575 matches
-
ridicat de pe scaun nici măcar o singură dată. Vorbea cu o voce înceată și joasă, pe când Rex îmi lingea neîntrerupt dosul palmei. Supa de legume cu parmezan aburea. Printre aburi, cuvintele își croiau drum către mine, răspicate și clare. Atât de răspicate și clare încât m-am fâstâcit, pentru că nu știam dacă ar trebui să răspund. Poate că într-o astfel de sală nu vorbea decât gazda. Mai bine așa. Asta îmi permitea să mă concentrez asupra farfuriei cu supă. În dreapta Rex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ce nu ar trebui să spunem când suntem interogați? a întrebat ea. Avea cearcăne negre în jurul ochilor și arăta pe jumătate îngropată în puloverul ei gros și în geaca de piele. Nu sunt avocat penalist, Claire, i-a răspuns Ajay răspicat, ascunzându-și cu greu nerăbdarea. Tribunalele care se ocupă cu dreptul muncii nu te familiarizează cu tehnicile de interogare ale poliției. Nu fi un ticălos pompos, știi ce vreau să spun, i-a retezat-o Claire. Ajay oftă: —Uite, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
diferit, repetă el obsesiv. Ea a spus că e îndrăgostită de domnișoara Jackson. A pronunțat „îndrăgostită“ între ghilimele, ca și cum ar fi folosit cuvintele cu mănuși sterile. Și cum a reacționat soțul ei? — El nu vorbea cu mine, a răspuns Walter răspicat. Nu are încredere în mine, crede că eu fac doar ce vrea ea. Și are dreptate. A clipit brusc. Fața i-a revenit la viață. — Ea a avut încredere în mine să o duc la femeia aceea, în Little Venice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
iar cele înțelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au ațipit toate și au adormit”... Lacrimi mari se rostogoleau pe obrajii femeii. Citirea se terminase. Egumenul își puse mâinile pe creștetul capului Laviniei și începu răspicat: — Pelerinii care se nevoiesc să înfrunte drumul până la noi de obicei doresc să plece însoțiți de binecuvântarea noastră și de o icoană cu chipul sfântului al cărui nume îl poartă sau al Maicii Domnului sau al Mântuitorului. Avem icoane gata
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
abia se trezea. Intrând în cancelaria domnească, Constantin Brâncoveanu nu întâlni grămăticii cu care lucra de obicei, ci fețele simandicoase ale celor mai înalți dregători ai țării, unchii săi. Nașul Dinu, marele stolnic Constantin Cantacuzino, moțăi din cap la salutul răspicat al finului său, marele spătar Mihai zâmbi abia, abia prin barba stufoasă, iar unchiul Iordache nu-i acordă nici o atenție; vorbeau șoptit cu sfințiile lor patriarhii Ierusalimului și al Constantinopolului. — Divanul mic se va ține aici, îi așteptăm pe sfinția sa Theodosie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și Lui să-I slujiți și Lui să vă închinați. Și să vă iubiți unul pre altul, lăcuind într-o dragoste frățească după cum este zis: unde sunt frați adunați în numele Meu acolo sunt Eu în mijlocul lor...” Preotul citea rar și răspicat. Constantin Brâncoveanu se așezase în jilțul lui, nu mai privea pe fereastră spre piersicii înfloriți, dar gândul tot aiurea îi umbla. Tonul doamnei Ilinca îi era atât de cunoscut și chiar drag încât se lăsă purtat departe în amintiri. Nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la mânăstirea Sfântul Sava. Gheorghios Maiota, adus de spinare și fornăit, cu nuiaua în mâna dreaptă izbindo ușurel peste mâna stângă, povestea pe grecește cum a căzut cetatea sfântă, Constantinopolul. Nimeni de pe lume nu vorbea mai peltic grecește și mai răspicat și ritmat latinește ca Maiota. „Au trâmbițat trâmbițașii și au bătut toboșarii, trecând în pas milităresc în urma padihșahului călare, prin fața întregii armate aliniate. Era 29 mai și-i era frică lui Mehmet al doilea El Fatîh că nu va mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spătăria luminată abia, abia de un sfeșnic cu trei lumânări, călărașul istovit, în picioare cu capul sprijinit de un pupitru, dormea. Prințul tuși într-adins, tânărul tresări și salută imediat respectând tot protocolul, scoase de la piept scrisoarea pecetluită și spuse răspicat: — Am poruncă să n-o dau decât măriei sale Constantin Voievod sau domniilor lor beizadelelor Constantin sau Ștefan. Căpitanul Totoescu, arătând spre prinț, spuse răspicat: — Domnia sa, beizadea Ștefan Brâncoveanul. Trimisul se plecă și înmână scrisoarea. Ștefan o cercetă atent, era pecetea patriarhului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
