1,169 matches
-
să fie mai mare de 15o C: roșiile nu cresc altfel). O verandă sau o încăpere bine luminată vor fi foarte potrivite pentru așa ceva. Așteptați zece zile înainte de a vedea apărând plantele. Nu le păstrați decât pe cele mai viguroase: răriți plantele, punând o singură roșie într-un ghiveci. Răsădirea La sfârșitul lui aprilie sau la începutul lui mai, imediat ce tulpinile plantelor vor avea trei sau patru frunze, răsădiți-le lăsând între ele un spațiu de 50 de centimetri și punând
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
lumină (totuși nu prea puternică) până la apariția primelor frunze. mărar Când apar primele frunze, înlăturați folia și așezați ghiveciul pe pervazul unei ferestre, păstrând pământul la un nivel de umiditate potrivit. Când plantele ating între 8 și 10 centimetri înălțime, răriți-le, păstrându-le doar pe cele mai viguroase. Mărarul nu suportă să fie replantat deoarece sistemul lui de rădăcini este foarte fragil. Dacă trebuie totuși să-l mutați dintr-un loc în altul, faceți în așa fel încât odată cu planta
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
boli și la paraziți De reținut Puteți congela frunzele pentru a avea busuioc la dispoziție tot anul. busuioc Busuiocul* este un condiment care nu ridică probleme deosebite. Îl puteți semăna din momentul în care temperatura depășește 18o C. Apoi, veți rări plantele, lăsând o distanță de 20 de centimetri între ele. Veți aduna frunzele în funcție de necesități, între iunie și octombrie. Unele specii de busuioc sunt mai degrabă destinate cultivării în ghiveci, pe balcon. Informați-vă la pepinieră. Știați că? Busuiocul este
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
fără probleme, care crește foarte repede și ușor. O puteți cultiva în lădiță, fie înăuntru, fie afară. Spanacul Împreună cu copiii, îl veți semăna pe lungimea rândului, toamna sau primăvara. Imediat ce plantele măsoară mai mult de 3 centimetri înălțime, îl veți rări, lăsând o distanță de 10-12 centimetri între plante. Foarte important: spanacului nu trebuie să-i lipsească niciodată apa! Fasolea Marele avantaj cu privire la fasole este că își parcurge ciclul de viață în timp record. O observare continuă le va permite copiilor
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
Sfecla Îi veți putea grăbi încolțirea lăsând boabele cîteva ore la înmuiat în apă călduță. Semănați sfecla pe un teren cu pământ bogat și ușor: semințele trebuie îngropate la 2 centimetri adâncime. Când veți observa că plăntuțele au câteva frunze, răriți-le, lăsând o distanță de 20 de centimetri între ele. Udați cu regularitate sfecla în perioada de secetă: are nevoie de umiditate. Castraveții Iubește căldura și apreciază pământul bogat. Castraveții se seamănă în cuiburi: săpați găuri nu prea adânci, situate
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
din 1947, ultimul de altfel, adună articole puse sub semnătura lui Gh. Gheorghiu-Dej, P. Constantinescu-Iași și N. Popescu-Doreanu. Dispariția publicației, ca și încetarea, după un timp, a activității Asociației Franța-România, era inevitabilă în asemenea condiții, deoarece colaborările din exil se răriseră sub invazia propagandiștilor comuniști de la București și de la Paris. N.Fl.
