5,766 matches
-
termenul „atinsesem” era mult prea blând. Poate de aceea, privind în urmă, faptul în sine mi se părea neverosimil, și, deși îi revedeam părul negru și lucios tăvălindu-se în praf, deși îi auzeam icnetul de durere când i-am răsucit brațul, nu-mi aminteam deloc senzația născută din contactul dintre carnea ei și a mea. Totul era ca și cum intangibilitatea ei, pe care o sesizasem anterior cu un soi de repulsie, o învăluise, în acest moment profanator, într-un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
continua să maltrateze pianul. Mi-am aprins Încă o țigară și am Întors pe toate părțile concluzia la care ajunsesem În timp ce goneam furios spre Apollo: fără alibi, n-aveam cum să ies curat din toată afacerea. Chibritul Îndoit s-a răsucit, s-a Învârtit și și-a dat duhul În scrumieră. După câteva fumuri Încurajatoare am reușit să mă adun. — Else, am zis și am zărit fumul rotindu-se În lumina proiectorului. (Nimeni n-ar fi Îndrăznit să i se adreseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
după colț. Doamna trebuie să-l știe. Dădu din cap spre femeie, apoi se Întoarse către mine. Lakritz? Nu l-am văzut. Dar tre’ să apară. Mai devreme sau mai târziu, tot apare el. Konrad se așeză, Își strivi țigara răsucindu-și piciorul mai Întâi Într-o parte, apoi Într-alta, apoi Începu să fluiere melodios. Iritată, femeia numită Dominique făcu stânga-mprejur și plecă cu Însoțitorul ei care părea dintr-odată dezumflat. Am coborât pe scări și un timp am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bărbat și era machiată foarte discret. Unghii nevopsite, pantofi cu talpa joasă. Doar rochia mlădioasă ca o briză de vară trăda preocuparea pentru un aspect Îngrijit. Cu un braț atârnând Într-o parte și cu cealaltă mână apucând celălalt braț răsucit la spate, stătea la coadă, așteptând să intre. Atunci mi-am dat seama cine era Dora. Am tras repede jaluzelele ghișeului - cu mușchi surprinzător de slăbiți - și l-am Înlocuit pe Otto la intrare. La jumătatea rândului i-am distins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Anton și m-am Întrebat oare cât de des se spăla pe cap. Cusătura cămășii era plesnită la subsuori. Unghiile lui arătau ca niște felii negre de semilună. Halal Înger păzitor. Pe la trei dimineața Konrad coborî scările. Între timp, am răsucit și Învârtit paragraful 168 de atâtea ori, Încât Începu să arate ca o pereche de cătușe. Crama Albastră era aproape goală. Rigoberto plecase; cei doi cu care Anton se certase, de asemenea. În colț Molly continua să-și Întrețină partenerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu molima asta care se răspândește În oraș. N-am zis nimic și am rămas pe loc. Wickert Își privi la mâna, apoi adăugă amabil: Abia aștept dezvăluirile dumneavoastră. — Abia așteptați? se auzi ca un ecou de pe scări. Inspectorul se răsuci și dădu din cap spre femeia cu un rând de fuste jegoase adunate pe șoldurile late. Am Înjurat În minte: era doamna Britz, administratoare, patrula pieței și agenție de colectat datorii, toate astea Într-o singură persoană. — Cât despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
era râsul Înăbușit care răsărea de nicăieri, vesel și rebel; felul În care-și mușca buza inferioară, gânditoare, pe punctul de a se hotărî, astfel că dintele ciobit ieșea la iveală; și În care-și prindea brațul cu o mână răsucită la spate. După un timp am descoperit că discutam despre lucruri care țineau de lumea de dincolo de camera 202. Dat fiind faptul că așa ceva nu se mai Întâmpla, e de Înțeles că m-am simțit confuz dar agitat În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să plec - ca de obicei, cu vintrea Încordată de durere, Însă de data asta corpul nu mi se mai Înfiorase și nici nu reacționase În vreun fel - și abia atunci se destrămă și cadrul. Stând lângă ușă, cu o mână răsucită la spate, Dora mă aștepta să mă pregătesc de plecare. Apoi Îmi spuse simplu, aproape nepăsătoare: — Era chestia aia cu emanciparea, nu-i așa? Și după câteva zile am devenit niște persoane cu trecut comun. Ne-am Întâlnit la Barul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