într-adins, tânărul tresări și salută imediat respectând tot protocolul, scoase de la piept scrisoarea pecetluită și spuse răspicat: — Am poruncă să n-o dau decât măriei sale Constantin Voievod sau domniilor lor beizadelelor Constantin sau Ștefan. Căpitanul Totoescu, arătând spre prinț, spuse răspicat: — Domnia sa, beizadea Ștefan Brâncoveanul. Trimisul se plecă și înmână scrisoarea. Ștefan o cercetă atent, era pecetea patriarhului Ierusalimului și întrebă sec: — Cine ți-a dat-o? Când? — A venit de la Stambul cu un arbănaș. Mi-a dat-o aseară la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
voievodul se simți nehotărât, dar când Ștefan aproape imperceptibil dădu afirmativ din cap ca imediat apoi să se întoarcă distrat spre fereastra pe care intra lumina dimineții însorite, Brâncoveanu înțelese că toată greutatea hotărârii rămâne a lui. — Mă miră, începu răspicat și oarecum solemn să comenteze vodă vestea, repet, mă miră ca asemenea știre să primim de la credinciosul nostru prieten doftorul Anton Corai. Aceeași nedumerire o avem și față de împrejurarea că preafericirea sa Hrisant a mijlocit ajungerea la noi a scrisorii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
purtarea ei grăbește înfrângerea răului și triumful veșnic al Adevărului. (în curs de editare) 12. Soțul ideal, soția ideală Pr. Nicolae Tănase Descriere: Cartea de față se adresesază tuturor, dar în primul rând celor mai tineri. Părintele Nicolae Tănase răspunde răspicat și luminos la griji și îngrijorări din cele mai încărcate de povara veacului. Prietenie, iubire, căsătorie sunt abordate fără a ocoli teme precum iubire și senzualitate sau femeia dincolo de relația ei strict trupească. La fel și căsătoria de probă, dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
parte, brațul înarmat al clasei muncitoare, iar pe de alta, scutierii, trupele antiteroriste având drept misiune instituirea terorii, și provocatorii Securității sereiste, care au dat foc la autobuze și au pornit atacul asupra Televiziunii, pentru a motiva masacrul... Rafael citea răspicat, cu intonație ostentativă. Incrimina plin de satisfacție, iar satisfacția lui părea să se proiecteze pe fața lui Milică, ascultându-și frazele sorbite, la rându-i, din ochi de nevastă-sa. Ea asculta stând în picioare, rezemată de ușorul ușii, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de aceea ar fi fost mult mai bine pentru noi să nu intrăm în blestematul ăsta de război și să rămânem neutri așa cum ne-am declarat la început. Nu știu dacă ar fi fost posibil. Călinescu 53 a spus-o răspicat și a sfârșit sub gloanțele legionarilor. Grâul și mai ales petrolul fac din noi o permanentă țintă. Dar dacă am fi avut o armată nu neapărat numeroasă, în schimb bine echipată și instruită, poate nu ar fi existat nici un Ultimatum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că va primi imediat dezlegare din partea comandantului său să zvârle afară mitocanul personaj care se comportase ca și cum s-ar fi aflat într-un bordel infect și nu într-o serioasă unitate militară germană. După un scurt moment de mirare, răspunde răspicat: Jawohl, Herr Major!143 Von Streinitz se ridică în picioare și începe să se plimbe în sus și jos prin cameră, până când în cele din urmă se oprește în dreptul ferestrei. În fața lui pădurea deasă, copac lângă copac, urcă aproape până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să știi și tu ce e munca. În viață nu-ți dă nimeni un blid de mâncare pe gratis. N-am spus nimic, am ieșit pe ușă și m-am aciuat în stejarul meu cel secular. Mi-o spusese tata răspicat, dar la spart piatră nu m-a mai trimis. În toamna aceea, când a trebuit să merg la școală, aveam ghete noi în picioare și o hăiniță deasemenea nouă. Niște pantaloni de la un frate mai mare, prefăcuți de mama la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
până să apară Peter Luce și să o ducă la bun sfârșit. În 1955 Luce a publicat un articol intitulat „Multe drumuri duc la Roma - Conceptele sexuale ale hermafroditismului uman“. În douăzeci și cinci de pagini de proză la obiect, clară și răspicată, Luce argumentase faptul că genotipul este determinat de o multitudine de influențe: sexul cromozomial, sexul gonadic, hormonii, structurile genitale interne, organele genitale externe, și, lucrul cel mai important, sexul În perioada de creștere. Bazându-se pe studiile asupra unor pacienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu cumva, de teamă și emoție, să leșin. Le-am privit cum se apropie și, cînd se aflau lîngă mine, am ieșit În fugă În mijlocul aleii, și lăbuțele mele au rostit „adio fermoar”. Am Încercat s-o spun cît mai răspicat, făcînd gesturi cît mai violente cu putință. Adio fermoar. Adio fermoar. În mod total absurd, am Încercat să amplific efectul chițăind cît de tare am putut. Mesajul meu ajunsese la țintă, vedeam limpede. Femeile și fetița se opriseră și stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
