748 matches
-
excentrică a omului modern: „Val pal, stâncile arse, / albastrul sat într-un inel de var. / Femeile țărmului au obraz de mărgean / și se vând pe stras și suliman”. Începând cu poemele publicate în 1915 în „Cronica”, lirismul lui, evoluat în răspăr cu idealul compoziției sinestezice și imagistica de tip romantic-compensator, relevă pregnant categoriile structurante și tensiunile definitorii ale modernității literare: distanțarea ironică, tendința către depersonalizare, disonanța neliniștitoare, fragmentarismul, refuzul retoricii. Poemul Un căscat în amurg se detașează atât de cadrul fastuos-maladiv
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
mucalit, strecoară în evocare un umor ghiduș, o ironie subțire, parodiază cu bonomie folclorul orientat spre fabulos. Suflete simple, țăranii și ciobanii sunt, în același timp, minți limpezi, lucide, naturi sănătoase, care, chiar dacă un moment admit posibilitatea unor întâmplări în răspăr cu ordinea firească a lucrurilor, nu se pierd cu firea, nu sunt cuprinși de spaime mistice. Atitudinea lor față de neobișnuit e asemănătoare cu a țăranilor lui Ion Creangă, a lui Dănilă Prepeleac și a lui Stan Pățitul. Irizările mitice participă la
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
bibliografia enormă, ce tinde spre exhaustivitate, depășește bilanțul simplificator de opinii și pare uneori articulată și exhibată ironic, parodic, în acest „tratat” de comicologie, cel dintâi la noi. Aceluiași domeniu, complinit cu un exercițiu de factură foarte personală, mereu în răspăr față de pretențiile și limbajul unei discipline ce se vrea „științifică”, i se integrează și volumele Modele și exemple (1971), Forma ca deformare (1975) și Competență și performanță (1982). Conținutul eterogen, având în vedere predilect etapa contemporană, este pus în pagină
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
Pământ, într-o versiune apropiată de cea a lui Ivan Turbincă, catastrofa în care piere satul întreg la o revărsare a Dunării, ca o variantă acvatică a Sodomei și Gomorei, și încă altele, dintre care tema „Strămoașei”, cumva izolată, în răspăr, livrată contrapunctic, sub formă de mici pasaje culese cu alte caractere decât restul cărții. Se poate spune că arhitema e mântuirea, nu cea strict religioasă, ci literară, prin povestire. Astfel, pasajul așteptării unei mari inspecții școlare, așteptare anxioasă, febrilă, generatoare
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
toate calitățile celebrului detectiv și pretențiile de moralitate ale englezilor. Cu o construcție insuficient supravegheată, cedând gustului pentru melodramatic, Rug este un mixaj de întâmplări menite să definească un personaj extraordinar, tipul răzvrătitului care, cu o inteligență diabolică, ia în răspăr fundamentele și obișnuințele sociale, nerecunoscând nici o altă valoare decât propria plăcere. Lăsându-se purtat numai de frenezia cuceririlor și a pasiunilor erotice, spiritual, cult, teribil, seducătorul provoacă drame și tragedii. Sfârșitul e paradoxal: eroul, om plin de calități, este „judecat
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
reconstituite în lumina adevărului și a obiectivității, cum ar fi, printre altele, Amintiri de la „Iconar”, apărute postum în „Drum” (1975, 1976). Scrisul are nerv gazetăresc, impunând mereu un punct de vedere personal, chiar cu riscul ca semnatarul să intre în răspăr cu tendințele momentului istoric. Ceea ce impresionează, până la urmă, este consecvența ideilor susținute și exemplificate frecvent cu propria-i experiență. SCRIERI: Viața și opera lui Emanoil Grigorovitza, Cernăuți, 1936; Cântece de țară, București, 1938; Icoane de dor, în Poeme fără țară
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
tot un reprezentant al generației ’80. Încă din 1986, într-un text intitulat Postmodernismul la porțile Orientului, pregătit pentru numărul special din „Caiete critice” - și, se pare, refuzat sau omis de la publicare de redacție, poate pentru caracterul lui net „în răspăr” față de sensul general al discuției -, Mușina își exprima scepticismul față de posibilitatea de a se vorbi despre un p. românesc în condițiile istorice date. Constatând „manifestarea - în câmpul literelor române - a două fenomene, de anvergură diferită”, și anume: „apariția unei remarcabile
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