noastre (a Dorei, autentică, a mea, tot falsă). În timp ce răsfoiam materialele de pe tejghea - printre care câteva exmplare ale faimoasei Psycho-biologischer Fragebogen - recepționerul se duse la un telefon montat pe perete. Formă numărul cu indexul Împodobit cu un inel, apoi se răsuci spre noi, așteptând ca semnalele să răzbată prin cabluri: — Să știți că găsiți mai multe lucruri de vânzare la etaj, În muzeu - pastile, accesorii și multe de genul ăsta. Potrivind receptorul, Îl informă pe doctorul invizibil că Îl așteaptă niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aceeași măsură În care e un intrus. Conform connoisseur-ilor, acest tip de proiectare ambiguă creează un anume frisson. Pe alocuri, găsim tehnici asemănătoare și În literatura interzisă. Politicos, ghidul nostru Își puse mâinile la spate. Un cuplu de lângă noi se răsuci și plecă. Bărbatul părea jenat, femeia, mai degrabă derutată. — Martin susține că rolul principal al anusului În cultura germană datează din timpul practicilor medicale ale ultimilor 150 de ani, efectuate mai ales cu scopul de a combate bolile copiilor mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
adevăr, trăim Într-o cultură maro. Ceremonios, Karp arătă spre ultima cameră. — Am ajuns la camera mea prefarată. Intrând acolo, am văzut un șir de picturi pe pereți, executate În diverse tehnici. „Mes sœurs. “ Karp Își consultă din nou ceasul răsucindu-și Încheietura cu un gest diplomatic. Numai că această doamnă are pregătire medicală, desigur. Indică spre un desen cu o asistentă Îmbrăcată Într-o uniformă simplă, neagră, ocupată să culce o femeie Într-un pat. Aparent, fiecare membru al fundației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cel puțin moștenitorul locului. Avea părul ras În spate și deasupra urechilor, dar o șuviță galbenă ca paiul fusese lăsată liberă și lipită de frunte Într-un stil, mai nou, atât de popular. Când mă observă, bătu din palme și, răsucindu-le, pocni din Încheietura degetelor. Avea buzele lucioase și fața plină de acnee. Nu știu din ce motiv, nu mă slăbea din ochi, ceea ce mă cam deranja. Voia să mă sugereze că n-aș fi binevenit la fundație? Sau era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o inimioară plată, roz, care atârna de un inel de metal, pe care trebuia să-l apeși printr-o despicătură. Nu mi-a trebuit mult să-mi dau seama că secretele soră-mii puteau fi accesate și fără cheie. Dacă răsuceam inimioara Într-o parte și apăsam tare, aceasta se strecura prin deschizătură. Cu toate acestea, niciodată nu m-a interesat prea tare ce scria soră-mea. Uneori povestea despre ce făcea cu prietena sa, Lore; altă dată, mărturisea că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
părul „tapat“ și mirosea mereu a bomboane medicinale mov. Nu i-am zis nimic. În schimb, o priveam fermecat cum Își ridica ciorapii pe picioare, netezind cusăturile, trăgând materialul cu palmele, de-a lungul coapselor, apoi prinzându-le de jartiere, răsucindu-și ușor picioarele, mai Întâi Într-o parte, apoi În cealată - Încântată că băgase cinci cireșe coapte În două pungi mătăsoase. — Cu cât mă făceam mai mare, cu atât mai des probam hainele maică-mii. E croitoreasă, așa că avem deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
camera maică-mii, stăteam câteva minute, ca și când m-aș fi rugat, apoi deschideam larg ușile șifonierului. — În capul meu, gustul de rubarbă și lapte rece va fi Întotdeauna legat de bucuria pe care o simțeam la văzul comorilor ascunse. Dora răsuci cheița și scoase o țigară din tabacheră. Am aprins un chibrit, apoi dădu din cap: puteam să continui. La Început am probat doar rochii de seară, fiindcă Îmi plăcea felul confident În care foșneau. Dar hainele acestea erau de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
amărâte. Încasam noi pumni În spate, și de data asta m-am prăbușit ca un animal cotonogit, năpădit de o ceață roșie, dureroasă În loc de conștiență. Mi-am tras genunchii la piept, din instinct, am tușit, am hârâit și m-am răsucit. Simțeam pietrișul frecându-se de tâmple și m-am gândit confuz că poate ar fi suficient să adorm ca durerea să dispară. Dar rafala de pumni continua să cadă, țintindu-mi de data asta șira spinării, șoldurile și picioarele, umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