anului 1964, mai exact, până la 28 iulie 1964. Cu o săptămână Înaintea arestării, părintele avu un vis ce se va realiza Întocmai: un bărbat În negru a intrat În camera În care dormea părintele și i-a zis cu glas răspicat, apoi scrise cu litere mari, negre, pe perete, aproape de tavan, această sentință: „Când totul va fi gata de plecare, vei cădea”. Sfinția Sa se pregătea să fugă În Germania, peascuns. În cei 22 de ani și 6 luni de condamnare executată
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Charlie. Hai să bem amândoi din ceainicul ăsta otrăvit! S-au așezat și au băut câte o ceașcă de ceai, după care Noah a întrebat puțin jenat: - Vrei să spui că toate astea sunt închipuiri? - Gelozia, i-a spus Charlie răspicat. O boală a naturii omenești. - Dar nu iese fum fără foc! L-am văzut cu ochii mei pe blestematul de japonez mergând cu pas de gâscă spre bucătărie! - Gelozia, repetă Charlie, un păcat de neiertat. Noah suspina neputincios: - Pot lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
podidește lehamitea, să reîncep să scriu. Și totuși cum rămâne cu vorbele-n vânt?” De ce nu răzbesc, dincolo de o retorică a îmbărbătării, ade varurile bine rostite? Cum de i s-a răpit la noi adevărului forță devastatoare a rostirii lui răspicate? De ce, oricât de bine rostite, adevărurile nu mai intervin în mersul evenimentelor și au devenit „vorbe-n vânt”? Ce a făcut puterea de la noi să amuțească cuvintele? Nu-mi vin în minte decât două explicații și ele trimit la existența
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
deși în lume afișau atitudini dictate de importanța averii. Am văzut părinți serioși plângând... părintește la punerea pirostriilor pe frunțile copiilor. Am văzut preoți de tot felul. Unii, grăbiți, scurtau sau condensau slujba. Alții, cu morgă și parapon, rosteau cuvintele răspicat și sonor, de se cutremurau zidurile și fugeau diavolii ce supăraseră pe cuvioșiile-lor. Am văzut nași neserioși, pentru care nășitul era o afacere plicticoasă. Am văzut, mai ales pe canicula trecutei veri, femei cu rochii decoltate până la buric, la care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
experiență rea trecu prin sufletul candid al lui Felix: Să nu vrea să-l primească "unchiul"? Dar de ce? Desigur că nu a lămurit bine. Poate scrisoarea n-a sosit și nu se așteptau să vină așa târziu, noaptea. Totuși, spusese răspicat: "Eu sunt Felix!" Cu îndoiala în suflet, însă hotărât, tânărul se întoarse înapoi și, după o scurtă codire, intră din nou în curte și în anticameră și trase de blestematul clopoțel, care răsună pe sus ca un vas de sticlă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rapidă a punctului de vedere și adoptarea „analitică“ a unei alte convingeri, ușor de justificat în cuvinte. Toate acestea implică o lipsă accentuată în ierarhia valorilor: între Tintin și Van Gogh nu există decât un criteriu de preferință, nici o atitudine răspicată. Asta e toleranță? Samuel Johnson spune că naționalismul este scuza scursurilor, a oamenilor de specie joasă. Cei care se simt vizați de această observație, și mai ales jigniți de ea, nu fac decât să-i confirme ținta. N-am văzut
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
medicament ca pe unul la modă. Nu ne-am dori cu toții să scăpăm de anxietate, să muncim mai echilibrat, să fim mai productivi și să obținem mai mult succes? Companiile producătoare de produse farmaceutice ne aud dorințele foarte clar și răspicat. Asigurarea unei mai bune performanțe prin biochimie va reprezenta o industrie de mai multe miliarde de dolari în lumea plină de stress, competițională și haotică de mâine. Un CEO instruit la cele mai valoroase universități și foarte inteligent, al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
fenomenală ! Dacă m-ar vedea acum Paul, m-ar promova pe loc ! Mă apropii de birou și Îl privesc pe Doug Hamilton drept În ochi. — Iar atunci cînd deschide această cutie de suc, consumatorul Panther face o alegere care spune răspicat lumii Întregi cine este el. Același lucru Îl poate face acum Glen Oil. În clipa În care termin de vorbit, trîntesc doza cu putere În mijlocul biroului, bag degetul sub inel și, cu cel mai Încrezător zîmbet posibil, trag de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]