-și să fie răpus cât mai degrabă. Este închis în camera de arest unde i se coboară „țambalul” pe care va avea să doarmă. Gornistul batalionului sunase ora stingerii. Lumina din arest nu va fi însă stinsă. Se ghemuiește pe țambal simțind acut disconfortul
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
Octavian Goga) În zilele care au urmat după trecerea mea prin Roșia Montană am rămas aproape complet atașat de ea. Mă obseda insistența companiei „Gabriel Resourses”, care de 15 ani urmărește, pândește și atacă vicios Roșia Montană pentru a o răpune și a devora-o. Mă obseda comportamentul unei părți din mass-media românească ce se prostituează la solicitarea gabrielenilor și ca foarte mulți ce cunosc ce fel de guvernanți avem văd cei treizeci de arginți cu care au trădat Roșia Montană
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (8) – DIN NOU LA ROŞIA MONTANĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365141_a_366470]
-
de necaz. Destăinuirile făcute cu fereală, trunchiate de teamă, își găseau acum semnificația în tristețe. Înțelegea că ceva malefic, împotriva căruia nu i te puteai pune, se revărsase asupra oamenilor. Totuși, acea dezlănțuire devastatoare părea să se fi potolit. Fusese răpus dușmanul de clasă sau exista o explicație mult mai plauzibilă? * “... desigur viața mea, desfășurată în partea ei cea mai intensă într-o epocă de puternice contradicții sociale, n-a fost lipsită de nesiguranțe ale orientării și chiar greșeli. Dar a
VI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365163_a_366492]
-
Acasa > Stihuri > Momente > ASTĂZI ESTE 1 MARTIE Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 426 din 01 martie 2012 Toate Articolele Autorului pentru prima oară-n viață un dor de mine m-a răpus o săgeată e înfiptă exact sub umărul meu stâng parchetu-i inundat cu sânge genunchii nu mă mai ascultă sunt prea ușor și mă ridic lăsând arvună-un trup de lut deodată nu mai știu ce sunt ori pană, vânt sau
ASTĂZI ESTE 1 MARTIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365249_a_366578]
-
încăpere în care marele George Bacovia dormea, crea și își savura clipele, privind pe fereastra din curtea lui cea mică! Își întoarce privirea spre cel ce stă întins peste velințele călduroase, de care nu mai are nevoie acum. E palid, răpus de suferința și de singurătatea visurilor neîmplinite, dar și de bucuria de a-și fi lăsat o adâncă urmă a trecerii sale prin lume. Îi atinge fruntea, coborând cu degetele sale înghețate și învrăjbite de dorința de a-i confisca
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
că-i cinste. Nu ei îi sărbătoresc veacul de nemurire. Legat de aceasta, în amintirile sale, Octavian Goga, arată sfaturile ce i le dădea nenea Iancu: „Ți-am spus de-atâtea ori, nu te mai bate cu proștii, că te răpun... Ce crezi tu, pe urma cui am suferit eu în viață? Pe urma deștepților? Prostia, suverana prostie, e totdeauna mai tare. În zadar lupți frumos cu tăieturi fine de floretă, el lovește greu cu lăstarul în moalele capului. Și în
ANUL CARAGIALE de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364916_a_366245]
-
imensitatea variațiunilor de ritmuri și vibrații cosmice, într-o uriașă Simfonie a Durerii și Fericirii umane”. Am citat, din memorie, din opera lui Vasile Pârvan, un savant român, genial, preocupat îndeosebi de arheologie, preistorie și istoria civilizației greco-romane, care moare răpus de o moarte stupidă, la varsta de doar 45 de ani, într-o banală operație de apendicită. Așadar, să ne trezim odata cu toții din amețeala asta de manipulare genetică, a istoriei celei mai mari înșelătorii umane, prin „programul” de „deprogramare
SCRISOAREA NR.144 ( PARTEA ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364889_a_366218]
-
ura și dispețul în gânduri de bine și fapte dăruitoare? Unde sunt zâmbetul fratelui și sărutul speranței? Dă-mi Doamne anii zâmbetului senin pe care-l adresam trecătorului îngândurat sau copleșit de durere. Mă voi înapoia în timp și voi răpune spiritul răului spre a aduce în schimbul lui elogiul bucuriei Tale. Si dacă reîntoarcerea mea este pecetluită de Tine, dă-mi măcar forța lucrurilor de bine spre a răsării în puterea adevărului pur și a desvălui răul învăluit precum foile legumelor
RUGA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366352_a_367681]
-
care le puneai pe fugă ieri, iar astăzi te aduc la disperare ? Hei,trupul meu,cum de-ai ajuns banal și-arăți de parcă-ai fi-n ultimul hal, cărându-te cu greu printre mizerii și umilința de-a fi fost răpus, de ce te lași spre deznădejde dus și de-orice junghi,oricât de mic, te sperii ? Hei,trupul meu,nu simți în tine cum sufletul este tânăr și acum ? Iubind cum am iubit Iubind cum am iubit de când mă știu nu
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365591_a_366920]
-
totuși? - Am fost lăsat la ușa unor oameni săraci. Părinții mei adoptivi m-au crescut ca pe propriul lor fiu. De atunci hoinăresc prin lumea largă. - Și Contele, Contesa, unde sunt? - Vânătorii de vampiri au atacat castelul. Contesa a fost răpusă. Contele a scăpat, apoi m-a căutat, m-a găsit, dar m-a lăsat să trăiesc printre oameni. De durere, a ars palatul și a părăsit castelul, iar acum trăiește într-o grotă în Munții Apuseni. L-am vizitat de