stiloul cu care scriu aceste rânduri. Apoi i-am explicat că ascunsesem banii Împrumutați de la drăguța de Ludmila În chiloți, și l-am Întrebat din nou dacă totul a decurs bine. — Nu te grăbi. Apucându-mă de bărbie, Anton Îmi răsuci maxilarul Într-o parte și alta. Îl Îngrijora mai ales ochiul vânăt. — Cu ăsta n-aveai cum să vezi cine a fost. — Au. Nu, nici vorbă. Mi-am retras fața și i-am spus că fusese beznă. Și, cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aceasta cu luciu orbitor pe la margini. Din senin, În sală se auzi vocea ascuțită a șefului meu. — Domnilor, domnilor, vă rog! E filmul, s-a prins. Cinci minute răbdare, vă rog, și ultima bobină va fi În proiector. M-am răsucit și mi-am dat seama că estimase corect: cu un sunet Încordat, capătul filmului se strecură În proiector. Era doar o chestiune de secunde Înainte ca lumina becului să pătrundă prin celuloid. Am Închis proiectorul din instinct. Abia după ce scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Înăuntru cât să mă spăl pe mâini. I-am arătat palmele curate. Știți, lanțul ăla... — Așa deci. Am Înțeles. Șeful meu nu părea Însă convins. Încercă să zâmbească din nou, de data aceasta, mai cu succes. N-ați văzut... Se răsuci și pierdu șirul. Mi-am dezlegat repede bicicleta și m-am Îndepărtat pedalând, roata din spate zdrăngănind cu furie pe piatra cubică. Persoana pe care-o văzusem lângă d-l Stegemann chiar Înainte să dau colțul, nu era nimeni altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tip care Îmi vânduse cămașa mult prea strâmtă de pe mine. Se deplase cu greu, pantofii agitându-se ca iarba În vânt, la fiecare pas. Tăind-o prin mulțime, am trecut Între un panou de publicitate și doi polițiști cu mustățile răsucite În sus și mâinile Încrușișate la spate. Apoi am intrat În gară. Pe o stradă lăturalnică din spatele ei, lângă chioșcul de mărunțișuri În care găsisem tabachera pentru Dora, se află un magazin pentru dame, care oferă Îmbrăcăminte și pantofi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu coastele tremurânde ceea ce, În mod ciudat, m-a impresionat. I-am servit lui Boris varianta scurtă despre cum am fost jefuit cu două nopți În urmă În drum spre casă, pe scurtătura de peste maidan. Când am terminat, a Înjurat, răsucindu-și capetele fine ale mustăților, apoi, frecându-și palma sa de grenadier cu pumnul său de grenadier, Îmi spuse Într-o germană stricată, că s-ar putea să-i știe pe atacatori. Pe umbrele care s-au năpustit asupra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de deschise și unul sau doi pasageri Întârziați au coborât În grabă. Imediat ce trenul plecă, dispărând În depărtare, Inspectorul Își drese vocea. — Presupun că vă place să țineți unele lucruri bine ascunse, domnule Knisch. — Ca majoritatea oamenilor, d-na Inspector. Răsucind obiectul În mână, mi-am dat seama că până la urmă ajungem la deznodământ. — Bun. Pe de altă parte, eu aș vrea să rezolv o crimă. Dacă problemele noastre se leagă cumva, s-ar putea să rezolvăm situația aceasta astfel Încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cele două jumătăți de capace. — Aveți nevoie de o cheie, am informat-o. Din păcate, eu n-o am. — Sunt sigur că ne descurcăm și cu asta. Inspectorul luă obiectul necunoscut de pe masă. Inserându-l Între cele două jumătăți, Îl răsuci. Era potrivirea perfectă a lucrului mecanic bine executat. Imediat se auzi o pocnitură, apoi caseta se deschise. Exact cum mă gândeam. Ați apucat să vă uitați? Am dat din cap, nefiind sigur că este răspunsul corect. Manetti Închise cutiuța. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
grijă pantofiorii pe-o foaie a ziarului de seară din ziua precedentă întinsă frumușel pe linoleum; apoi, de fiecare dată închid bine cutia cu cremă de ghete și pun toate ustensilele la locul lor. Tubul cu pastă de dinți îl răsucesc frumos de la coadă spre cap, mă spăl pe dinți cu mișcări circulare, niciodată de sus în jos, spun „Mulțumesc“, spun „Cu plăcere“, spun „Vă rog să mă scuzați“ și „Îmi dați voie“. Când Hannah e bolnavă sau pleacă înainte de cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
puțin numeros care vizionează scena morții dintr-o tragedie oarecare: sunt cei doi maseuri care plesnesc și pocnesc carnea victimelor, a bărbaților împachetați în cearșafuri și întinși pe dalele de marmură. Îi pleosnesc și-i frământă și-i ghigosesc, le răsucesc membrele încet, vrând parcă să le smulgă din încheieturi - îi privesc hipnotizat, dar mă țin în continuare după tata, înaintăm pe marginea bazinului, un cubuleț verzui de apă rece, de te face să-ți stea inima-n loc - și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]