608 matches
-
apărut bunicul meu mort, plutea prin cameră și parcă îmi spunea: «Nu te duce! Nu ai voie să pleci!». Un timp n-am putut să mă mișc. Cât trăise, pe mine mă iubise cel mai mult. M-am scuturat din rărunchi și am plecat din casă. Gândul că trebuia să mă duc la firmă, fără să-mi iau liber, nu-mi dădea pace. Atunci aveam ceva îndoieli legate de munca pe care o făceam și este posibil să nu fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care ședea pe el. 27. Am mai văzut iarăși o lucire de aramă lustruită ca niște foc, înlăuntrul căruia era omul acesta, și care strălucea de jur împrejur; de la chipul rărunchilor lui pînă sus, și de la chipul rărunchilor lui pînă jos, am văzut ca un fel de foc, și de jur împrejur era înconjurat cu o lumină strălucitoare. 28. Ca înfățișarea curcubeului, care stă în nor într-o zi de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
chip de om, care ședea pe el. 27. Am mai văzut iarăși o lucire de aramă lustruită ca niște foc, înlăuntrul căruia era omul acesta, și care strălucea de jur împrejur; de la chipul rărunchilor lui pînă sus, și de la chipul rărunchilor lui pînă jos, am văzut ca un fel de foc, și de jur împrejur era înconjurat cu o lumină strălucitoare. 28. Ca înfățișarea curcubeului, care stă în nor într-o zi de ploaie, așa era și înfățișarea acestei lumini strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
pentru ca să lovească orice făptură, de la miază-zi pînă la miază-noapte. 5. Și orice făptură va ști că Eu, Domnul, Mi-am scos sabia din teacă, și nu se va mai întoarce înapoi în ea. 6. Și tu, fiul omului, gemi! Cu rărunchii zdrobiți, și cu amărăciunea în suflet, gemi sub privirile lor! 7. Și dacă te vor întreba: "Pentru ce gemi?" să răspunzi: Pentru că vine o veste..." Cînd va veni, toate inimile se vor înspăimînta, toate mîinile vor slăbi, toate sufletele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
curge-n vine, Dar, tare în oțele, de zece luni trăiește... Încet se uscă-asemeni vânjosului stejar {EminescuOpVIII 70} Pe care-l roade cariul... dar cariul lucră-ncet, El trebui să pătrundă în orice-ncheietură, În dreapta și în stânga, în inimă, -n rărunchi, Pîn' ce-n sfârșit... (face mișcarea căderii) Sfârșitul prea mult, prea mult îmi ține. Nu-i vorba, ani de zile lucrez ca un paingăn Și pânza mea ajunge la craiul și la papa, De n-a muri degrabă tot trebuie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
iese) [DRAGUL] Să nu mă simtă numa. Mi-e frig, mi-e frig de moarte, ca și atuncea, iarna, Pe când cu craiul Ludvig împresurarăm Varna, Și eu, rănit de moarte și despoiat de hoți, Simțeam cum îmi îngheață în sân rărunchii toți... Era un ger... și lupii urlau flămânzi în câmp, Deasupra mea în aer auzeam într-un răstîmp Cum cloncăneau în stoluri corbi negri, uli sălbateci, Zăpadă, alt nimica pe câmpii singurateci. Simțeam cum mă întunec, îngheț ca într-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
copilă, să te sparii, Dar vezi! d-aceea acuma eu ocolesc stejarii Și vecinic înainte-mi tu treci ca un năluc.... O, mult îmi ești tu dragă. De viu eu mă usuc După a ta ființă... Îmi ard ai mei rărunchi; Un om pe care nu-l știi te roagă în genunchi Nu să-i zâmbești, nu, scumpă, să ai de dânsul milă, Dar să-l privești o dată, să cauți fără silă... VER[ENA] O, ce frumos se roagă! BOGDAN Verena
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stâncile și gheața reușeau să-l transforme din nou pe automobilist în adolescentul alpinist, care după ascensiunea la hotelul montan mai zăbovea un pic în mijlocul poieniței, în pantalonii lui bufanți și cămașa de lână cadrilată, scotea un ah! din toți rărunchii și toată fața îi era numai un zâmbet larg. Hotelul montan spre care ne ducea mașina - pe noi, împreună cu fratele mamei - era un loc liniștit; Onkel Curt aflase de el printr-un cunoscut de la bancă. Era situat între coaste abrupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
este că mie nu-mi place spectacolul. Merg către casă, abătut cum nu s-a mai pomenit. Aveam o carte în mână, ceva despre viața lui Gogol. Deschid și citesc la întâmplare, citesc, citesc, mă luminez și strig din toți rărunchii, de se sperie milițianul din poarta Ambasadei SUA: ― Am dreptate, am dreptate! Scria acolo că Gogol a fost impotent, or, eu muncisem la spectacol exact nouă luni, timp în care nu mă culcasem nici cu nevasta. Impotența lui Gogol îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