XX. PRINŢUL MISTERELOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365653_a_366982]
-
alături de cele rusești și au zdrobit balaurul otoman al răsăritului. Mulți oșteni s-au prăpădit atunci... Noaptea mă plimbam printre cadavre și mă minunam de urgia care trona în jur. - Și nicio clipă nu te-ai temut că vei fi răpus? - Ai uitat că am două vieți? Doar inima trebuie să mi-o feresc. Acesta-i marele secret! Vampirii pot fi uciși doar dacă le străpungi inima. Numai așa puteam pierde ambele vieți. Chiar dacă muream ca om, rămâneam vampir! - Și nu
XX. PRINŢUL MISTERELOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365653_a_366982]
-
de un glas masculin sau de o proiecție a dorinței autoarei: „Între cer și pământ mai caut răspuns,/ O toamnă în care dureri am cules/ Iar tu fără urmă să pleci ai ales/ Și toarce-n neliniști un vers nepătruns.// Răpus de poveri într-un dor ne’nțeles/ Mai tremur în palma tăcerii ascuns,/ E rece pustiul în care-am ajuns/ Căci doar amăgirea suspină-n eres.// Cum lunec spre iarnă cătând propriul Eu/ Rămân prizonier, iar tu un destin,/ Mi-
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
-și construiască o casă. Rămasă văduvă destul de tânără (bărbatul îi moare în primul război mondial, acțiunea petrecându-se în anul 1916), se căsătorește a doua oară cu Gheorghe cu care are 3 copii. Dar, ca un făcut, și acesta moare răpus de boală, rămânând văduvă la numai douăzeci și nouă de ani și cu trei copii. Viața ei plină de greutăți trece odată cu frumusețea, nu se mai căsătorește-deși femeile din sat o sfătuiesc să facă acest pas- se resemnează, spunând: “Fiecare
CRISTINA CREŢU ŞI FARMECUL POVESTIRILOR SALE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366188_a_367517]
-
morminte și se ia la bătaie cu oștenii. CĂPITANUL ARNĂUTU:Nu-s ființe umane! Inima! Loviți-i în inimă! Unii cu săbiile le taie capetele, iar alții în urma lor le străpung inimile cu țepușele. În cele din urmă vampirii sunt răpuși. Oștenii îi aruncă în coșciuge și îi acoperă cu pământ. Odată treaba terminată vânătorii se privesc unii pe alții cum sunt mânjiți de sângele împroșcat de la vampiri. CĂPITANUL SASU:Să căutăm un izvor să ne spălăm. Oștenii încalecă și se
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
vis și-n gând de drag Cu resemnarea unui călător pierdut Ce-abia se sprijină bătrân într-un toiag Pe ultimul lui drum prin mlaștină și lut... Te strâng de drag, iubito, în brațe și în vis Cu alinarea leului răpus de o leoaică Ce puii apărându-și, iubitul și-a ucis Când seara plânge trist o balalaică... Te strâng de drag, în vis și-n gând, iubito, Cu desfrânarea poftei dorului carnal, Cu patima iubirii ce n-ai împărtășit-o
TE STRÂNG de ROMEO TARHON în ediţia nr. 777 din 15 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351903_a_353232]
-
vino și mai treci să-mi cânți și veșnicia și dorul de izvoare. de n-ar mai veni toamne, eu sigur aș rămâne, să-ți cânt doina și dorul cu glasul trăgănat, când văd că moare frunza și frigul mă răpune mă doare plânsul tău , de nu e cu bănat. rămâi că înfrunzesc în dulcea primăvară și ușile-ți deschid să vii ca să mă vezi, palatul meu e veșnic și nu e prima oară când hoinărind prin mine aevea tu te
DIALOG de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351914_a_353243]
-
secund de singurătate și lipsă după o viață cu bogății, ori o viață secundă după irosirea pe străluciri fără miez? N-ar fi drept să judece nimeni aceasta și nici n-ar putea-o face! Doar îngerii care i-au răpuns, plângând în lacrima artistei! S-a născut pe 17 aprilie 1955, în comuna Urecheni , județul Neamț . Fiică de preot a primit o educație exemplară de la părinți. Drumurile ei alese au fost ale muzicii, încât a urmat Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIŞTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352334_a_353663]
-
tăia limba! Personalitatea colerică a lui Casandru nu permitea o astfel de insultă. Neținând seama că e privit de regele căruia îi jurase credință se repezi la doctor cu spada șuierând pregătită, formă un arc de cerc, gata să-l răpună, țipând: - Nu primesc ordine de la tine javră! Bagoas eunucul credincios ce-l păzea pe Alexandru se interpuse între cei doi la timp. Lama sabiei lui încovoiate o blocă pe cea macedoneană a lui Casandru cu un scrâșnet ce aducea neîndoielnic
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
azi vin către tine, ca să-mi alungi, ca la un semn, melancolia ce arde-n mine, cu veredele-ți cuțit din lemn. Cu roșu, verde și gălbui, o să-mi alungi păreri de rău, căci asta este rostul tău, melancolia s-o răpui. La tine n-am venit de mult, deși atâta te iubesc, tot tânără tu ai rămas, iar eu mereu mă ofilesc. Dar voi veni la primăvară, pe când copacii-ți lăstăresc, și poate tot la fel ca ei, învăț și eu
PĂDUREA, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352434_a_353763]