CAHIERS FRANCE-ROUMANIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285997_a_287326]
-
m-ar sorbi într-însul?” Întrebarea desfide orice limitare. Ea fisurează logica textului („Tu, care n-ai coborât niciodată/ spune-mi/ punctul, când e mirare?/ Și când întreabă?/ Când se suspendă?”), dezvăluie dependența teatral-absurdă a universului („Senină sfială albind ne rărim/ În numele marelui mim/ În numele marelui mim îndoială/ În lacrima lumii cuminte plutim/ din gura amară a marelui mim/ Ies stoluri de păsări și nori dau năvală”) și face să vibreze mirarea între afirmație și negare: „Te voi goni cu gură
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
ascunse în viroage, cât și mireasma uscată a câmpurilor care răspândeau căldura zilei. Nu se lăsase încă noaptea, înspre apus cerul își păstrase nuanța de violet transparent, dar mai cu seamă, foarte aproape în fața lor, desișul pădurii începea să se rărească, anunțând spațiul liber al câmpiei și drumul ce ducea la Dolșanka. Nikolai își drese glasul și începu să murmure întrebări și răspunsuri pe care le pregătea la întâmplare, temându-se că va fi iscodit, în legătură cu apariția sa subită, de vreun
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
care străjuise primul coborî de pe opust. își trecu mâna prin păr și băgă de seamă că nu mai are căciulă. - S-a dus ? S-a dus ! constată un glas de lângă el. Satisfăcut, răsună răspunsul unei blagoslovenii. De sus șuvoaiele se răreau, căci norii erau mai ușurați. Plini de glod ca niște draci, oamenilor le sclipeau dinții. - Păzea ! izbucniră deodată glasurile. Purtată de val, o plavie aducea sub ea o babă groasă, adică, scurtă și fără crăci, o răchită. Se iscă zarvă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
gravitației pământului, care le primea în îmbrățișarea ei dură. Bărbații căutau la fiecare colț de stradă și întrebau pe toată lumea: "N-ați văzut un bătrânel, cam de un metru jumate, chel și cu perciuni albi? Purta mereu un cojoc albastru, rărit de vreme". Dar nimeni nu vedea nimic niciodată, pentru că majoritatea căuta o persoană cam cu aceleași caracteristici. Au fost luni îngrozitoare! Într-un final, când destui și-au găsit sfârșitul într-un mod sau altul, Guvernele au dispus hrănirea maselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în cu totul altă parte, iar Corvium știa lucrul ăsta. Gloanțele se tot auzeau cum loveau fie un copac, fie cum se prăbușeau în pătura zăpezii. Se auzi din nou bubuitura mai puternică și tirul din apropiere parcă se mai rărise. Împușcătura se auzi iarăși, mai aproape, mai tare! Se puteau auzi, pe aripile vântului, strigăte și urlete deznădăjduite. Erau ordine care nu puteau fi înfăptuite! Un zumzăit începu să se audă de pretutindeni. Se transformă rapid într-un țiuit gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de întruniri a primăriei și doi dintre Vagabonzi îl însoțiră, așa cum făceau totdeauna. La ieșirea din curtea reședinței, în poarta grădinii ninse, stătea un om de un metru optzeci, destul de slab, cu părul încărunțit pe alocuri și dând să se rărească, mândru și îmbrăcat în mantia cenușie ornată cu flori argintii de iederă pe umeri. În dreapta sa, ținându-se de mână, stătea o femeie aproape la fel de înaltă ca și el, zveltă, cu părul negru și lung și ochii de un verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu Nordul înghețat. Așa se face că nu dură mult până când ușile albe ale Sălilor din Oman fură deschise, iar înăuntru păși nimeni altul decât Gregory Allston însoțit de doi paznici imperiali. Avea părul încărunțit, care începea să se și rărească. Ochii îi erau adânciți de oboseală și avea cearcăne negre în jurul lor. Fruntea îi era încrețită și își încorda din când în când pumnul stâng. Purta un costum bleu închis pe care nu l-a mai dat jos de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Costurile întregii armate și mai ales ale campaniilor din Germania nu se plătesc numai din veniturile provinciilor de fron tieră. — Mi se pare normal, ridică agasat Augustus din umeri. De ce să nu contribuie și bogatele provincii senatoriale la costul apă rării granițelor de pe urma căreia profită cât încape? Libertul lasă capul în piept. — Ce-i? îl ia la rost împăratul. — Locuitorii din unele regiuni, cum ar fi Africa, Asia sau Boeția sunt foarte recalcitranți când e vorba să-și plătească taxele. Cei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
reci ca două slo iuri de gheață. Sub mina încruntată, bătrânul împărat reușește cu multă gre u tate să-și ascundă încântarea. Speră din tot sufletul ca vor bele sale să ajungă la Livia. Inima îi tresaltă la gândul dispe rării care o va cuprinde. Poate că spaima o să-i fie sfetnic mai bun decât în găduința de care a dat dovadă față de ea și de intrigile ei interminabile. Îl depășește pe Fulcinius și trece mai departe. Abia după aceea lasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vremii nu pot să te cuprind. {EminescuOpI 214} CE TE LEGENI... Ce te legeni, codrule, Fără ploaie, fără vânt, Cu crengile la pămînt? De ce nu m-aș legăna, Dacă trece vremea mea! Ziua scade, noaptea crește Și frunzișul mi-l rărește. Bate vântul frunza-n dungă Cântăreții mi-i alungă; Bate vântul dintr-o parte - Iarna-i ici, vara-i departe. Și de ce să nu mă plec, Dacă păsările trec! Peste vârf de rămurele Trec în stoluri rîndurele, Ducând gândurile mele
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
aveam încălțăminte. Eram tineri și frumoși, Veseli, harnici, curajoși, Nu știam de tratamente Și nici de medicamente. Ne duceam în ospeție, Mai trăgeam câte-o beție, Era veselia-n toi Fără griji, fără nevoi. Dar încetul cu încetul S-a rărit și cu banchetul. Au venit griji și nevoi, Haine și ghetuțe noi. Geaba ai bani și de toate Dacă ai dureri de spate. Nu mai este tinerețe, Vai de tine, bătrânețe!