vreau, în vagoane de marfă, o să dorm sub cerul liber, îmi zic eu - și, pe urmă, e destul să dau cu ochii de sticlele de lapte goale, ca să fiu copleșit de imensitatea pierderii suferite. „Te urăsc!“ urlu eu din toți rărunchii, bușind ușa cu un galoș; „ești o împuțită!“ La auzul acestei măgării, al acestei erezii ce răbufnește pe coridoarele blocului în care maică-mea își dispută cu alte douăzeci de evreice titlul de sfântă patroană a sacrificiului de sine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
după mintea ta, totul a fost rodul întâmplării. — Alex, se bagă-n vorbă și soră-mea, tata vrea să spună că, chiar dacă nu vrei să mergi cu el, ai putea măcar să-ți schimbi hainele... — Da’ de ce? urlu eu din toți rărunchii. Pentru ceva ce n-a existat niciodată? De ce nu mă puneți să-mi schimb hainele pentru vreo pisică vagaboandă sau pentru un pom - fiindcă lucrurile astea, cel puțin, există! Dar nu mi-ai răspuns la întrebare, musiu Deșteptu’ Pământului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mă țin. Mă străduiesc, Bubbles... — Număr până la cincizeci și, dacă nu termini până atunci, n-o să fie vina mea. Cincizeci? Norocul meu dacă până la cincizeci n-o să mi-o rupă de tot. Ușurel, băi, îmi vine să răcnesc din toți rărunchii. Mai blând în jurul moțului, te rog! - „unșpe, doișpe, treișpe“ și îmi zic în sinea mea Slavă Domnului că mai am un pic și scap - țin-te bine, mai ai patruzeci de secunde - dar, o dată cu ușurarea, vine, desigur, și dezamăgirea, cruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fir lângă fir de mătase dentară; mă ducă la teren, mamă, strig eu dând cu pumnul mirosind a crap în mănușa de baseball; mă-ntorc pe la unu... Ia stai puțin. La ce oră? Unde? — La teren, răcnesc eu din toți rărunchii - sunt foarte tare la urlete când e vorba să mă fac auzit, e ca și cum aș fi furios, însă fără consecințele de rigoare - să mă uit la bărbați! Asta-i propoziția care mă dă gata la aterizarea în Ereț Isroel 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
presa, cine să-l lumineze pe român și să-l împingă înainte? Își punea mari speranțe maestrul în alegerile următoare, care, de bună seamă, ar fi scăpat poporul de Iliescu-fesene. Toți puneau, de altfel, umărul pentru alegerile alea, combătând din rărunchi restaurația, regimul criminal, așa încât miercurea se adunau iarăși în păr, pentru a doua ședință a săptămânii, să mai audă câte ceva și de la dom’ Emanuel, un rege în devenire, într-adevăr, foarte pornit să le povestească visele lui de mărire pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ai o țigară? i se adresă vecinul. - Ia de aici, "Plugarul", că-s bune, așa cuie de sicriu, mai rar! - Mulțam, nu fumez de astea. Înseamnă că tot de-ale mele sunt nevoit să fumez. Și după ce oftă din toți rărunchii, scoase un pachet cu Winston și se servi tacticos cu o țagară. - Cică vine un utilaj de la județ să ne curețe asfaltul de baligă și pământ. - Da, că județul n-are altceva de făcut decât să se ocupe de treburile
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
alior sau laptele câinelui, malai mânâțel ori mei ; burbunacă sau măcriș ; alăturea nalbă mică, cașul popii care-i bună pentru dinți ; neghina sau zâzania ; năvalnicul ori pana zburătorului ; dincoace părul ciutei sau salbă moale care-i mai zice și pațachină ; rărunchi, floare broștească ori piciorul cucoșului ; popivnicul, lingura popii sau chiperiul lupului care, de cum dă primăvara, iese din omăt în pădure cu frunza groasă și lucioasă ca ceara ; pur sau aiul șerpelui, usturoi țigănesc ; scaiul ista e măciuca ciobanului, roștofal ; scumpie
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
care le urzeau ei împotriva mea, zicînd: "Să nimicim pomul cu rodul lui, să-l stîrpim din pămîntul celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele." 20. "O, Doamne, Dumnezeul oștirilor, Tu, care ești un judecător drept, care cercetezi rărunchii și inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, căci Ție îți încredințez pricina mea!" 21. "De aceea, așa vorbește Domnul împotriva oamenilor din Anatot, care vor să-ți ia viața, și zic: "Nu prooroci în Numele Domnului, căci vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
