988 matches
-
pentru burse în străinătate, ministrul Educației, neatent la ce i se spune, crede că tabelul i se restituie în semn de protest pentru că aici figurează doar fii de demnitari, în frunte cu propriii copii ai celor două excelențe. Înfuriat, se răstește la primul său consilier, care, la rândul lui, își dojenește imediat subalternul, iar dojana se transmite ierarhic, fiecare dând vina pe cel inferior lui în grad. În cele din urmă, se dovedește că alerta era falsă: ministrului nu i se
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
celulă cu Dezméri Zsombor, adus acolo ca martor în procesul Țurcanu. Tomuța a fost și el martor în proces, spunându-i președintelui că nu înțelege alăturarea bătăușilor cu victimele. Sesizând că Tomuța nu era suficient de intimidat, acesta s-a răstit la el cerându-i să spună dacă își recunoaște declarațiile din cercetări, apoi a fost lăsat să plece. După proces, a fost mutat pentru continuarea detenției la Aiud. Eugen Țurcanutc "Eugen Țurcanu" Născut la 8 iulie 1925 în Dârmoxa 2
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
plâns, compătimindu-l : - Sărace, omule ! Iaca ai scăpat cu vita. - Bodaproste, oameni buni ! - Da’ și dumneata, lași vita cu dracu ista s-o scape în trifoi ! Cucul cel mic bâzâi iar. - De ce-ai lăsat, măi, vaca în trifoi ? se răsti la el Hortolomei. Copilul începui a scânci. Femeile se înduioșară și Jana suspină : - Săracu’, ce știe el! Apoi oamenii luară vorba de vitele pierite în sat. Una a înghițit un paianjen, cel mai multe însă au crăpat în trifoaie. Oaia
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ogradă toate, îi muncim și pe degeaba, pacoste pe capul satului ! Rău de noi ș-are să fie și de el, să nu zic vorbă mare... Zalomir își dădu seama că, în închipuirea oamenilor, rolul său luase proporții. De aceea se răsti, ridicându-se pe vârfuri : - Umblați cu amenințări? Păi cine vă pune să vă împrumutați? Din ușa odăii celei mici, în cerdac ieși și Iordache, gros și mare, mirosind a argăseală. Se uită la oameni cu ochi subțiați și zise domol
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
din nou în fața porții și aștepta fețele prietenoase, cunoscute. Îi plăcea să fie mângâiată. Spre seară sosi și vecinul, dar fiind preocupat nici n-o băgă în seamă. Cățeaua începu să latre și încercă să se apropie, dar vecinul se răsti la ea. În ziua următoare vecinul din nou întârzia... se înserase, iar stăpânul o chema înăuntru. Cu urechile ascuțite, Viola stătea hotărâtă în fața porții, rezemată pe posterior. În sfârșit se auzise buruitul mașinii, iar ea lătra emoționată la lumina orbitoare
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
bandă de stofă. — A fost o greșeală când au închis-o la început cu agrafe metalice, rostește sentențios, în timp ce-și clătește cu grijă mâinile într-un lighean. — Da’ ce, trebuiau să mă lase să sângerez până muream? se răstește ursuz principele. Durerea îl face ciufut și cu chef de harță, gata să dea vina pe alții pentru suferința sa. Nici vorbă, stăpâne, se grăbește medicul să-l îmbuneze, dar orice plagă trebuie să se închidă din interior spre exterior
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Antonius Musa se apropie cu un pas. — Mai e ceva, stăpâne... — Ce? Cavalerul îndrăznește cu timiditate: — Nu e bine să schimbăm principiile medicinei în fiecare zi și să ne lăsăm purtați de cum bate vântul. — Și tu ce propui atunci? se răstește Augustus la el. Își saltă ușor capul de pe pernă. — Să mă ardă cu fierul roșu? Musa agită violent din mâini, încercând să se dezvinovățească. Nici vorbă, preabunule. Riscăm să întețim răul cu metode atât de dure. Atunci? ridică bătrânul glasul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bâlbâie încurcat: — ...ăla al persanilor, cum naiba îl cheamă? ...Zoroastru. Da, repetă satisfăcut: Zoroastru. În timp ce amenință cu degetul acest dușman nevăzut, își în cetinește mersul în dreptul ei. — Împotriva celor care se dedau la practici ilicite de magie există legi. Se răstește: Nu are rost să mă implic. Cine se face vinovat de așa ceva răspunde în fața magistraților. Încearcă să-și controleze tremurul nervos al mâinilor. — La mine să vină dacă e nemulțumit și vrea să facă apel. Livia e o bună diplomată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