Nostalgie by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83193_a_84518]
-
dintre ele e și Denistepe (dealul mării) asemenea unei jumătăți din acoperișul unei case năruite. Din șesul ca-n palmă, urci cu mâinile în buzunar, așa de domoală e coasta aplecată. O mantie de stejari piperniciți o acoperă, tot mai răriți pe zi ce merge. La tot pasul dai de broaște țestoase; ca și la Beștepe, sunt în mare număr. Cum te simt au un sâsâit de gânsac înfuriat, își trag capul și labele în covata osoasă și nu le pasă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
visele erau stranii. La sfârșitul lunii martie m-am externat și, după aceea, migrenele m-au mai ținut șase luni. Și când munceam la firmă aveam durerile astea de cap. În spital aveam dureri întreaga zi, apoi s-au mai rărit - le aveam numai după-amiaza. Era o durere acută. Nu era chiar insuportabilă, însă aveam febră și mă simțeam rău. Aceleași simptome cu cele prezentate la ședința victimelor atacului de la televizor. Nu aveam febră mare - 370C cu câteva liniuțe. Îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mi s-a îmbrehăit de acest vodevil! O adevărată grădină zoologică, în care Leo, jivina mea pe rotile, cheală și umplută cu paie, părea cea mai decentă vietate. Poate de aceea, simțind cât de tare îi disprețuiesc, clienții s-au rărit peste măsură. Legea fiecărui negustor, de a nu mânca de dimineață până nu-și face safteaua, nu mai putea funcționa. Aș fi rămas nemâncat zile întregi. Un plictis nesfârșit m-a făcut să-mi imaginez diferite experiențe. Având de a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
morți stranii și neștiute. Apoi insecta morții a început să devoreze seva copacilor și plantelor din grădină, care păliră și se veștejiră ca pârjolite de flăcări. Vestea, luând forme și dimensiuni ciudate, se răspândi în împrejurimi, clienții începură să se rărească, până când nimeni nu se mai încumetă să-mi treacă pragul... Atunci am citit în gazetă de tine și te-am chemat... Azi dimineață, vrând să scot apă din fântână, la capătul lanțului, în locul clădirii, mi-am găsit fiica umflată de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
auzul i se ascuți până prinse foșgăitul bălos al melcilor pe urechile de elefant ale brusturilor. Când întunericul se destrămă, lăsând loc unei palide lumini de jad, Bătrânul zări scara la câțiva pași de locul în care zăcea. Treptele se răriseră și mai mult, rămânând doar câteva și acelea șubrede, făcând urcușul aproape imposibil. Deschiderea bruscă a ușii ridică praful de pe podele. Din aceeași poziție ca în urmă cu câțiva ani, Bătrânul privi cum colbul plutește suspendat, așezându-se leneș pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și apoi le-au trimis ajutoare. Printre ajutoarele care nu au lipsit, au fost păturile infectate cu variolă, în urma căreia populația de piei roșii a scăzut așa de drastic, încât nici în cinci sute de ani nu reușeau să-i rărească folosind armele. Ca să nu le piară sămânța de tot, au lăsat vreo câteva „rezervații” ca la animalele protejate, în care stau cei rămași, ca într-un țarc ce permite o oarecare libertate de mișcare. În zilele noastre nu se mai
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
trezească numai oroare fugarilor, care făcuseră gol în jurul lui și căutau la el pe sub sprâncene, evitând să-i întâlnească privirea piezișă, chiar amenințătoare, acum că simțea că i se apropie din clipă în clipă eliberarea. La intrare, însă, loviturile se răriră, începeau să fie aplicate cu tot mai puțină convingere și, în sfârșit, încetară: barbarii preferaseră, pentru moment, să meargă să caute pradă în altă parte. Câțiva oameni se îngrămădiră atunci în jurul lui Clemantius, întrebându-l cu însuflețire ce era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-vă iarăși în ordine unitățile, alcătuiți dispozitivul de apărare al taberei și aveți încredere în mine. Tăcu, în sfârșit, și, cu un gest energic al brațului, invită căpeteniile să transpună discursul său în ordine precise. încetul cu încetul, mulțimea se rări și îl lăsă pe Atila lângă rugul său, împreună cu cei mai de încredere sfetnici. Oamenii continuau să vină dinspre câmpul de luptă, acum însă, într-un mod mai ordonat. Dinspre câmpie se auzea încă, din când în când, ecoul ciocnirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]