și frunzișul lui rămîne verde, în anul secetei, nu se teme, și nu încetează să aducă roadă." 9. Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?" 10. "Eu, Domnul, cercetez inima, și încerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui." 11. Ca o potîrniche, care clocește niște ouă pe care nu le-a ouat ea, așa este cel ce agonisește bogății pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
se vor poticni și nu vor birui. Se vor umplea de rușine că n-au lucrat cu chibzuință: de o veșnică rușine, care nu se va uita! 12. Și acum, Doamne, Dumnezeul oștirilor, care încerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rărunchii și inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ție îmi încredințez pricina. 13. Cîntați Domnului, lăudați pe Domnul! Căci El izbăvește sufletul celui nenorocit din mîna celor răi." 14. "Blestemată să fie ziua cînd m-am născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
prins muște, îndura țăcăneala aia de pumni primiți în cap și, câteodată, prindea un upercut la ficat, care-l îndoia pe Gigi, îi cobora fața la o înălțime rezonabilă față de pământ, cât să-l facă accesibil unei directe clare, din rărunchi, care-l termina. Au fost cele mai frumoase meciuri de box pe care le-am văzut în viața mea, mai ales că se strângeau zeci de spectatori, care nu făceau pariuri, dar chibițau cu suflet. În rest, într-o duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ambalaj, căutînd romanul lui Jerry Magoon. Miracolele chiar se Întîmplă - eram sigur de asta. De fapt, acest lucru mi se adeverea de fiecare dată cînd ajungeam acasă teafăr cînd mă Întorceam din piață, cînd scoteam un oftat de ușurare, din rărunchi, către ceruri, pentru Încă un miracol trăit pe pielea mea, așa cum am făcut și În noaptea cînd am pus lăbuțele pe roman. Era o carte ieftină, de buzunar, cu 227 de pagini Îngălbenite. Pe copertă, pe un fundal galben canar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să aleg, aș prefera să fiu Cole Porter decît Dumnezeu. Apoi am trecut la Gershwin și la „I Got Rhythm” și curînd m-am lăsat complet În voia muzicii, pianul tresălta, eu săream pe băncuță și cîntam cît mă țineau rărunchii. Însă chiar și așa, complet absorbit de muzică, invadat de imagini ce-mi pluteau prin cap atît de rapid că simțeam că amețesc, tot mi-am dat seama că a intrat cineva În cameră cu pași ușori și că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
spate, unde ultimele firișoare de ciment se scurgeau indecise în gaura aceea. — O femeie? zise el. Unde? Jos, în puț? Și ce face ea acolo jos? Șeful de echipă își fixă asupra lui privirea diabolică. — Ce face? urlă el din rărunchi. Ce crezi tu că face? Tu ce-ai face dacă te-ai trezi cu douăzeci de tone de ciment lichid aruncate peste tine? Te-ai îneca, băga-mi-aș, asta ai face! Șoferul se scărpină în cap. Păi da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
-și dea seama că nu era altceva decât o păpușă gonflabilă. Mai izbuti și să-și dea seama de ce Wilt voise să îngroape chestia aia oribilă. — Dați-o jos! Dați-o jos, pentru numele lui Dumnezeu! țipă el din toți rărunchii, timp în care fotografii de la ziare făcură un cerc în jurul lui. Dar macaragiul își pierduse cumpătul. închise ochii, trase de mânerul greșit, iar Judy își reluă ascensiunea. — Oprește-te! Oprește-te! Asta-i o afurisită de dovadă! zbieră inspectorul. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe jumătate gol și o luă la fugă, pierzându-se printre umbre înainte să poată reacționa cineva. Jumătate de oră mai târziu, în plină noapte și simțindu-se în siguranță, protejat de un mic amfiteatru de piatră, Serafian pufni din rărunchi, extrem de obosit, luă o gură de apă cu care-și clăti gâtul uscat și întrebă: — De unde mă-sa a ieșit porcu’ ăsta? — Din nisip - îi răspunseră. Probabil că am trecut la trei metri de locul unde stătea îngropat și nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]