însă a învățat pe pielea sa o lecție valoroasă din luptele purtate împotriva lui Sextus Pom peius și Antonius. Și Pollio l-a sfătuit ca din prudență să nu des ființeze flota care i-a adus victoria la Actium... Se răstește impacientat: — Mai pe scurt, la cât se ridică toate astea? Luat prin surprindere, secretarul clipește de câteva ori, ușor descumpănit. — ăă..., există o serie de factori variabili și necunoscuți, răspunde șovăielnic. — Cât? își pierde împăratul răbdarea. Ianuarius se codește. În
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
împărat din cap până-n picioare. Vociferează revoltat: — Apărați-mă și păziți-mă, zei milostivi, de cei pe care-i con si der prieteni și i-am înălțat cu mâna mea, că de dușmani știu să mă feresc și singur! Se răstește amenințător: — Da’ cum ai ajuns la cifra asta aberantă? Că doar voi, cei din familia mea, sclavii și liberții imperiali, depindeți și sunteți plătiți de mine, și la fel procedează toți reprezentanții guvernului central, ba în provincii mai sunt folosiți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
te rog să discuți cu Atticus și cu Vitellius să aibă grijă să se pună capăt aclamațiilor dese și nesfârșite cu care eu și Tiberius suntem întâmpinați la amfiteatru... De uimire, secretarul uită să-și mai ia notițe. Augustus se răstește la el agasat: — Ce te miri așa, ca boul? Ianuarius își pleacă ochii asupra tăbliței cerate. — Nu mă mai țin genunchii, oftează principele. Ridică a lehamite din umeri. Că doar trebuie să mă ridic în picioare de fiecare dată când
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tos palmele și hohotește: — Și-a găsit o sirenă, deci? Nu așteaptă vreo încuviințare. — Nu-i de mirare, doar dincolo de Vezuviu e promontoriul Minervei, odinioară sălașul sirenelor... Își dă seama că veselia lui e deplasată și se oprește îmbufnat. Se răstește apoi, hachițos: — De cine s-a îndrăgostit? De cineva de care nu-i era permis, bănuiesc? Ianuarius aprobă din cap, fără să-și ridice ochii din podea. — Chiar trebuie să-ți scot vorbele cu cleștele din gură? mâ râie Augustus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
habar n-are și evident nici nu-i pasă. — Pentru că îi este oferit părul tuturor vestalelor. Cuvintele sale au un efect exact pe dos de cel scontat. Copila se pune și mai tare pe urlat. — Da’ stai odată liniștită! se răstește Augustus. Ce, vrei să-ți tai o ureche? Două vestale profesoare se oferă să o țină. Printre gemete și sughițuri, pontiful își isprăvește treaba. Bătrâna e cu mintea aiurea. Surâde amintirilor. Templul Lu cinei! Câtă emoție îi trezește în suflet
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
decât Occia poate răbda. Chiar le face de râs! O smucește nervoasă pe fată. — Da’ nu ți-e rușine? — Au! Mă doare, țipă Asinia. Rex profită de ocazie să se elibereze din strânsoarea ei. — Nu mai respecți nici un ordin? se răstește bătrâna la ea. E cu adevărat supărată. — Vrei să-i spun Marelui Pontif să pună biciul pe tine? Asinia pufnește morocănoasă. Nimeni nu-i înțelege bolbo roseala, însă cea mică începe să tremure ca zgâlțâită de friguri. Încă un pic
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
greșeala. — N am lipsit decât câteva clipe... După glas se vede că e înnebunită de spaimă. Cu fruntea încruntată, Occia deliberează. Să fie doar ome nească nebăgare de seamă? Sau vrerea zeilor? Mai ales într-o zi ca asta. Se răstește la fete: — Ia nu mai stați cu mâinile-n sân și puneți repede de frecați două bețe uscate ca să reaprindem focul cât mai repede. Ar trebui să aducem niște laur cărunt de pe altarul troian, murmură nemulțumită Claudia. — Nu e timp
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a o provoca cu remarci deocheate și comportamente indecente? Este un om bolnav. Bolnav de prostie și de complexe. — Chiar dacă lectura lui de azi obține ceva succes... — E o glorie de o zi sau două. Da’ mai terminați odată! se răstește Labienus. Ce roade temeinice și durabile ați vrea să obțină după o singură citire? — Aclamații trecătoare, morfăie disprețuitor unul. — Elogii deșarte și bucurie fugară, completează celălalt. Cum au ajuns ăștia aici? se mânie și mai rău Vipsania. De unde au primit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ani s-a apropiat de ei și pare să fi ascultat fără să fie băgat în seamă. Dar din spatele lui îi salută cu respect Marcus Vinicius. — Ce vrei să spui cu asta? îl întreabă istoricul, iritat, pe nou-venit. Tonul e răstit, la limita impoliteții. Fără să se formalizeze, acesta răspunde calm: Nimic altceva decât că predecesorii noștri erau obișnuiți să răsplătească meritele, acolo unde le găseau. Labienus se ridică în picioare și bate din palme: — Bravo! Cu o mișcare nonșalantă a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