neseriozității, ia peste picior toate clișeele rețetelor „clasice” ale romanului polițist, depășind limitele acestuia și inovând tehnic față de canoane, într-un fel la limita postmodernismului (intertext, ironie, pastișă). Cărțile par facile, dar nu sunt scrise deloc superficial, ci doar în răspăr față de convenții, cu strategia unui autor care devine astfel de succes. În parodiile „criminalistice”, personajul central este unchiul Andi Detectivul, care folosește și pseudonimul Al. Conan Doi (referința fiind evidentă la Arthur Conan Doyle, părintele lui Sherlock Holmes), lângă el
MUSATESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288325_a_289654]
-
interpretării acestui roman, seducător și cu totul „ciudat”, sub mai multe raporturi. De pildă, unii cred că ar fi singura carte autentic postmodernistă de la noi, alții socotesc că, dimpotrivă, ar reprezenta o întoarcere la modernism, prozatoarea frapând prin situarea în răspăr față de o anumită modă, cea a postmodernismului „oficial”, convenționalizat și banalizat. Există și unele lecturi care accentuează valența psihanalitică a romanului, altele, dimpotrivă, salută și evidențiază faptul că universul tematic s-ar sustrage grilelor psihanalitice consacrate. În orice caz, evidentă
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
și un punct terminus al orientării. Ca autor de proză, P. publică și o scriere postmodernistă, Cel mai mare roman al tuturor timpurilor (2002). Începutul e un joc dramatizat, cu dialoguri mucalite, ironice, antilivrești, demitizatoare de canoane literare, în bonom răspăr cu tot. În fapt, ar fi o încercare de teatru absurd înregistrată de autor, ceea ce apoi se transformă într-o narațiune cu un plan de roman axat pe amintiri: profesori și prieteni din studenție, nume și personaje reale. Dialogul alternează
PISCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288826_a_290155]
-
prestigioase, ca și cum impresia de consens astfel creată în jurul acestor afirmații le-ar mai fi atenuat cumva, prin supradeterminare culturală” (e de remarcat că o „justificare” asemănătoare producea un alt membru al grupului intelectual de la Iași, Sorin Antohi). Prefața la În răspăr (2000) marchează schimbarea retoricii baroce ocolitoare într-una mai „rarefiată”, mai „directă”: „mi-am rarefiat stilul eseistic: ce s-a pierdut în subtilitate, mă consolez eu, s-a câștigat în directețe”. Schimbarea s-ar datora nu numai dispariției cenzurii sau
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
într-una mai „rarefiată”, mai „directă”: „mi-am rarefiat stilul eseistic: ce s-a pierdut în subtilitate, mă consolez eu, s-a câștigat în directețe”. Schimbarea s-ar datora nu numai dispariției cenzurii sau detaliului că intervențiile din volumul În răspăr - ca și cele din Deconstrucții populare (2002) - au apărut în cotidianul „Național”, ci și „lipsei de audiență a unui fel de a scrie mai specializat, care devine inutil câtă vreme nu-l mai poate pricepe aproape nimeni”. Fervoarea deconstructivistă e
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
lui P. Încă din Tentațiile anonimatului el își manifesta simpatia pentru ceea ce numește „protexte” (un sinonim rezonabil e dat de combinația dintre „glosse” și „enervări”): notații de o ironie mușcătoare pe marginea unei secvențe culturale (Tentațiile anonimatului) sau mediatice (În răspăr). A transpus în românește scrieri ale lui Ioan Petru Culianu (cumnatul său), precum și texte de Roger Caillois, Georges Bataille ș.a. SCRIERI: Proze (volum colectiv), București, 1985; Tentațiile anonimatului și alte eseuri, București, 1990; Ce-ar mai fi de spus. Convorbiri
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
texte de Roger Caillois, Georges Bataille ș.a. SCRIERI: Proze (volum colectiv), București, 1985; Tentațiile anonimatului și alte eseuri, București, 1990; Ce-ar mai fi de spus. Convorbiri libere într-o țară ocupată (în colaborare cu Liviu Cangeopol), București, 1990; În răspăr, București, 2000; Deconstrucții populare, Iași, 2002. Traduceri: Bernard-Henry Lévy, Elogiu intelectualilor, București, 1992; Ioan Petru Culianu, Pergamentul diafan, București, 1993, Eros și magie în Renaștere. 1484, postfață Sorin Antohi, București, 1994, Mircea Eliade, postfață Sorin Antohi, București, 1995 (în colaborare
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
politic, RL, 1991, 22; Ștefan Ion Ghilimescu, „Tentațiile anonimatului”, R, 1991, 7-8; Lovinescu, Unde scurte, V, 18-21; Paul Cernat, Dribling prelungit, OC, 2000, 21; Alex. Ștefănescu, Dan Petrescu enervat de literatura română, RL, 2000, 27; Ștefan Borbély, Dan Petrescu - în răspăr, „22”, 2001, 582; Cristea-Enache, Concert, 364-376; Paul Cernat, Salubrizări postutopice, OC, 2002, 120; Daniel Cristea-Enache, Deconstrucții cu sânge rece, ALA, 2002, 624, 625. M.I.
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
o decupare secvențială se începe cu sfârșitul, întâmplările primei cărți fiind cele ale finalului de domnie a lui Brâncoveanu, iar celelalte romane narând peripeții anterioare. După ce schimbă registrul de la romanul polițist la cel de capă și spadă, scriitoarea ia în răspăr gustul publicului pentru senzațional și paranormal în Coșmar (1992), cu o falsă intrigă SF-horror. De la genul thriller trece și la romanul erotic, ceva mai siropos, dar pigmentat cu spionaj, ca în Să nu ne uităm la ceas (1989), observând predilecția
OJOG-BRASOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288515_a_289844]
-
persoana întâi în prima secvență, iar în următoarele trei la persoana a treia, în formula narațiunii obiective și în contrapunct cu fragmente din confesiunea unuia dintre personaje, Sam Melkiewici, romanul Rana statuilor se prezintă ca o „cronică de familie” în răspăr cu modelele consacrate în literatura română. Pentru epoca descrisă - anii premergători și cel de-al doilea război mondial, instalarea comunismului, colectivizarea, procesul Pătrășcanu, mergând până la inundațiile din 1970 -, saga familiei Melkiewici, un clan amestecat etnic, alcătuit din ființe neliniștite și
NICOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288445_a_289774]
-
orice descriere sau evaluare a unei asemenea prestații. Nu poți vorbi deci până la capăt despre un sociolog decât sociologic. Această profesie te obligă la o coerență nu Întotdeauna comodă: nu poți fi un sociolog de nicăieri, evoluând cu seninătate În răspăr cu liniile majore de evoluție ale societății tale. Ești, Într-o măsură mai mare decât În orice altă meserie umanistă, În infernul lumii. Pe care ți-l asumi, căruia Îi răspunzi, după măsura și capacitatea ta. (Nu e vorba aici
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sociologia românească postbelică și sociologii ei. A releva pe scurt și, evident, insuficient un tip de prestație sociologică, un tip de atitudine profesională, care, pe lângă meritele lor incontestabile În sine, au Închegat și propus un soi de comportament public În răspăr vădit cu patologiile politicului ce prezidau grosolan epoca. A fost o prestație victorioasă atât pe termen scurt - performanța profesională -, cât și pe termen lung - perpetuarea subtilă a prestigiului sociologiei și a interesului pentru aceasta. Căci generațiile ulterioare, printre care se
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
1989 și nu are, datorită circumstanțelor, ecoul pe care l-ar fi meritat atât pentru ipoteza de lectură aplicată romanului contemporan românesc (investigat la nivelul unor opere emblematice) și calitatea analizei, cât și pentru originalitatea opiniei critice (nu o dată în răspăr cu opiniile consacrate). Interesat de metamorfozele epicului, eseistul se oprește asupra romanelor în vogă - unele controversate, nu numai atunci - din anii ’70-’80 ai secolului trecut : Cel mai iubit dintre pământeni (Marin Preda), Săptămâna nebunilor (Eugen Barbu), Don Juan (Nicolae
PECIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288745_a_290074]
-
eternitate iterativă” (ca Baia sau Pasărea de argint, la Dimov), cu virtuți nelămurit alegorice. Caracteristic - sub aspectul formal, al grafiei - pentru versurile lui P. este și recursul la artificiile de punere în pagină, la destructurarea corpului fizic al textului, în răspăr cu uzanțele curente, printr-un fel de antiprozodie de factură personală, nu fără asemănări cu procedările avangardiste. Modalitate de insolitare pregnantă a unor părți de discurs aparent anodine, vizând un spor de expresivitate, o lectură „ghidată”: prin nonconformism tipografic, prin
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
după Caragiale (în colaborare cu Liviu Papadima și Rodica Zafiu), București, 2002; Don Global suit pe cal (în colaborare cu Ilinca-Beatrice și Andrei-Ian Mihăilescu), București, 2003; Călindar de noapte, București, 2003. Repere bibliografice: Sasu, Dicț. scriit. SUA, 182-185; Irina Marin, Răspărul postmodernist, RL, 2002, 45; Manolescu, Enciclopedia, 496-497. R.D.
MIHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
de artificiile tipice. Viața și pătimirile lui Publius Ovidius Naso este o „comedie amară”, după cum autorul însuși o numește. Poetul latin prezintă doar vagi asemănări cu personajul înfățișat de istorie sau de alte scrieri literare. Toate faptele sunt luate în răspăr prin foarte numeroasele trimiteri la realitatea zilelor noastre. Astfel, la Tomis se decide înființarea unei edituri Humanitas în scopul culturalizării cetățenilor barbari, o măcelărie poartă numele Metamorphoses, localnicii se distrează de minune la clubul de noapte Venus și își întrețin
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
este caricaturizat și „denunțat” ca „secretar particular” al „domnului Comaniciu” - calul de bătaie al revistei. Totodată este de observat că nu de puține ori ironia improvizată și satira cu orice preț sunt extrem de inconsistente, vizează aspecte particulare sau iau în răspăr atitudini care ar fi trebuit susținute, nu incriminate. Dar, în cele din urmă, verva nu lipsește și rezultatul umoristic nu e de neglijat la o publicație ivită chiar din interiorul exilului. N.Fl.
MOFTUL ROMAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288203_a_289532]
-
ale unei reale lupte politice au determinat-o pe distinsa autoare și profesoară să fie destul de sceptică la adresa pretinselor activisme de campus (de multă vreme lipsite de orice risc); pe plan academic, o viață de muncă acerbă și solidă, în răspăr cu tot ce era conservator și mediocru, în spiritul primei generații de la Annales, precum și în spiritul unei mari libertăți intelectuale egalate doar de o permanentă deschidere spre nou, a făcut din Natalie Zemon Davis un critic eminent și convingător al
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]