te-ai dus la vrăjitoare... — Agrippina! protestează fără vlagă Vipsania. Pune mâna împăciuitor pe umărul ei. — Nu e momentul unei astfel de discuții... — Dar când e momentul potrivit să afli de farmecele pe care ți le face bărbatu-tău? se răstește sora ei. Începe să se smiorcăie: — Și de otrava pe care ți-o pune în mâncare? — Otravă? pălește Antonia. Agrippina abandonează aerul plângăcios și își răsfrânge buzele cu dispreț: — Păi cum altfel crezi că a convins-o să se mărite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
I-a adus și pe băieți. Cu sprâncenele adunate, îi cercetează nemulțumit pe cei doi tineri, care au rămas, prudenți, în cadrul ușii. Asemănarea dintre ei este izbitoare. Am urcat prin spate, preîntâmpină Toranius reproșul nerostit. — Și ce vrei acum? se răstește cu țâfnă Asinius Gallus. E în continuare cu ochii ațintiți pe băieți. Pe Hercules! Sea mănă leit între ei. Să fie adevărat că în înfățișarea noastră predomină elemente întâmplătoare observate în momentul concepției? Ce întrebare fără rost, se autopersiflează. Dar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scarpină în creștet. — O să avem probabil de-a face cu o anchetă... — Condusă de Nato? — Da, în calitate de pretor urban. Pufnește disprețuitor pe nări. — Va pretinde că ține de competența lui. — De ce? — Pentru că delictul de otrăvire este considerat o crimă! se răstește Asinius Gallus. Suspină epuizat. — Ramificațiile sunt adânci și depășesc sfera dreptului ci vil... Tace brusc, străfulgerat de un gând. Acesta este aspectul de care trebuie să se lege. Proștii l-au acuzat pe Libo de o crimă cu implicații religioase
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tată, tu sau Lentulus. — Vezi? face victorios Ganymedes. Și-a lăsat curva soțul, casa, și m-a urmat până la Pharos, unde ne-am dus în turneu cu școala. — Taci odată, că-mi vine să-ți dau una peste bot, se răstește Rufus la el. Nu te gândești la sărmana femeie că-și termină zilele în surghiun, la Alexandria? — Nu e treaba mea, replică gladiatorul. Ea trebuia să se gândească. Eu am ciugulit doar ce mi se oferea. Ridică nepăsător din umeri
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trebui încă unul la fel, murmură. — Da, recunoaște Vittelius, ar fi frumos să se bată negru cu negru. — Ba nu, aduceți mai bine un pitic cu o femeie, glumește viator. — Tacă-ți, mă, fleanca și fii atent la mișcări! se răstește la el partenerul său. Vittelius le face brusc semn gladiatorilor să rămână pe loc. Înaintează până în mijlocul sălii. Se lasă tăcerea. — Aveți grijă, li se adresează cu voce tare, nu cumva să vă alegeți locul de luptă pe lângă cei urcați
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pește pe uscat, cu trăsăturile încremenite într-o expresie de tulburare cretină. — Ce? L-ai uitat? se alarmează. Germanul mai încearcă de câteva ori. Renunță descurajat. — Îl am notat pe un ostrakon, murmură către procurator. — Atunci citește-l odată! se răstește acesta. Călărețul scoate de sub centură un ciob de lut. Îl apropie de ochi și începe să silabisească lent, cu greutate: — Raș... Rașu... Rașe... — Rachela! șoptește Rufus livid la față. Misiunea vine într-adevăr de la principe. Numai el ar putea ști
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu un gest al mâinii pe bărbier și se îndreaptă în tăcere către camera de odihnă. În dreptul perdelei se oprește și trage mai întâi cu urechea să și dea seama dacă soția e îmbrăcată sau nu. Abia când o aude răstindu-se la slujnice ridică ușurel de un colț. Agrippina, cu un picior ridicat pe scăriță, tocmai se lasă încălțată de una dintre slujnice. Fără să vrea, mângâie cu privirea pântecele ce i rotunjește cămașa, după care se înroșește și îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gândește la statuia ce-l înfățișează pe bunicul său, victorios într-o cvadrigă, așezată la loc de cinste în vestibulul casei. Iar el, nepotul marelui Marcus Antonius, este supus la atâtea umilințe! — Nu te mai juca cu lumânarea aprinsă! se răstește brusc Agrippina la Livilla. Discuția i-a zgândărit și ei susceptibilitățile. Bunicul nu s-a lăsat înduplecat în ruptul capului, deși Germanicus, dacă i s-ar permite, ar putea deveni un al doilea Alexandru cel Mare. — Vrei să-ți ia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]